Plăviceni – 416 ani de la mișeleasca ucidere a lui Mihai Viteazul

După victoria de la Guruslău, armatele conduse de Gheorghe Basta și Mihai Viteazul s-au îndreptat spre Cluj. Aici Mihai Vodă a fost întâmpinat de două delegații de boieri din Țara Românească și Moldova, care i-au cerut să revină la cârmuirea celor două Dacii. Voievodul valah a părăsit orașul Cluj și s-a îndreptat spre Cîmpia Turzii, unde a campat în seara zilei de 6/16 august 1601. Intenționa să ajungă prin Alba Iulia la Făgăraș, unde avea familia ostatică. De la Făgăraș urma să treacă în Valahia să preia domnia.

 

Generalul Basta a șezat tabăra armatei imperial în aceeași zi, tot la Câmpia Turzii. Între cele două tabere era o distanță de o milă italiană. Mihai Viteazul mai avea în jurul lui aproximativ 1000 de soldați, întrucât cea mai mare parte a oastei de mercenari se împrăștiase prin țeară. Starea de spirit din tabăra valahilor era foarte bună. Voievodul, dorind să mulțumească lui Dumnezeu pentru victoria de la Guruslău, le-a cerut cătanelor sale să intoneze Pre Tine, Doamne, Te lăudăm.

 

În seara zilei de joi, 6/16 august 1601, voievodul valah a purtat o discuție cu generalul Basta. În timpul întrevederii, i-a făcut cunoscut acestuia că dorește să trimită o parte din oștile sale la Făgăraș, pentru ocrotirea familiei sale, captivă în cetate. Gheorghe Basta l-a aprobat și l-a îndemnat să procedeze astfel, promițându-i că îl va ajuta cu câteva steaguri de germani și valoni să treacă munții în Valahia. Letopisețul cantacuzinesc inserează: Iar Baștea făcând meșteșug hiclean…zise lui Mihai Vodă ca să-și trimită toate oștile înainte la Făgăraș, numai să rămână el cu curtea lui și trecând câteva zile îi va da ajutor.

Vineri, 7/17 august 1601, Mihai Viteazul a trimis spre Făgăraș 400 de haiduci sub comanda căpitanilor Gheorghe Ratz  și Vasile Mârza. Pe drum, haiducii au jefuit satele prin care treceau. O știre apărută la Viena confirmă cele arătate mai sus: Haiducii lui Mihai fac mari prădăciuni în țară. Generalul imperial Gheorghe Basta a devenit furios. În dimineața zilei de 8/18 august 1601, Gheorghe Basta a venit în tabăra valahului și i-a reproșat acestuia că oștenii lui au jefuit țara împăratului. Cronicarul maghiar Istvan Szamos-Közi Szamosscria că Mihai Vodă i-a răspuns curajos că a încheiat un tratat cu diplomații imperiali Bartolomeo Pezzen și Mihail Szekely în iulie 1600 la Alba Iulia: Împăratul mi-a dat mie de mai înainte acest Ardeal. Mihai a ridicat tonul și a spus răspicat: Nu-mi las nimănui țara și neamul nici mort.

 

Generalul Basta, văzând că Mihai aruncă în vânt credința față de Rudolf al II-lea, deveni neliniștit și nervos și părăsi înfuriat tabăra valahă. Cînd ajunse în mijocul armatei imperiale, plănui să-l aresteze pe Mihai Viteazul. În după amiaza aceleiași zile a trimis un emisar imperial să-l invite pe Mihai să participe la un consiliu de război în tabăra imperială. Mihai Vodă a declinat invitația și a spus că îl va trimite pe tălmaciul Ioan Rogozanu.

 

Emisarul trimis de Gheorghe Basta a insistat spunând că e porunca generalului în numele împăratului. Atunci Mihai a izbucnit mânios: Vor să-mi dea mie ordine cei ce n-au nici un drept asupra mea…Cine sînt acei Rudolfi și Cezari de care îmi vorbește unul ca Basta? Cum? În aceste trei țări ale Daciei, supuse cu primejdia vieții mele, prin vitejia mea, dobândite prin victoriile mele, mai cutează încă cineva să-mi prescrie legile îndurării?

 

Informat de reacția valahului și de faptul că acesta voia să plece spre Făgăraș, Basta a convocat Consiliul Aulic de război. L-a incriminat pe Mihai, aducîndu-i acuzații grave și fără acoperire logică: cum că are comportament tiranic, că a dat ordin să spintece femeile însărcinate, că are legături tainice cu tătarii și turcii etc. Apoi a ofertat doi căpitani: unul neamț, Johann Heinrich Petz, unul valon, Jacques de Beaun, care să meargă cu câte două steaguri de oșteni mercenari să-l aresteze pe Mihai Vodă.

 

Duminică, 9/19 august 1601, de dimineață, cei doi căpitani ai lui Basta au sosit în tabăra valahă. Mihai a crezut că i-au venit ajutoare ca să plece spre Valahia și le- spus bucuros: Bine ați venit, voinicii mei! Oaspeții nepoftiți au înconjurat cortul voievodului. Cei doi căpitani s-au apropiat de Mihai, germanul Petz l-a somat pe Mihai să se predea și i-a arătat un ordin imperial semnat de Rudolf al II-lea.

 

Mihai a răspuns: Ba! și a întins mâna stângă să scoată sabia din teaca agățată în cort. Cînd a scos sabia pe jumătate din teacă, valonul i-a înfipt mișelește halebarda în spate atât de puternic, încât a ieșit de un lat de palmă afară din abdomen. Voievodul valah a căzut la pământ, slobozind sabia din mână. Cât încă nu-și dăduse sufletul, germanul Petz i-a tăiat capul chiar cu sabia voievodului. După uciderea lui Mihai, lefegiii germani și valoni s-au repezit ca niște dihănii sălbatice, cu săbiile scoase și au omorât 30 de valahi. S-au comportat în mod barbar: au dezbrăcat trupul voievodului și l-au aruncat să zacă, plin de sânge, în pulberea câmpului, până seara. Ca și cum această faptă mârșavă nu ar fi fost de ajuns, i-au omorât calul alb ca omătul, l-au tras în fața cortului și au așezat capul voievodului pe el, în semn de ocară.

 

Cronicarul maghiar Istvan Szamosközi completează tabloul sinistru al batjocurii: Tăiat-au nemții bucăți mari de piele din trupul voievodului, despoindu-i spatele, coastele și umerii pentru a avea amintire. În noaptea de 9/19 august 1601, comandantul trupelor sileziene Ioan Schnekenhaus, după ce a obținut acordul generalului Basta, l-a înmormântat – cu ajutorul unor sârbi-  pe locul unde fusese abandonat, într-o mică groapă, ca să nu-l mănînce câinii. Gheroghe Basta a acceptat cererea boierilor valahi de a lua cu ei în Valahia capul voievodului. După cum este cunoscut, paharnicul Turturea din Glina, fost maestru de călărie al lui Mihai, i-a transportat capul la mânăstirea Dealu de lângă Târgoviște. Aici a fost înmormântat creștinește prin grija familiei Preda, fiica banului Mihalcea Caragea, a lui Radu Buzescu și a toată țarea. Pe lespedea de piatră scrie: Aicea zace cinstitul și răposatul capul creștinului Mihai Marele Voievod, ce au fost domn al Țărâei Rumânești și Ardealului și Moldovei. Cinstitul trup zace la Câmpii Tordei…ucis  nemți la văleat 7109 .

 

În anul 2010, călugării mânăstirii Plăviceni, ridicată pe locul unei biserici ctitorită de Doamna Stanca, mânăstire păstorită de părintele stareț Teoctist Moldoveanu, au făcut o descoperire importantă: au scos la lumină dintr-un mormânt aflat în apropierea bisericii un schelet fără cap, claviculă și membrele superioare, ce corespunde, ca descriere, trupului mutilat al lui Mihai Viteazul.

La insistența starețului, osemintele frumos mirositoare au fost supuse unui test ADN, folosind material de la Maica Teofana(Teodora), mama voievodului, înmormântată la Cozia(Nucet). Raportul de medicină legală a măsurătorilor antropometrice confirmă că osemintele descoperite la mânăstirea Plăviceni aparțin Marelui Voievod, restauratorul Daciei.

1

Miercuri, 9 august 2017, a fost sărbătorit hramul Mihail al mânăstirii Plăviceni din județul Teleorman. Au slujit 30 de preoți în fața a peste 800 de pelerini veniți din Ardeal, Bucovina, Oltenia, Maramureș, Dobrogea, Banat și Muntenia. La sfârșitul comemorării a 416 de ani de la uciderea mișelească a voievodului care a unit cele trei Dacii, părintele stareț Teoctist Moldoveanu a invitat pe toți participanții la praznicul organizat în incinta mânăstirii.

2