Poarta Vieţii – moșirea unui ansamblu artistic

osia cea mare

a lumii stă să cadă,

crucea-scară are

trepte de zăpadă

către cer cărare,

îngeri vin să vadă

suflete-n urcare

peste crucea-spadă

semn de întrebare

devenit dovadă,

crucea-scară are

braţe de zăpadă

Ioan Ivașcu, poet

 

 

Asemeni oricărei alte lucrări artistice care, cu cât e mai complexă, cu atât are o istorie mai zbuciumată şi un mesaj mai puternic, tot aşa şi această operă de artă, având în vedere complexitatea mesajului pe care doreşte să îl transmită privitorilor, reflectă zbuciumul şi strădania a peste două sute de suflete – fiecare din ele, în limita posibilităţilor, şi-au adus aportul la „moşirea” acestui ansamblu artistic. Este incontestabil faptul că în spatele acestei lucrări monumentale a fost o minte sclipitoare, care a gândit şi coordonat lucrările, în persoana sculptorului Liviu Mocan, precum şi faptul că o inimă mare a pompat sângele necesar către fiecare mădular al acestei lucrări, în persoana preotului ortodox din localitatea Cojocna.

 

„Poarta Vieţii” este o mărturisire creştină prin intermediul artei contemporane, care doreşte să vorbească mai întâi creştinului, iar apoi omului în general, într-un limbaj artistic creştin puţin mai atipic pentru lumea în care trăim. Nu puţine sunt simbolurile creştine care cad sub incidenţa vizuală sau tactilă a omului contemporan, însă datorită rutinei, a lipsei de timp şi a indiferenţei faţă de tot ceea ce nu îi aparţine, ele nu mai sunt apreciate la justa lor valoare şi, nu de puţine ori, omul trece pe lângă ele fără nici măcar să le observe. Felul în care a fost concepută şi realizată „Poarta Vieţii” îşi doreşte să iasă din tiparele „moşirii” simbolurilor creştine cu care omul contemporan este obişnuit, încercând să fie chiar o provocare pentru oricine ar privi la ea chiar şi pentru o fracţiune de secundă. Nu este vorba nici pe departe de o temă inedită, ba din contră, de una foarte veche şi extrem de folosită în cei aproape 2000 de ani de existenţă ai creştinismului. Astfel că se reia tema Crucii, însă dintr-o perspectivă inedită, cea a Crucii-scară care prin felul poziţionării crucilor realizează o poartă, astfel ea primeşte conotaţii multipe la intrarea în comuna Cojocna din direcţia Apahida.

 

S-a spus că această lucrare de artă creştină are o minte care a conceput-o, însă ea a fost atât de înţeleaptă, de-a lungul celor aproape 2 ani şi jumătate cât au durat lucrările, încât a ştiut să se smerească şi să accepte de fiecare dată lucrarea Duhul Sfânt prin cei din jur, care adăuga sau lua ceva din proiectul iniţial. De asemenea, inima care a făcut posibilă realizarea ansamblului nu a ezitat nici o clipă să lase şi alte inimi să bată cu putere şi să îşi aducă aportul lor în bunul mers al lucrărilor. Ar fi prea mult dacă am spune că avem în faţă o operă colectivă, însă nu s-ar putea înţelege măreţia şi particularitatea acestei opere de artă dacă nu s-ar spune că peste 400 de mâini au contribuit în mod voluntar, direct sau prin intermediari, la ceea ce se vede astăzi.

1

Semnificaţia ansamblului „Poarta Vieţii” este multiplă şi oricine intră în comuna Cojocna este invitat să reflecteze asupra perspectivei care i se deschide în faţa ochilor. Ansamblul se află la o distanţă de 200 m de la intrarea în comună, desfăşurându-se pe un loc drept, cu vizibilitate maximă, de-o parte şi de alta a drumului, astfel încât toţi cei care vin către satele comunei să intre prin poarta pe care o crează crucile din lemn de stejar, adus din Pădurea Comunei. Cele trei cruci monumentale care compun ansamblul, de aproximativ 10 m înălţime fiecare, ne duc cu gândul la Dealul Golgotei unde a fost răstignit Hristos împreună cu cei doi tâlhari. În cazul nostru Crucea centrală a lui Hristos nu este în mijloc, aşa cum se relatează în referatul scripturistic „L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga” (Luca 23, 33), ci în partea dreaptă a drumului, lângă crucea tâlharului de-a drepta care s-a mântuit, iar în partea stângă a drumului se află crucea tâlharului care nu s-a mântuit. Acest artificiu artistic a fost făcut pentru ca atunci când în mod imaginar am uni braţele crucilor celor doi tâlhari să avem în faţă foarte bine realizată ideea de poartă prin care se intră, dar şi pentru ca, vizual, cel care meditează la realitatea Crucii să poate să constate singur şi cu multă uşurinţă că pe drumul vieţii nu sunt decât două căi: una la finalul căreia te mântuieşti şi alta în care te osândeşti.

2

 

Semnificaţia Crucii lui Hristos? Este Crucea cea mai mare din cadrul ansamblului, ea depăşind 10 metri înălţine şi 2 tone greutate. Amplasarea ei în partea dreaptă a drumului, oarecum separată de poarta creată de crucile celor doi tâlhari, rotită spre dreapta și întâmpinându-i, parcă, pe cei care vin, are menirea pe de-o parte să atragă atenţia asupra măreţiei Crucii lui Hristos, care poate să fie purtată doar de Fiul lui Dumnezeu, iar pe de altă parte de a ne arăta că Hristos şi-a asumat crucea pentru ca să mântuiască pe oricine voieşte asta. Din această cauză omul care trece sau chiar se opreşte, poate doar să privească la această Cruce, se poate minuna de planul lui Dumnezeu, dar nu şi-o poate asuma, de aceea nu trecem prin ea, noi nu o putem purta. Braţul vertical al Crucii are sculptat pe părţile drepte din faţă şi spate o scară, însă nu de jos în sus, ci de sus în jos, semn al asumării voinţei divine de către Fiul, să coboare din Împărăţia cea cerească a Tatălui la noi, cei de pe pământ.

3

 

Faptul că această scară nu are un drum şerpuit, ci drept, reflectă conştiinţa asumării până la ultima consecinţă, fără nici o ezitare, a rolului încredinţat. Scara se continuă şi dincolo de braţul orizontal care semnifică sfârşitul acestei lumi, ea ancorându-se în veşnicie. Rodul coborârii Fiului lui Dumnezeu, a chenozei Sale, a fost ca tot „cel ce crede în El să aibă viaţă veşnică” (Ioan 6,47), iar „cel ce va bea din apa pe care i-o va da El nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o va da El se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică” (Ioan 4, 14); de aceea numai cel care se opreşte la poalele Crucii lui Hristos poate găsi apă. Doar această Cruce este dreaptă, fiindcă Cel răstignit pe ea este fără de păcat având curajul să-i întrebe pe contemporanii Săi: „Cine dintre voi mă vădeşte de păcat?” (Ioan 8, 46) – nimeni nu I-a răspus nimic. Datorită rotirii crucii spre dreapta, braţul orizontal al Crucii trece peste braţul orizontal al crucii tâlharului care s-a mântuit, sugerând ideea de protecţie, ocrotire, purtare de grijă pentru tot cel care vrea să fie pomenit nu doar aici pe pământ, ci şi în împărăţia lui Dumnezeu.Nodurile mai puţin proeminente de pe Crucea lui Hristos au menirea să ne atragă atenţia că şi El, asemenea nouă, a fost ispitit să se abată de pe drumul pe care pornise, însă faptul că nodurile nu au prins contur, nu au strâmbat Crucea, arată că nici o clipă nu s-a gândit măcar să se abată de la planul mântuitor al Tatălui.

4

 

Semnificaţia crucii tâlharului care s-a mântuit? Este situată în partea dreaptă a drumului, în vecinătatea Crucii lui Hristos, realizând primul picior al porţii imaginare prin care trece oricine vine spre Cojocna din direcţia Apahida. Dimensiunile acestei cruci sunt sensibil mai reduse, dar la fel de bogată în simbolistică. Crucea aceasta nu ne întâmpină, nu este finisată pe nici o parte, nici măcar acolo unde se termină scara, care este una şerpuită, simbol al oscilărilor din viaţa omului. Cert e că fiecare are posibilitatea să treacă pe sub braţul orizontal care formeză partea de sus a porţii, semn că este o cruce care poate să fie accesibilă oricăruia dintre noi. Spre deosebire de Crucea lui Hristos, care are scară de sus până jos, aceasta are scară sculptată tot de sus în jos, însă numai până la un punct. Locul unde se termină scara este momenul întâlnirii tâlharului cu Hristos, este momentul în care el hotărăşte să îşi schimbe viaţa, chiar dacă în curând va muri. Începutul scării din partea de jos simbolizează clipa în care, după o viaţă zbuciumată care nu ducea nicăieri, tâlharul găseşte calea spre viaţa viitoare. Dacă nodurile de pe Crucea lui Hristos sunt abia perceptibile, la această cruce ele sunt evidente, semn că locurile de răscruce din viaţa noastră sunt multiple, ispitele se concretizează în păcate care caută o depărtare tot mai mare de Dumnezeu, până acolo încât să nu se mai realizeze nici o scară mântuitoare. Una dintre particularităţile evidente ale acestei cruci, care cu siguranţă va naşte multe întrebări, o constituie faptul că nu e o cruce dreaptă, ci una care în partea din mijloc se curbează destul de mult. Simbolic s-a vrut reprezenta scena dialogului dintre Hristos şi tâlharul de-a dreapta într-o manieră plastică şi foarte sugestivă pentru fiecare dintre noi. Tâlharul de-a dreapta îşi recunoaşte greşeala, nu vrea să mai persiste în ea aici pe pământ şi, prin urmare, nici în veacul viitor; de aceea îi spune lui Hristos: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta” (Luca 23, 42); iar răspunsul nu întârzie să apară: „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23, 43). Din punct de vedere plastic, acest eveniment este realizat de crucea tâlharului care se pleacă spre Crucea lui Hristos, recunoscându-şi vina, iar Hristos, prin braţul Crucii Sale pe care îl întinde protector peste brațul crucii tâlharului, realizează scena în care doi prieteni au ajuns la o înţelegere în privinţa unui lucru şi, de aici înainte, pleacă împreună în direcţia indicată de cel mai mare. De aceea centrul de greutate a crucii tâlharului de-a dreapta se schimba oarecum înspre Crucea lui Hristos.

5

 

Semnificaţia crucii tâlharului de-a stânga? Este situată în partea stângă a drumului, realizând al doilea picior al porţii imaginare prin care trece oricine vine spre Cojocna din direcţia Apahida. Dacă primul picior al porţii este în imediata vecinătate a Crucii lui Hristos, chiar intersectându-se cu ea, fiind înconjurat de un spaţiu special amenajat care te îmbie să poposeşti în acel loc, al doilea picior al porţii este izolat, iar vizitatorului nu i se dă posibilitatea de a reflecta prea mult în jurul acestei cruci. Locul de unde poate reflecta la ea în tihnă deschide câmpului vizual şi pespectiva Crucii lui Hristos şi perspectiva celei a tâlharului care s-a mântuit. Fiind cel de al doilea picior al porţii, e clar că, şi în acest caz, fiecare are posibilitatea să treacă pe sub braţul orizontal care formeză partea de sus a porţii, semn că este o cruce care e accesibilă oricăruia dintre noi. Spre deosebire de celelalte cruci, aceasta nu are nici o scară sculptată pe ea, semn al refuzului tâlharului de a urca pe scara care duce spre cer. Acolo unde pe crucea tâlharului care s-a mântuit se poate observa schimbarea centrului de greutate, aplecarea spre Crucea lui Hristos şi apariţia scării, acum se poate observa o schimbare a centrului de greutate, însă în direcţia contrară lui Hristos, iar scara nu mai apare. Tâlharul care nu s-a mântuit, s-a întâlnit şi el cu Hristos, însă nu i-a părut rău de cele făcute, ba mai mult, L-a ispitit spunându-i: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi” (Luca 23, 39); astfel el îi întoarce spatele lui Dumnezeu chiar şi în ultimele momente ale vieţii lui, de aceea crucea este aplecată spre stânga.

 

Mesajul final al acestui ansamblu? Pentru toţi cei care trecem prin el, acesta se poate sintetiza astfel: înaintea lui Dumnezeu toţi suntem păcătoşi, de aceea doar Crucea lui Hristos este dreaptă, fiindcă doar El e fără de păcat. Dacă crucile noastre sunt asemeni cu ale tâlharilor de-a dreapta şi de-a stânga, care sunt plini de păcate, oare noi cu care dintre tâlhari ne asemănăm? Cu cel care se osândeşte? Sau cu cel care se mântuieşte chiar şi în ultimele momente ale vieţii sale?