Poezia muzicii la Paul Constantinescu (I)

Paul Constantinescu s-a născut la Ploiești în anul 1909 într-o familie de intelectuali și a trăit 64 de ani.El începe studiul vioarei la 19 ani și intră la Conservatorul din București, unde urmează cu cei mai cunoscuți profesori.Își descrie astfel debutul său în viața muzicală: „Ca compozitor, cu doi amici ai mei, am cântat, cam prin 1928, trio-ul meu în stil bizantin (eu îi zic în stil bizantin, de fapt este scris în spiritul psaltirii actuale) la o mică serbare a studenților cernăuțeni, la Teatrul Mic (pe vremuri), bucată care a trecut neobservată. Cu această ocazie îmi aduc aminte de un domn care poza în critic muzical și mi-a zis că trio-ul a sunat absolut fals”.

Acest trio a fost cântat după un timp la o serbare românească de 10 mai, la Praga.

În ceea ce privește operele sale, la întrebarea asupra tonalității lor, Paul Constantinescu răspunde: „Tonalitatea? Nu mai este absolut nevoie de ea.” Paul Constantinescu este înzestrat cu un deosebit simț autocritic, el își judecă foarte sever propriile opere: „Și din păcate, am scris două bucăți proaste, făcute din ordin și pe care, dacă din nefericire le veți auzi sau vedea, vă rog să nu le luați în seamă.”

Într-o caracterizare făcută de șeful catedrei de compoziție, profesorul A.Mendelshon nota următoarele: „Profesorul Paul Constantinescu, maestrul emerit al artei din R.P.R., laureat al Premiului de Stat este activ în învățământul superior de mai mulți ani.

După reforma învățământului (1949) predă armonia în catedra de compoziție.

Este un pedagog eminent dublat de un muzician, om de cultură și compozitor de frunte. Adânc cunoscător al muzicii psaltice și populare, el are o deosebită pregătire în domeniul armoniei clasice universal pe care o predă cu excelente rezultate, dând totodată cursurilor sale o deosebită viață și legând în chip interesant teoria de practică. În etapa a cursului de armonie Paul Constantinescu se ocupă cu autoritatea marii sale experiențe de armonia modală, deschizând elevilor săi cale spre gândire originală întemeiată pe cele mai bune tradiții ale muzicii românești, având totodată o serie serioasă, armătură științifică în domeniul armoniei clasice.

Prestigiul său de compozitor, exemplul strălucit al lucrărilor sale, ce se situează printre cele mai valoroase în creația contemporană din R.P.R., constituie imboldul spre realizări remarcabile, prin care sau evidențiat elevii săi din ultimii ani.

Paul Constantinescu este fără îndoială una dintre cele mai strălucite personalități, cu care se mândrește învățământul nostru muzical și în genere viața muzicală și culturală din R.P.R.” Această caracterizare a fost făcută în 1959, în luna martie.

În domeniul componisticii, Paul Constantinescu este considerat ca fiind, după George Enescu, a doua mare personalitate. Stau mărturie, opera comică „O noapte furtunoasă”(1935), poemul coregrafic „Nuntă în Carpați”(1938), baletul-pantonimă „Spune, povestește, spune”(1947), „Oratoriul Bizantin de Paști”(1946), „Oratoriul Bizantin de Crăciun”(1947), „Triplul concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră”(1963)etc.

Dintr-un alt referat realizat la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu”, Serviciul Cadre din 18.11.1961 semnat de rector D.G.Botez și șef cadre(s.i) se consemnează:„ Constantinescu Paul, profesor și compozitor –fără de partid. Născut la 30 iunie 1909 la Ploiești. Origine socială:funcționar cu farmacie proprie. Naționalitate: română. Studii: absolvent conservator specialitatea compoziție. Funcția actual: profesor conservator și membru al Uniunii Compozitorilor. Vechime în câmpul muncii din anul 1937. Căsătorit: nu are copii. Domiciliul: str.Traian, nr.222, R.T.Vladimirescu.

Constantinescu Paul a urmat cursul primar și liceul în Ploiești între anii 1916- 1928. Încă din acel timp era dornic de învățătură, de a ști cât mai multe în diverse domenii ale artei și muzicii. După absolvirea liceului a urmat cursurile Conservatorului de Muzică din București, dedicându-se compoziției.Ca student nu avea alte preocupări decât aprofundarea cunoștințelor profesiei alese. Absolvă Conservatorul în anul 1934. În timpul cât a fost student a fost plecat o lună de zile în Franța pentru specializare.

Este încorporat în anul 1934 la Regimentul 32 Dorobanți din Ploiești.A fost lăsat la vatră cu gradul de sergent T.R. apoi pleacă la un curs de 10 luni pentru specializare la Viena.

În anul 1935 a fost încadrat profesor la Academia Religioasă de Muzică. Concomitent,între anii 1937-1941 îndeplinește și funcția de controlor muzical la Societatea Radio. Se afirmă în acest timp prin lucrările:„Suita românească pentru orchestră”,„Nuntă în Carpați”, distinsă cu premiul Enescu, „Simfonia pentru violin și pian”(este vorba despre Sonatina pentru vioară și pian).

În ce privește orientarea politică,în această perioadă era naționalist-șovină,sub influența căreia în 1942 a compus muzică pentru două cântece antisovietice. Dintr-o referință rezultă că a fost îndemnat de directorul general al Societății Radio din acea perioadă (legionar), fiind în relații de prietenie, să se încadreze în mișcarea legionară;Paul Constantinescu i-ar fi spus că le dă concursul dar preferă să nu facă nici o politică.

În 1942, pe bază de concurs, a fost numit profesor la catedra de armonie-contrapunct-compoziție a Conservatorului „Ciprian Porumbescu”, funcție pe care o deține și în prezent, unde desfășoară o rodnică activitate.

Pe linie componistică a continuat să se manifeste cu rigurozitate, realizând în decursul  anilor lucrări valoroase ca:„Dansurile simfonice”, „Concertul pentru orchestră de coarde”, „Concertul pentru pian și orchestră”, „Toccata pentru pian”, opera„Pană Lesnea Rusalim”, muzică pentru film și altele.

Creația sa, apreciată în țară și peste hotare, pentru nota personal autentică românească ce o caracterizează, îl situează în rândul compozitorilor de frunte ai țării noastre.

Pentru meritele sale în dezvoltarea muzicii românești, în 1952 și 1954 a fost distins cu titlurile Laureat al Premiului de Stat clasa a II-a și apoi clasa I, iar în 1955 cu cel de Maestru Emerit al Artei.

În anul 1955 a făcut parte din delegația de muzicieni români care a vizitat U.R.S.S.

Tatăl său, Constantin Constantinescu a fost de profesie farmacist cu firmă(farmacie)proprie până la naționalizare. A posedat două immobile în orașul Ploiești, unul a fost bombardat, al doilea a fost naționalizat.Nu rezultă să fi fost încadrat politic. În prezent decedat. Mama a fost institutoare(Școala de copii)din Ploiești. În prezent, decedată. Nu rezultă să fi fost încadrată politic. Constantinescu Paul are doi frați: unul este de profesie inginer în cadrul Ministerului de Petrol și Chimie, posedă una casă de locuit în Ploiești. Nu rezultă să fi fost încadrat politic. În prezent, fără partid. Al doilea frate este profesor, în prezent pensionar pe motiv de boală(TBC), posedă una casă de locuit în Ploiești. Soția, tovarășa Constantinescu a fost funcționară la Primăria Municipiului București. În prezent, casnică, neîncadrată politic. Este fiica unui mic negustor de cereale. Menționăm că are un văr, Dimitrie Onofrei, plecat acum 30 de ani în S.U.A. Declară că nu are legături cu el.”

Notă: Dactilogramă de două pagini, datată și ștampilată existentă în arhiva U.N.M.B.

Bibliografie:

Constantinescu, Paul, Despre poezia muzicii Ed. Premier, Ploiești 2004.

Hârlav-Maistorovici, Sanda, „Paul Constantinescu necunoscut”, Restituiri, Ed. Muzicală, București, 2013.