Poezia muzicii la Paul Constantinescu (II)
Dezvoltarea economică accentuată din Ploiești și așezarea la 60 km de București, au fost elemente importante care au permis organizarea de turnee artistice din țară și străinătate. Un alt factor favorizant este faptul că aici își aveau domiciliul mai mulți cetățeni de diferite etnii, astfel Ploieștul aflându-se mereu pe harta mai multor trasee artistico-culturale. Turnee ale unor formații muzicale reprezentative europene au venit să concerteze chiar din ultimul pătrar al veacului al XIX-lea. Corala de la Stuttgard, în anul 1877, efectua un turneu în orașele autro-ungare a concertat la Brașov și la Ploiești, în sala cea mare din fosta grădină a lui Robert. Profesorul Atanasie Verzeanu a afirmat că „formația corală germană era puternică și bine instruită, iar repertoriul a avut, în genere, un caracter eroic și patriotic” (Arh. Statului Ploiești, Însemnările lui I.Gh.Ionescu, fost timpanist la Filarmonica de Stat Ploiești și membru al clubului german între anii 1919-1924).
În 1890, Corul Mitropolitan din Iași, condus de profesorul, compozitorul și dirijorul Gavriil Musicescu concertează la Ploiești, în sala Grand Hotel cu sala arhiplină. Piesele bisate în concert: „Somnoroase păsărele” de T.Flonder pe versuri de M.Eminescu și cântecele „Răsai lună” și „Nevasta care iubește”. Marele succes al acestui concert a determinat repetarea și a doua zi.
Din multitudinea de popasuri ploieștene se remarcă două: Concertul Corului „Smetana” din Praga și concertul corului din Brno, ambele din Cehoslovacia, în 1927, revenind în 1937.
În acest proces al decantărilor culturale care s-au produs la nivelul unui anumit segment de public, un rol covârșitor l-a avut prezența lui George Enescu la Ploiești, încă din 1906, când a fost invitat la o serată muzicală, organizată în casa avocatului Gogu Negulescu(1865-1935), președintele Baroului. Această manifestare a fost organizată în folosul filialei din Ploiești a Societății de Cruce Roșie.
În alte rânduri a mai concertat în casa bancherului Max Shapira, unde a fost acompaniat la pian de Ghita Mendl Shapira. Următoarele concerte au avut loc în 1915, 1919 și 1921. La ultimul concert a fost un recital de mare succes, în care violonistul l-a avut ca acompaniator la pian pe prof.Nicolae Caravia. În sală s-a aflat, pe atunci, în vârstă de 12 ani, Paul Constantinescu. Venise însoțit de părinți, rafinați degustători de muzică. Prima întâlnire cu geniul muzicii românești i-a rămas adânc întipărită în minte și descrie astfel: „Primele impresii au fost de-a dreptul copleșitoare, căci l-am văzut pe însuși marele Enescu. Acompaniat la pian de Nicolae Caravia, marele nostru muzician a interpretat atunci pentru ploieștenii care se îmbulzeau să îl asculte:„Sonata în mi minor”, de F.M.Veracini, „Simfonia spaniolă”, de Ed.Lalo, „La Preghiera”, de Martin Kreysler, „Moment muzical”, de Schubert Kreysler, „Scherzo”, de Fr. Kreysler, pentru a sfârși cu „Poloneza”, de H.Wieniawski. Atunci am simțit pătrunzându-mi în suflet fiorul nedeslușit al muzicii și cred că tot de atunci,în inima părinților mei, a încolțit hotărârea de a mă îndemna să pășesc pe acest drum”.(V.Tomescu – „Paul Constantinescu, Monografie”, Buc., Ed.Muzicală, 1967, p.37).
George Enescu mai poposește în Ploiești de mai multe ori, în 1923, 1926, 1927, 1928, 1936, 1938, 1939, 1943. După plecarea sa din țară nu a mai avut prilejul să concerteze la Ploiești dar a rămas cel mai iubit de publicul de aici.
Dar iubit publicului ploieștean a fost și Paul Constantinescu prin remarcabilele compoziții, pentru nota personal autentică românească, așezându-l după G.Enescu în galeria marilor interpreți și compozitori.
Într-un text de Paul Constantinescu apărut în programul Concertului Filarmonicii din București din data de 21 decembrie 1947 acesta precizează:
„Oratoriul pe care îl reprezint astăzi, întregește ciclul pe care mi l-am propus asupra momentelor esențiale ale cultului nostru ortodox, pornind de la splendoarea imnografiei și muzicii bizantine, transfigurate prin simțământul și tehnica modernă, căutând însă să păstrez nealterat fondul său.
Cu toate că de data aceasta izvoarele pe care le-am folosit sunt de dată recentă, l-am numit tot bizantin, în accepția largă a cuvântului, care poate îmbrățișa tot ceea ce derivă din marea sursă religioasă a Bizanțului, conturând un stil, iar Oratoriu i-am zis pentru însăși forma sa cultă pe care muzica apuseană a impus-o prin operele covârșitoare ale marilor creatori.
Cele trei părți ale sale: Buna Vestire (ca prolog), Nașterea și Magii (până la omorârea pruncilor) împreună cu celălalt Oratoriu „Patimile Domnului” (care total transformat va cuprinde și Învierea), formează un tot numai prin ideea de bază, însă se diferențiază prin aspectul muzical și sentimentele pe care le conțin:primul, vesel, senin, sărbătoresc, ca un imn de slavă, al doilea profund, încoronat cu apoteoza Învierii.
Textul Evangheliilor, care alternează cu cântările, le-am luat adoima din cele două Evanghelii: Luca și Matei, după Evanghelia Carol I (1914) care mi s-a părut că este mai limpede și păstrează destul de mult din limba veche românească ce se potrivește atât de minunat cu biserica, urmând ordinea povestirii; singură Aria Fecioarei Maria se intercalează imediat după vestirea Îngerului Gavriil, pe textul plin de mireasmă al închinăciunii Mariei la întrevederea cu Elisaveta: Mărește sufletul meu pre Domnul…
Textul corurilor, ariilor și quartetelor de soliști sunt cele ale cântărilor bisericești obișnuite legate de Nașterea Domnului, fie că sunt direct cele ale Crăciunului sau ale altor sărbători de peste an, cum este Sedelna de Utrenie a glasului III – De frumusețea fecioriei tale – Catavasia la Întâmpinarea Domnului – Nu pricep curată – ( în care înlăturând câteva stihuri, textul se potrivește perfect și aici) sau Podobia glasului III – Minune prea mare – pe care le-am ales pentru frumusețea textului și a melodiei.
Pentru varietatea construcției muzicale am introdus în mijlocul Evangheliei Bunei Vestiri un Cor de Îngeri pe textul fragmentat al Slavei de la Bunavestire, care reia cuvintele Arhanghelului, sau am intercalat în corul final al primei părți (De frumusețea fecioriei Tale) – un recitativ coral pe textul Troparului Bunei Vestiri, sau deasemenea am adăugat, după Corul Îngerilor (Slavă întru cei de sus) un alt cor care repetă aproape același text dar într-o altă structură, aducând imnul de laudă al pământenilor pentru întruparea Domnului.
Melodiile cântărilor le-am extras din literatura noastră psaltică: Macarie, Anton Pann, Suceveanu, Ștefanache Popescu, Popescu Pasărea, precum și dintr-un manuscris psaltic (probabil Sec.XVII), după sistemul cel vechi pe care l-am utilizat într-o mică măsură doar pentru Corul Soborului Sf.Născătoare, spre a-i da mai multă solemnitate. Melodiile acestea, aproape toate traduceri din grecește, deși nu sunt tot una cu vechile melodii bizantine, păstrează totuși multe caracteristici și au o trăire cu biserica noastră, iar pe de altă parte înlăturând impuritățile, ornamentațiile și cromatismele excesive, cari le dădeau uneori o înfățișare prea orientală, melodiile acestea mai simple și mai bine structurate, se pretează de minune pentru construcții ample polifonice.
Tocmai pentru această construcție nu m-am sfiit ca atunci când melodia ducea la monotonie sau era prea închisă în sine, să compilez melodiile după diverși autori, să las firul melodiei pentru a-l continua eu însumi sau să fac melodiile pe de-a întregul, alegând totodată cu grijă modurile pentru a nu întuneca luminozitatea lucrării; chiar atunci când am utilizat moduri cromatice le-am conturat în acest sens( ca în Troparul Nașterii) sau le-am dat un sens dramatic(ca în Aria basului – Spăimântatu-s-au Irod). Am păstrat însă și unele melodii aproape întocmai precum: Catavasia Nașterii – Mărește sufletul meu, Catavasia la Întâmpinarea Domnului – Nu pricep Curată sau Podobia – Minune prea mare.
Pe de altă parte am utilizat melodia populară pentru prospețimea ei ca în corul O Iroade Împărate, cântare de Vicleim, sau am adus rezonanțe de colindă ca în pastorala orchestrală care pregătește scena păstorilor și în corul ce urmează, – Să mergem dar pân-la Vitleem.
În privința polifoniei, forma de contrapunct modal liber se potrivește cel mai bine pe melodia infinită bizantină, căutând prin toate mijloacele să păstrez ambianța modală și expresia cerută de text. Însăși melodia a suferit transformări prin schimbarea frecventă a tonalităților, păstrând mai departe construcția modului respectiv, sau făcând totodată modulații în alte moduri.
Înveștmântarea muzicală a textului Evangheliei este un recitativ melodic modal, care păstrând prozodia textului, încearcă să zugrăvească expresia momentelor, conturând totodată și unitatea de stil.
Am incercat aici o mai bună închegare de formă legând de multe ori Evangheliile cu Cântările și construind forme mari prin dezvoltări corale și orchestrale ca în finalele părților sau în corul Să mergem dar la Vitleem, unde, după expunerea fugată a vocilor, orchestra continuă mișcarea într-un fel de scherzando, ca apoi corul să intre pe deasupra cu o melodie largă la unison. Tot în acest sens, de-a lungul părții a III-a, se dezvoltă motivul principal din Troparul Nașterii, fie ca acompaniament în Evanghelie ori expus în plin la cor.
Orchestra este cea modernă, amplă, colorată, însă de multe ori sonoritățile sunt lăsate, laoparte, rămânând singur corul ca în Podobia Minune prea mare, sau ușor acompaniat de câteva instrumente ca în momentul Nașterii- Mărește sufletul meu – , pentru a reda simplitatea și umilința, colorat doar de câteva rezonanțe celeste și de gravitatea unui clopot.
Din toate acestea se poate vedea că lucrarea, deși construită pe anume date, este totuși liberă și personală, așa că trebuie socotită ca atare.
Ca încheiere țin să mulțumesc tuturor celor cari cu dragoste și dezinteresat m-au ajutat la realizarea materială a acestei lucrări, Filarmonicii, Societății Corale România, precum și interpreților care au îmbrățișat-o cu tot elanul, fără a-și precupeți timpul și munca pentru execuția ei.”
Bibliografie:
Hârlav-Maistorovici, Sanda, „Paul Constantinescu”, Restituiri, Ed.Muzicală, Buc. 2013.
Anexă:
1. Oratoriul Bizantin de Crăciun „Nașterea Domnului”:
https://www.youtube.com/watch?v=1af5stBRAZs&t=39s
2. Foto afiș și partitură: