Povestea cămășii de cînepă

Mă numesc Alexandru Pop, m-am născut pe data de 28 noiembrie, 1990, în orașul Sebiș, județul Arad. Aici am copilărit, am crescut, m-am școlit până la absolvirea liceului.

Apoi mi-am îndreptat pașii spre minunatul oraș Timișoara, unde, în anul 2010, am dat admitere la specializarea Tehnică Dentară din cadrul Universității de Medicină și Farmacie ”Victor Babeș”, cu gândul de a-mi croi un rost în viață.

 

1

 

Am realizat imediat că acest domeniu nu este pentru mine și că rostul meu pe acest pământ este altul. Așadar după primul an de facultate am simțit, pur și simplu, că nu pot să mai fac lucruri în care nu mă regăsesc și am hotărât să-mi urmez chemarea. Astfel în anul 2011 am dat admitere la Facultatea de Muzică și Teatru din Timișoara, secția Canto clasic.

Am simțit din prima clipă, de cum am trecut pragul facultății, că acolo este locul meu.

Chiar dacă muzica clasică nu a fost visul vieții mele, totuși, această facultate m-a format foarte mult, mi-a deschis o mulțime de uși și m-a adus mai aproape de ceea ce îmi doream eu cu adevărat, mai exact: să ajung un interpret de folclor autentic și un păstrător al tradițiilor și identității țăranului român.

Între timp am absolvit ambele facultăți, iar în prezent sînt masterand în cadrul Facultății de Muzică și Teatru din Timișoara, totodată și elev al Școlii Populare de Artă din Arad, unde mă bucur de îndrumarea doamnei Mărioara Miclea, descoperind frumusețea cântecului popular din Țara Zărandului, cântec pe care îl iubesc nespus și îl cânt cu mare drag.

Dintotdeauna am fost îndrăgostit de tot ceea ce înseamnă viață de țăran: grai, port, îndeletniciri, meșteșuguri. Așadar de-a lungul copilăriei și adolescenței mele am ”colindat” toate satele ce se află în jurul orășelului în care am crescut, stând de vorbă cu sute de persoane în vârstă, provocându-le să-mi povestească despre viața și preocupările lor de odinioară.

     Astfel am ajuns să cunosc frumusețea și liniștea satului românesc, de care s-a bucurat cândva țăranul român, dar și să o iubesc și să mi-o doresc.

M-a fascinat foarte mult meșteșugul țesutului la război, meșteșug care era întâlnit, cândva, în fiecare casă, fiind singura sursă de obținere a pânzei pentru confecționarea îmbrăcămintei și nu numai. Astfel, cu timpul, am ajuns să stăpânesc acest meșteșug și să îl practic.

Din dragoste pentru acest meșteșug am și realizat un filmuleț, ,,Povestea firului de ață”, care descrie etapele de lucru ale acestei arte.

La fel de mult m-au impresionat și poveștile despre poate cea mai minunată plantă pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu – cânepa.

 

2

 

Este uimitor cum dintr-un bob de sămânță, după multe etape de lucru, se poate ajunge la o haină sănătoasă, încărcată de o energie extraordinară, de o artă și un bun gust pe care țăranul român le deținea și care impresionează și în ziua de astăzi.

 

3

 

Această plantă mi-a stârnit atât de mult interesul, fiind un subiect de o importanță majoră în rândul țăranilor, deoarece era cea mai importantă sursă de materie primă în vederea confecționării îmbrăcămintei, încât mi-am dorit foarte mult să reconstitui acest „drum al cânepii”, de la bobul de sămânță până la costumul popular.

 

4

 

Așadar am hotărât să realizez un scurt metraj în care să surprind toate etapele de lucru implicate în procesul obținerii pânzei de cânepă, exact așa cum o făceau cândva țăranii noștri.

Mi-a fost foarte greu să demarez acest proiect deoarece resursele mele materiale au fost aproape nule.

Astfel am împrumutat o cameră de filmat de la un prieten, m-am descurcat cu resurse minime, am cooptat oameni cu suflet mare, care au acceptat să ia parte la această acțiune, fără bani și fără plată, și cărora le mulțumesc enorm pentru ajutorul acordat.

 

5

 

Filmările au avut loc în Orașul Sebiș, județul Arad, începând cu primăvara anului 2016 și încheindu-se în iarna acestui an, 2017.

Costumele populare și recuzita pe care le-am folosit, fac parte din colecția mea, iar etapele de lucru ce au fost filmate în casă, au fost realizate de fapt în camera mea, din casa părintească, pe care am amenajat-o sub forma unui muzeu viu.

Cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să duc la bun sfârșit acest proiect, ,,Povestea cămășii de cânepă”, proiect ce mi-a adus o împlinire și o bucurie extraordinară, rezultând un scurt metraj minunat care se bucură acum de admirația și aprecierea oamenilor.

 

6

 

Cred foarte mult în vorba aceea ,,Fă rai din ce ai!” Cred cu adevărat că, pentru a realiza lucruri extraordinare, nu e nevoie de mulți bani, ci de suflete curate și dragoste și credință în Dumnezeu și în lucrul pe care îl faci.

    Îmi iubesc foarte mult țara și originile și transmit tuturor românilor, de pretutindeni, gânduri de pace și bucurie, dragostea mea și doresc ca binecuvântarea lui Dumnezeu să îi însoțească pe toți românii, oriunde s-ar afla și îi îndemn să nu uite că sînt români, ba mai mult, să fie mândri de acest lucru, pentru că sântem un popor minunat!