PUNCTUL MUZEAL „IONEL TEODOREANU” GOLĂIEȘTI, JUDEȚUL IAȘI

Punctul muzeal „Ionel Teodoreanu” de la Golăiești a fost inaugurat la 20 mai 2016, în urma unui parteneriat dintre Muzeul Național al Literaturii Române Iași, Asociația „Patrimoniu pentru comunitate” Iași și Primăria Comunei Golăiești.

Satul Medeleni, care se află la 7 km distanță de Golăiești, a dat denumirea cunoscutei trilogii a lui Ionel Teodoreanu: „Voi cerca astăzi, în fața domniilor voastre, să dărâm o legendă, să înlătur un neadevăr: acela al autobiografismului Medelenilor. (…) Țin, doamnelor și domnilor, să dezmint această aglomerare de erori și inexactități. Eroinele Medelenilor, Olguța și Monica, nu-s surorile mele: n-am avut niciodată surori. Moșia Medeleni, în care și în jurul căreia gravitează acțiunea celor trei romane, nu este și n-a fost moșia părinților mei. Nimeni din neamul meu n-a fost proprietar de pământ. Singura moșie care a aparținut cuiva din neamul meu nu este o moșie de pământ arabil, ci o moșie de hârtie tipărită: am numit romanul Medelenilor, nu moșia Medelenilor. (…) A! Asta nu înseamnă că unele dintre trăsăturile unor personaje din roman nu sunt împrumutate de la oamenii reali pe care i-am cunoscut. Doar nu creăm din neant. Suntem chiar creatorii celor mai pure ficțiuni…”[1].

Expoziția documentară care reconstituie muzeografic viaţa şi activitatea scriitorului Ionel Teodoreanu cuprinde fotografii de familie, mobilier de epocă, volume, corespondență, fotocopii după manuscrise etc.

Ioan-Hipolit (Ionel) Teodoreanu s-a născut la Iași, la 6 ianuarie 1897. Este al doilea fiu al lui Oswald A. Teodoreanu (1869-1938), magistrat și om politic, apreciat gazetar ieșean, și al Sofiei Musicescu, profesoară de teorie muzicală la Conservatorul din Iași și pianistă, nepoata lui Gavril Musicescu (1847-1903), cunoscut compozitor, muzicolog și dirijor. Bunicul dinspre tată, Alexandru Teodoreanu (1847-1914), magistrat, decan al Baroului avocaţilor și fost primar al Iaşului (ianuarie-martie 1914). Fratele mai mare, Păstorel Teodoreanu – pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu (1894-1964), a fost avocat și epigramist, iubitor de vinuri, membru al boemei din Iași și București.

Între anii 1905-1909, Ionel Teodoreanu urmează școala primară la București (Școala germană de la Pitar Moș) și Iași. Urmează cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr”, apoi pe cele ale Liceului Internat, unde îl are ca profesor de limba română pe Calistrat Hogaș, și ale Liceului Național din Iași (1909-1916). În anul 1916, Ionel Teodoreanu este încorporat dar nu este trimis pe front. În anul 1919 debutează publicistic, cu proza Bunicii, în revista „Însemnări ieșene”, sub patronajul spiritual al lui Garabet Ibrăileanu. În 1920 se căsătorește cu Lili Lupașcu (1897-1995), fiica diplomatului Ștefan Lupașcu, care va ajunge, la rându-i, scriitoare, publicând cu pseudonimul Ștefania Velisar Teodoreanu. În același an obține și diploma de licență în drept, începându-și o carieră strălucită de avocat. În anul 1923, publică primul volum Ulița copilăriei, care este bine primit de critica literară: „d. Ionel Teodoreanu este cel mai distins poet în proză al generației actuale” (cf. Pompiliu Constantinescu). În anul 1925 îi apare Hotarul nestatornic, primul volum din trilogia La Medeleni, Ionel Teodoreanu devenind un scriitor cunoscut și apreciat de public. Următoarele volume vor apare în 1926 (Drumuri) și 1927 (Între vânturi). Mihai Ralea considera Medelenii ca „primul roman important al generației maturizate” în timpul Marelui Război: „Lumea din La Medeleni, care prezintă câteva analogii cu aceea din Viața la țară, e lumea unei anumite clase moldovenești, astăzi în mare criză, dacă nu în deplină decadență. E marea burghezie rurală de dincoace de Milcov. Sunt oameni bogați, care trăiesc la țară și la oraș, viață largă, fără griji, viață occidentală, prin tendințe, dar profund națională, prin ceea ce ține de instinct și de inconștient. Există o anumită patriarhalitate orientală, făcută din lene, din glumă, din romantism… ”. În 1929 îi apare romanul de dragoste, Bal mascat, iar în 1931 Fata din Zlataust (I, Scandalul; II, În Beilic). A fost pentru o perioadă scurtă de timp, directorul Teatrului Național din Iași (1933). În următorii ani publică cărțile Golia (I, Casa de peste drum; II, Porțile s-au închis) (1933), Crăciunul de la Silvestri (1934), Lorelei (1935), Arca lui Noe (1936), În casa bunicilor și Fundacul Varlaamului (1938), Prăvale-Baba (1939), Ce-a văzut Ilie Pânișoară (1940), Tudor Ceaur Alcaz (I, Coca Duduș, 1940; II, Drumul magic, 1941; III, Inima, 1942; Frunză, 1943), Întoarcerea în timp (1941), Hai diridam (1945), La porțile nopții și Masa umbrelor (1946), Zdrulă și Puhă (1948). După instalarea regimului comunist, Ionel Teodoreanu a devenit un personaj incomod, fiind considerat un „reacționar”. Pe 3 februarie 1954, în urma unui infarct, scriitorul moare, pe când se afla la cumpărături. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București, în prezența apropiaților. I-au fost publicate postum volumele de versuri La porțile nopții (1970) și Cina cea de taină (1996), precum și romanul Să vie Bazarcă (1971).

„Prin productivitatea sa neîncetată și prin trăsături care-i sunt particulare, Ionel Teodoreanu și-a cucerit un public pentru care el constituie una din atracțiile spirituale ale vremii. De la începutul carierei Ionel Teodoreanu s-a arătat ca viitor romancier al copilăriei și adolescenței, instinctul artistic fixându-1 astfel în domeniul ce-i este propriu”[2].

Punctul muzeal „Ionel Teodoreanu” poate fi vizitat în clădirea Centrului de Informare Turistică din Golăiești, de luni până vineri, în intervalul orar 08:00-16:00, iar sâmbăta și duminica, prin programare telefonică.

[1] Ionel Teodoreanu, Cum am scris „Medelenii”, în Opere alese, Editura Minerva, București, 1981, p. 460, 472-473.

[2] D. Murărașu, Istoria literaturii române. Ediția a III-a, Editura „Cartea Românească”, București, 1942, p. 408.