Aflat departe de Patrie, am alcătuit mai întîi textul Gînduri despre olimpiadă, pe care i l-am trimis bunului prieten Radu Bogdan Buțu spre publicare „la cald“[1]. Îl redau integral, ca un preambul al articolului pe care-l propun și cititorilor „Revistei de lingvistică și cultură românească“:

Nu numai toți nenumărații gură-cască ai planetei, ci și creștinii au ajuns a se holba la grozăviile din țara fărădelegilor pe care, sfidător și dinadins blasfemiator, diavolii, prin slugile lor devotate, le scot zilele acestea în lumina zilei fără a se mai teme de cineva!

E jale, îmi zic! Ne-au părăsit, oare, Sfinții și nu se mai roagă și pentru noi? Ne-au pierit, oare, toți pustnicii nevoitori pînă mai ieri de prin crăpăturile munților și de prin păduri încît diavolii joacă tontoroiul cu mare veselie crezîndu-și victoria aproape?…

Nicidecum, îmi răspund după cîteva clipe de reflecție! Ei își continuă rugăciunile, dar – vorba Sfîntului Sofian – trebuie să ne rugăm și noi pentru ca Dumnezeu să ne audă! Vina e doar a noastră: a mea, care mă rog cu gîndurile aiurea, grăbit să trec la datoriile lumești; a ta, cititorule, care treci plictisit peste frazele acestea spre a căuta repede altceva mai interesant; a femeii care habar n-a avut pînă acum de Biserică și nu știe ce-i rugăciunea; a bărbatului care strîmbă din nas dacă-i vorbește cineva despre ortodoxie căci a auzit el de popi corupți și de „sinodul“ din Creta care i-a transformat peste noapte pe mai toți slujitorii altarelor în eretici, așa încît se simte îndreptățit să abandoneze sine die închinarea dinaintea Icoanelor făcătoare de minuni și a Sfintelor moaște!…

Scandalizîndu-ne cu ochii la cerul tăcut și frîngîndu-ne mîinile a neputință, procedăm precum personajele lui Ion Creangă din cunoscuta, premonitoria sa narațiune care mi-a inspirat sintagma folosită și-n alte eseuri sindromul drobului de sare.

Nu privind năstrușniciile policrome și zgomotoase ale tatălui minciunii și ale fiilor săi mai putem face ceva astăzi aceia care ne considerăm creștini; nu pierzînd vremea dinaintea ecranelor mici ori mari, butonînd emoticoane și punînd sute de semne de exclamare, spre a ne arăta dezacordul formal. Nemaiprididind a răspîndi blasfemiile cu pricina tuturor corespondenților din agende ca să le probăm că sîntem oameni moderni, informați la zi și bine ancorați în realități, facem, de fapt, un serviciu publicitar lucrărilor potrivnicului care-și freacă ghearele hohotind și riscăm totodată smintirea celor (încă) fără discernămînt.

Psihicul funcționează ca o sugativă: odată ce insul a vizualizat o imagine, un clip, un film, o figură, un gest etc. nu se mai poate șterge nimic, rămîne acolo atîta vreme cît individul trăiește. Neuronii nu mor, amintirile se păstrează imprimate în ei, interacționează toată viața, se combină cu ceea ce găsesc în creier, operează peste vreme, surprinzător și independent de voință. S-a spus că o imagine valorează mai mult ca o mie de cuvinte – e adevărat; pe aceasta se bazează și diavolul.

Singurul mod radical de a ne sustrage valurilor de manipulări mediatice este renunțarea la serviciile profesioniștilor puși cu precădere în slujba răspîndirii veștilor rele. Cunosc bravi oameni, buni profesioniști, care și-au azvîrlit demult din locuințe „cutiile drăcești cu coarnele pe acoperiș“ pentru a nu-și mai contamina sufletele cu răul ce curge necontenit prin chipurile schimonosite demonic și prin vorbele amăgitoare ale acestor biete unelte docile promovînd asiduu prevederile „agendei 30“.

Nu pledez pentru ignorarea unor manifestări deșănțate, a unor acorduri criminale, a feluritelor furtișaguri și mai ales a batjocoririi credinței, a simbolurilor naționale, a valorilor și a eroilor; dimpotrivă: avem de meditat mereu la sacrificiile înaintașilor, la tradițiile păstrate de ei cu sfințenie și la nepăsarea majorității oamenilor, a celor dedați folosirii tehnologiilor de vîrf, față de acestea în numele unei absurde „alinieri“ impuse de globaliști. Prin toate mijloacele laice, așa-zis democratice – prin mass media de exemplu –, putem combate hotărît pașii făcuți perfid de păpușarii lumii după regulile Overton[2].

Mult mai important este ca acasă, în păduri ori în biserici să alegem: ori vom aștepta Mirele cu genunchii inimii plecați și candelele minții împodobite pentru luminarea Căii noastre spre aflarea Adevărului întru Viață, ori Îl vom aștepta precum fecioarele neînțelepte din cunoscuta pildă evanghelică. Oricum am hotărî, El va veni, după cum a promis, iar la judecata particulară și de obște vom avea de răspuns.

*

*   *

Articolul propriu-zis, conceput anume pentru cititorii „Revistei de lingvistică și cultură românească“:

Neavînd încredere în realizatori și comentatori după miile de dovezi manipulatorii despre care am luat act cu obidă de-a lungul anilor, nu mai privesc știrile și nici transmisiile sportive televizate. Am conștiința împăcată că n-am fost invitat niciodată la vreo emisiune a vreunui post național spre a cădea în capcana posibilelor minciuni sau exagerări specifice vînătorilor de „rating“. Satutul meu de intelectual creștin neangajat partinic îl consider premisa obiectivității cu care pot privi cele ce se petrec în lume, despre care iau act în măsura în care le consider importante.

Bunăoară, fiindcă o bună parte a semenilor – inclusiv casnicii mei – consideră olimpiadele care au loc o dată la patru ani evenimente care merită atenție, m-am decis a urmări și eu în această vacanță petrecută în Belgia ediția cu numărul treizeci și trei a Jocurilor Olimpice de vară din 2024, pe care cea de-a o sută treizeci și una sesiune a CIO din 13 răpciune/septembrie 2017 a ales-o a se desfășura la Paris.

Dar… „l ҆homme propose, Dieu dispose“: ceremonia vădit satanistă a deschiderii m-a obligat să renunț la vizionări (de altfel, din 1 gustar am intrat și-n postul Adormirii Maicii Domnului!); indignat, am scris un articol pe tema aceasta[3] și, într-un răspuns la un material postat pe site-ul revistei creștine „Atitudini“[4], am încercat să-mi afirm public părerea că, în asemenea condiții, singurul răspuns creștinesc ar fi fost retragerea de la aceste jocuri a tuturor sponsorilor, sportivilor și (tele)spectatorilor sfidați obraznic după obiceiul diavolilor ce se cred atotputernici din vina credulilor și a celor tăcuți și umili. Mi s-a spus că și-au retras echipele doar două țări africane și una europeană, Slovenia, și numai un sponsor și-a retras susținerea. Felicitări! Dumnezeu vă va răsplăti gestul, căci niciodată nu rămîne dator!

Ce valoare au o retribuție, un premiu, o recunoaștere publică venind de la inși disprețuitori ai credinței creștine? Oare mai este lăudabilă o participare și, evental, obținerea unei  medalii olimpice luînd cunoștință că organizatorii s-au declarat cu nonșalanță anticreștini, felicitați fiind nu numai de oarecare gură-cască ori de minoritarii lgbtq+, ci de însuși președintele țării gazdă[5]? Meditînd la acestea mi-am amitit de pactul cu diavolul, îndeobște cunoscut, prin care, după avantaje fulminante vremelnice, s-au pierdut definitiv averile, sănătatea și viețile „beneficiarilor“, cîștigul real fiind doar al diavolului. Cum se știe, motivul literar e magistral tratat de Goethe, în Faust (de aici și sinonima expresie pentru acest fel de înțelegere pactul faustic). Mai mult, nu numai viața pămîntească vremelnică a omului este afectată fatal de această opțiune, ci și viața de dincolo[6]. În termeni creștini, așa cum ne previne toată literatura inspirată de Sus, legămîntul cu potrivnicul duce la pierderea mîntuirii. Așadar, ce folos că ai dobîndit bunuri materiale colosale pe pămînt, diplome și mari succese profesionale mergînd pînă la recunoașterea națională și internațională a meritelor, dacă ți-ai vîndut/pierdut sufletul?…

În timp ce compun aceste fraze, îmi ajung vești care-mi confirmă opinia că lumea e în derivă lăsată fiind pe seama demonizaților. Limitîndu-mă la subiectul propus în acest eseu, aflu că la un meci de box feminin cineva, „întîmplător“ cu un procent specific masculin de testosteron în sînge și cu o înfățișare evident bărbătească, și-a schilodit adversara, fiind totuși „declarată cîștigătoare“, în numele corectitudinii politice. E limpede că bucuria dracilor a fost mare! La proba de gimnastică o concurentă româncă antrenată de chiar mama ei[7], deși a executat perfect proba de la sol, a fost depunctată grosolan în favoarea unei concurente de culoare din SUA. Contestațiile dovedite prin filmări n-au dus la recunoașterea greșelii de arbitraj. Alături de ea, o altă româncă a pățit aceeași nedreptate… În ceremonia de premiere arbitrajul tras de sfori de tartorul-regizor și-a vădit intenția simbolică mascată „corect politic“: cei aflați la fața locului au luat parte la un ritual satanic în toată regula care a încununat lanțul minciunilor pentru o victorie numai a negreselor la această probă! Așadar, ceea ce mulți naivi au socotit a fi asistat la o greșeală oarecare – omenește se petrec destul de frecvent asemenea situații, dar dictonul errare humanum est, perseverare diabolicum ne previne limpede asupra realității subtile în care de mii de ani înotăm de cele mai multe ori legați la ochi! –, s-a vădit a fi o „greșeală“, adică o intenție aparent bine ticluită pentru cei nepricepuți, însă cusută cu ață albă pentru profesioniști; pe șleau exprimat: a fost o ticăloșie mutilînd suflete tinerești și zădărnicind eforturi serioase! Cum să te miri că niciun oficial n-a vrut să recunoască adevărul în această urîtă înscenare, dacă la „butoanele“ competiției s-au aflat aceleași slugi devotate tatălui minciunii, care, între altele, a declarat război rasei albe?…

Am scris în articolul din 27 cuptor 2024 că-n aceste vremuri de galopantă decădere a lumii așa-zis civilizate singurul mod radical de a ne sustrage valurilor de manipulări mediatice ar fi renunțarea la toate serviciile profesioniștilor puși înadins în slujba răspîndirii veștilor rele. Oricine poate constata că actualmente 90% dintre știri sînt despre catastrofe, fapte abominabile, inși dezaxați și o puzderie de anomalii dinaintea cărora – vorba cronicarului de-odinioară – „se sparie gîndul“. Frica indusă cotidian a fost și va rămîne arma totalitarismelor inventate demonic – „-isme“ clocite mai întîi în acreala pestilențială din creierele bolnave aparținînd „pseudoelitelor“ atent selectate dintre semnatarii pactului cu diavolul, menite a fi apoi „implementate“ experimental cu ajutorul „specialiștilor“ (și ei năimiți, de bună seamă!) în diferite zone ale lumii, cu perspectiva generalizării lor. Istoricii au denumit înșelător pozitiv ideologiile cu pricina „iluminism“, „pașoptism“, „marxism“, „fascism“, „comunism“, însă cel care cercetează amănunțit consecințele aplicării acestora, observă că toate au avut ca numitor comun revolta împotriva Creatorului universului și chiar negarea Lui.

De ce mai scriu românește? Cui năzuiesc să mă adresez întru trezire și acțiune în condițiile decăderii actuale?

Astfel de întrebări aparent retorice impun o divagație în căutarea formulării adevărului, pe care o cred necesară în contextul global-mincinos pe care-l respirăm: asimilînd învățătura pelasgilor care au fundat civilizația europeană dar pe care i-au împins în zone nordice mai puțin ospitaliere, grecii au denumit poetic creația divină κόσμος, kósmos = „armonie“. Urmașii direcți ai pelasgilor băștinași, traco-geto-iliro-dacii – strămoșii reali ai românilor –, aveau însă un cuvînt  mult mai cuprinzător filosofic pentru creație: lume, lumi, al cărui derivat minunat este lumina – început și, deopotrivă, sfîrșit pentru creație; în același timp undă și corpuscul; taină dumnezeiască unind spiritul și materia.

Ceea ce Dumnezeu a creat illo tempore luminos-armonios, diavolul (i.e. dia+bolos = dezbinare, distrugere) nefiind nicicînd creator, s-a îndărătnicit mereu să întineze, să întunece, să încurce, să schimonosească, să caricaturizeze. Prin definiție mîndru și rău, potrivnicul și-a îndemnat permanent slujitorii să-l imite, răspîndind neobosit imagini și cuvinte rele, minciuni, adeseori blasfemii. Organizîndu-și slugile în loji, le-a alcătuit îndreptare, documente, cărți, agende ca înlocuitori ai Bibliei, pledînd viclean pentru îngrădirea, răstălmăcirea, compromiterea și ridiculizarea învățăturilor evanghelice. Cu perfidie, tatăl minciunii a inspirat masoneria să pună în circulație alcătuiri așa-zis „secrete“, dar de fapt preventiv-modelatoare ale mentalului colectiv („protocoalele Sionului“, „protocolul de la Toronto[8]“, „agenda 30“ etc.), a insuflat duhul său otrăvit de ură față de omenire celor ce-au alcătuit o puzderie de producții cinematografice SF și de compoziții muzicale, mizînd mai ales pe naivitatea și pe curiozitatea inșilor cu o educație primitivă, care le răspîndesc și le comentează adesea extaziați. Polarizînd atenția publică pe tema „încălzirii globale“, a „atacurilor teroriste“, a „vieții extraterestre“ sau a „alegerilor democratice“ de aiurea, păpușarii au lucrat cu sîrg din 2013 la organizarea plandemoniei covidice genocidare, la facilitarea migrațiilor vizînd metisarea albilor din Europa, la otrăvirea susținută a apelor, a solului și a aerului cu chimicale aruncate din avioane – mai nou cu nanoparticule[9] – și la escaladarea unor conflicte armate regionale cu scopul de a le transforma în războaie mondiale, toate aducătoare de mari profituri.

Revenind la blasfemierea Cinei celei de Taină cu care a culminat spectacolul kitsch franțuzesc[10], cu mîhnire și mirare am observat că, de-a valma, nu numai majoritatea comentatorilor girați de publicațiile așa-zis „de stînga“ sau „de dreapta“, ci pînă și unii oameni cu pregătire teologică au reprodus-o, frumos colorată, asociind-o, vai, icoanelor ortodoxe, chipurile pentru a pune în evidență diferențele, făcînd exact ceea ce și-a dorit potrivnicul: o largă publicitate alcătuirii celei sfidătoare și ticăloase! În finalul evidentei pledoarii lgbtq+ pe imensele ecrane aflu că a fost postat mesajul nerușinat: Réunir ceux et celles qui s’aiment, care s-ar putea traduce atît prin îndemnul „Să-i reunim pe aceia și pe acelea care se iubesc“, cît și prin „să-i lăsăm să se împreuneze…“ – îndemn evident gratuit, deoarece dracii deja i-au împreunat în ceata lor pierzătoare de suflete!

Spre cinstea lor, milioane de credincioși creștini de pe toate meridianele au protestat prin petiții sau prin felurite manifestații incriminatoare față de obrăznicia minoritarilor cocoțați pe poziții de putere politică și financiară care, în numele „diversității“ (concept golit de sens din noul vocabular de plastic figurînd pe agenda păpușarilor sataniști), se doreau aplaudați frenetic de toată suflarea gînditoare a planetei.

Reiau – îmi recunosc prin aceasta un tic pedagogic! – ceea ce se cunoaște de multă vreme: psihicul funcționează ca o sugativă și, odată ce insul a vizualizat o imagine, un clip, un film, o figură, un gest etc. nu se mai poate șterge nimic, rămîne acolo atîta vreme cît individul trăiește. Neuronii nu mor, amintirile se păstrează imprimate în ei, interacționează toată viața, se combină cu ceea ce găsesc în creier, operează peste vreme, surprinzător și independent de voință. S-a spus că o imagine valorează mai mult ca o mie de cuvinte – e adevărat; pe aceasta se bazează și diavolul. Otrăvirea imagistică săvîrșită la Paris în vara aceasta se pare că a reușit globalist, din păcate și mare-i bucuria dracilor! Să le stricăm întrucîtva această victorie și să ne rugăm:

Sfîntă Treime, Maica Domnului nostru Iisus Hristos-Mîntuitorul, Sfinte Arhanghele Mihail, Vă rugăm fierbinte îngenunchiați cu inimile: nu ne lăsați, spre bucuria celor vînduți satanei, batjocoriți și alungați din lumea-lumină creată bună foarte! Ne-au împuținat ecumenist lăcașurile de rugăciune dreaptă și curată; ne otrăvesc, de-a valma, în numele progresului și al științei, pămînturile, apa și aerul; atentează prin serii ucigașe de seruri experimentale la trupurile noastre vrînd cu dinadinsul să ne schimonosească simbolic chipurile create după Chipul Dumnezeiesc; ne ademenesc copiii strîmbînd rosturile familiei; clocesc conflicte armate locale spre a le generaliza planetar! Opriți-i, rogu-Vă, din săvîrșirea tuturor acestor rele și întăriți-ne în rugăciuni permanent-stăruitoare! Luminați Voi conștiințele uneltelor acelora pe care-i folosesc ei, urmînd a-i reseta întru scrîșnirea dinților în întunericul veșnic!

Doar în Voi mai aflăm alinare și speranță, Sfîntă Treime, Maica Domnului nostru Iisus Hristos-Mîntuitorul, Sfinte Arhanghele Mihail, Cărora Vă înalță din Ceruri rugăciuni pentru noi și Sfinții închisorilor, dintre Care au fost trecuți de curînd în calendare o mică parte și Care au trecut prin iadul pămîntesc al „reeducării“ mărturisind spre luarea-aminte a tuturora ce metode schigiuitoare au cei demonizați.

Cu-ale lor rugăciuni, Dumnezeule Întreit în Persoane, ascultă-mi, rogu-Te, și această stîngace alcătuire, spre slava Ta: a Tatălui, a Fiului și-a Sfîntului Duh, acum și-n veci! Amin!

[1] V. http://www.magazincritic.ro/2024/07/28/ginduri-despre-olimpiada/ (la 3 răpciune 2024, verificînd linkul, n-am putut accesa articolul! Cineva, cumva a intervenit, desigur „corect politic“! De aici necesitatea republicării textului-mărturisire!

[2] „Ferestra Overton“, sau trecerea unei idei de la „imposibil“ la „legal“ în 6 paşi: 1 – imposibil: într-un moment de oportunitate politică / socială, se prezintă opiniei publice o idee (problemă sau chiar o soluţie la o problemă) care este cunoscută în societate ca fiind imposibilă şi de neacceptat (bazîndu-se pe logică şi fapte). În această fază este forţată acceptarea existenţei ideii / problemei şi sînt provocate discuţiile pe tema acesteia; 2 – radical: este iniţiată dezbaterea ideii de către specialiştii în domeniu, care o prezintă ca fiind radicală, însă nu de neconceput. În mediul virtual, utilizatorul poate substitui specialistul, devenind chiar el vectorul de inoculare a acesteia. Ideea este în continuare respinsă ca neviabilă; 3 – acceptabil: unii formatori de opinie declară că ideea e acceptabilă şi poate funcţiona în anumite circumstanţe; 4 – raţional: „Fereastra Overton“ este mutată în zona raţională, etapă în care mass media încep să joace un rol foarte important în „manipularea auditoriului“. Ideea este reprezentată ca fiind soluţia raţională, fiind utilizate argumente raţionale pro şi contra; 5 – popular: ideea este prezentată ca fiind  populară, adică răspîndită în societate, deseori fiind utilizate jumătăţi de adevăruri. Diseminarea şi dezvoltarea este preluată de „postaci“, accentul fiind pus pe susţinerea cantitativă a ideii; 6 – legal: „Fereastra Overton“ se mută în zona legalizării ideii / problemei, prezentată ca fiind o oportunitate politică. Politicienii promulgă o lege personalizată, care reglementează ideea. (V. Petrică Alupoaie şi Flavius Sichitiu,  https://intelligence.sri.ro/fereastra-overton-manipulare-la-nivel-inalt/ Am corectat tacit erorile de limbă).

[3]V. nota 1.

[4] V. atitudini.pv@gmail.com pr. Mihai Valică, Tîlcuirea blasfemiei de la jocurile olimpice, din 31 cuptor 2024. În mod inexplicabil, responsabilii site-ului nu mi-au postat textul, ceea ce denotă o… atitudine elitist-jignitoare, incompatibilă nu numai deontologic, ci chiar cu principiile creștine!

[5] Merci à Thomas Jolly et son génie créatif pour cette cérémonie grandiose. Merci aux artistes pour ce moment unique et magique. Merci aux forces de l’ordre et de secours, aux agents et bénévoles. Merci à tous ceux qui y ont cru.
On en reparlera dans 100 ans !
ON L’A FAIT ! (Emmanuel Macron, July 26, 2024) (Cf. https://www.activenews.ro/externe/Scandalul-Satanismului-de-la-Paris-Ceremonia-de-Deschidere-a-fost-STEARSA-de-pe-toate-conturile-oficiale-190920 ).

[6] Pentru a nu fi taxat mintenaș ca mistic desuet ori „prostit de popi“, recomand (mai ales ateilor!) studierea experiențelor efectuate pe diverși subiecți după așa-numita moarte clinică. Au ajuns la concluzii extraordinare numeroși oameni de știință, mai ales medici precum dr. Raymond Moody, care a și scris o carte Viața de după viață.

[7] V. https://www.activenews.ro/stiri/ROMANIA-TREBUIE-SA-SE-RETRAGA-DE-LA-JOCURILE-OLIMPICE-dupa-batjocorirea-gimnastelor-romance.-Nadia-dovedeste-HOTIA-de-care-a-avut-parte-Sabrina-Voinea.-Ciolacu-reactioneaza-cu-un-boicot-al-inchiderii-Olimpiadei-191149

[8] Un exemplu de gîndire masonică plauzibilă de pe la 1967 ar fi: Bazele societății occidentale, în esență, ne vin în linie dreaptă din moștenirea iudeo-creștină. Tocmai această moștenire este cea care a făcut din familie nodul, cheia de boltă a oricărui edificiu social din prezent. Predecesorii noștri, care i-au finanțat pe scriitorii revoluționari de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și [de la] începutul secolului [al] XX[-lea], au înțeles importanța necesității de a fracționa și apoi de a face să explodeze acest nucleu vital în Rusia[,]de exemplu, reușind să instituie noul „sistem comunist“ din vremea aceea. Și chiar asta au făcut, contribuind minuțios la producerea de către filozofii [sic!] și scriitorii nonconformiști ai epocii a unui „manifest al gloriei «Statului-Dumnezeu»“, acesta avînd prioritate absolută asupra individului și a familiei. (Cf. Protocolul de la Toronto. Complotul Organizației Națiunilor Unite pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale. O carte de Serge Monaste, ediție redactată de Michael A. Beaumont, în traducerea lui Nicolae Buhmeanu, după „Ziarul liga dreptății“, Fri. Aug 9th, 2024, publicație editată sub patronajul LDICAR, fliala Piatra Olt – ligadreptatii.ro).

[9] V. https://www.activenews.ro/opinii/EXCLUSIV-ActiveNews-CE-SE-AFLA-IN-APA-DE-PLOAIE-PERICOLUL-DIN-AER.-Dr.-Geanina-Hagima-Apel-catre-cercetatorii-romani-dar-si-catre-patriotii-din-structurile-de-aparare-si-informatii.-FOTO-prin-microscopie-electronica-si-VIDEO-183736 sau https://www.activenews.ro/stiri/Dr.-Geanina-Hagima-ANALIZA-DE-LABORATOR-Praful-saharian-si-post-saharian-E2-80-93-date-din-Romania.-De-ce-sunt-ignorate-cauzele-bolilor-si-sunt-preferate-tratamentele-experimentale-191685 etc.

[10] Consemnez în această notă gestul cunoscutului creștin-filantrop George Becali de a sfinți zona în care s-a desfășurat impardonabila mascaradă, însă o fac cu strîngere de inimă, căci toată osteneala îmi pare zadarnică: e ca și cum te-ai duce într-un ocean stăpînit și otrăvit secular de demoni să verși o moleculă de aghiasmă! Acolo trebuie o lucrare de care numai Sfîntul Duh e capabil cu voia Tatălui Ceresc „la plinirea vremii“! Risc, totuși, o frază: bine c-a făcut-o! Domnul nostru Iisus Hristos va cîntări la Judecată fapta compatriotului nostru!

Conceput în Blaasveld, 27 cuptor 2024 și definitivat în București, la 3 răpciune 2024.