Cum să nu admiri şi să nu iubeşti un Voievod, care nu a voit a fi Domn pentru cinstea şi slava sa, ci şi-a plecat grumazul sub sceptrul greu al domniei cu jurământ ,,eu şi neamul meu vom sluji lui Dumnezeu”. Este vorba de Domnul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, martirizat pentru credința strămoșească, intrat în istoria neamului nostru  românesc pentru jertfirea sa pe altarul creștinătății.

                                         Fragment din tabloul votiv

Nu ştii ce să admiri mai întâi: înţelepciunea, priceperea, iscusinţa, tactul diplomatic ori vieţuirea creştinească, ridicarea Ţării Româneşti la o maximă strălucire cultural-artistică şi religioasă sau perioada de înflorire culturală prin tipărirea de cărţi bisericeşti în română, iviră, arabă şi greacă, apoi oferite în dar de Domn mai multor biserici și lăcașuri de cult creștin ortodox. La fel de maiestuoase sunt bisericile, schiturile şi paraclisele ridicate sau restaurate de Domnul, Ctitorul, Sfântul şi Martirul Constantin Brâncoveanu, pe tot cuprinsul ţării și nu numai.

               Imagine frontală a bisericii brâncovenești din Rm Sărat

Aşa se face că aici ,,la margine de ţară”, de prin anul 1691 și până pe la anul 1697, sub atenta supraveghere a lui Robe Căpitanul din Văcăreşti, se zideşte o mândră mănăstire închinată Adormirii Maicii Domnului, cu ziduri groase din cărămidă, cu peste 7 – 8 m înălţime, cu drum de strajă şi metereze, iar pe la colţuri turnuri straşnice de apărare ,,ca multora scăpare să fie”. Toate se ivesc deodată, parcă ieşite ,,den pajişte şi den temelii” (Radu Greceanu) sau coborâte din înaltul cerului; şi stăreţie şi chilii de jur împrejur, şi Palat pe măsura-i de Voievod; iar în centru: Casă Împărătească, pentru a aduce ziua şi noaptea ofrandă de mulţumire şi de preamărire Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos, Preacuratei Maicii Sale şi tuturor sfinţilor.

                                Imagine laterală a bisericii

Aşa frumuseţe a hărăzit Vodă Brâncoveanu Constantin ,,boier vechi şi domn creştin”, împreună cu Spătarul Cantacuzino Mihail, aici în Slam Râbnic, la întretăierea drumurilor ce leagă Muntenia de Moldova şi Dunărea de Ţara Bârsei.

                                      Stema urbei Slam Râmnicului

Aşadar, biserica este zidită din cărămidă în plan triconc, altarul ocupă absida adâncă dinspre răsărit, puternic arcuită în interior, cu cinci laturi la exterior, despărţit de naos printr-o tâmplă (iconostas), din lemn, frumos sculptată, care din păcate a fost mistuită de un puternic incendiu pe la 1790. Pe verticală, spaţiul central al naosului este delimitat de patru arce semicirculare, care, prin intermediul a patru pandantivi, sprijină inelul de pe care porneşte turla deschisă: Pantocrator.

Absidele laterale ale naosului sunt străbătute de câte două ferestre pe câte o parte, ceea ce reprezintă o raritate în epocă. Pronaosul are o formă aproape pătrată şi este mai lat decât naosul, la nord şi sud fiind luminat, ca şi naosul, prin câte două ferestre; antenaosul are câte o fereastră pe laturile nordică şi sudică. Între cele două spaţii comunicarea se face prin trei arcade sprijinite pe patru coloane rafinat sculptate în piatră, dintre care două, din mijloc, sunt libere iar celelalte două sunt angajate în zid. Coloanele sunt aşezate pe un piedestal înalt din cărămidă, cu baze şi capiteluri brâncoveneşti, iar fusul este decorat în torsadă cu lujeri şi flori în relief.

                          Coloană sculptată din interiorul bisericii

Partea exterioară, cea mai elegantă şi ornamentată a bisericii, este pridvorul, prevăzut cu largi arcade, susţinute pe zece coloane din piatră, toate aşezate pe un parapet de cărămidă. Fusurile coloanelor sunt ornamentate în torsadă, capitelurile fiind variante ale tipului neocorintic. Cea mai aleasă podoabă a pridvorului o reprezintă portalul, fiind specific tuturor ctitoriilor unde s-a implicat Mihail Cantacuzino.

        Portalul bisericii brâncovenești din urbea Râmnicului Sărat

Usciorii portalului sunt bogat împodobiţi cu vrejuri în relief. Fiecare uscior este dublat de către un mic pilastru, cu ornamente asemănătoare celor de pe usciori. Pe fiecare bază a pilaştrilor sunt sculptate simbolurle evangheliştilor. Deasupra arcului trilobat al portalului, se află pisania cu litere excizate, deasupra căreia, în mijloc, apare cu aripile întinse acvila bicefală, simbolul imperial de origine bizantină al Cantacuzinilor. Mai sus, într-un cartuş de stil baroc, este reprezentată acvila conturată şi cruciată – stema Ţării Româneşti. Întreaga lucrare presupune mâna unui meşter pietrar stăpân pe meseria lui şi un admirabil interpret al aparatului ornamental şi heraldic. Minunata operă sculpturală a portalului, precum şi a întregii biserici, poate fi atribuită fie artistului Lupu Sărăţan fie meşterului Pesena Livino.

Pictura interioară este executată de cel mai bun zugrav român de biserici al epocii: Pârvu Mutu. Marele zugrav a respectat canoanele iconografice tradiţionale, dar a adus şi elemente noi, acordând o deosebită atenţie temelor biblice, în care a putut să introducă unele aspecte din realitatea înconjuratoare şi, după cum se ştie, portretele ctitorilor. Nu şi-a lăsat numai amprenta stilistică, ci şi semnătura, cu supranumele de ,,Românul”, aceasta aflându-se pe peretele de nord al antenaosului, la picioarele Arhanghelului Mihail.

                                   Semnătura pictorului Pârvu Mutu

Chipul şi l-a zugrăvit la intrarea în biserică, sub portal, în partea de nord, arătându-şi prin aceasta smerenia, smerenie care se vădeşte şi în timpul lucrului, pentru că postea şi lucra în tăcere – poate de aceea era supranumit ,,Mutu”. Pictura bisericii este una dintre primele opere de maturitate ale zugravului Pârvu Mutu, în care se descoperă ca un maestru desenator şi colorist, iscusit făuritor de compoziţii figurative şi un neîntrecut portetrist.

                                     Parte a tabloului votiv al bisericii

Ca simbol al unei epoci de înflorire spirituală, culturală şi arhitecturală, monument istoric de mare valoare şi importanță pentru urbea de la curbura Carpaţilor, biserica Adormirea Maicii Domnului, fostă mănăstire, ctitorită de Sfântul Constantin Brâncoveanu, în timpul domniei sale, împreună cu Mihail Cantacuzino Spătarul, îşi primeşte şi astăzi credincioşii, spre râvna rugăciunii neîntrerupte, în buna rânduială şi tradiţie a creştinilor ortodocși, transmisă din generaţie în generaţie.

Preot  Bivolaru Gheorghe

Paroh al Bisericii Adormirea Maicii Domnului

Râmnicu Sărat, județul Buzău