Cu ani în urmă, pe când mă aflam la începutul carierei mele dirijorale(anul doi la Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu din București), am pornit la drum cu gândul de a construi un edificiu coral, o reuniune de oameni sensibili care aveau în comun: dorința de a comunica prin muzică! Și-așa am găsit pe-acei tineri minunați care aveau să alcătuiască „Familia” Pro Arte! Cu emoție, pașii timizi dar siguri, inima-mi deschisă, m-au apropiat de acei tineri entuziaști, animându-mi dorința de a atinge acele suflete curate și însetate de Frumos și Bine!
Aveam modele de urmat, dascălii mei, care m-au format ca om și muzician: compozitorul și mentorul meu spiritual, Maestrul Ion Vintilă (armonie, citire de partituri și forme muzicale), ilustra profesoară de teoria muzicii, Doamna Gheorghe Amelia, compozitorul Anton Dogaru(contrapunct și compoziție), pianista concertistă, doamna Constantinescu Artemiza (pian), doamna Anne Marie Matei(profesoară de vioară), Maeștrii Nicolae Niculescu și Nicolae Ghiță(cor și dirijat coral), marea cântăreață, doamna Georgeta Stoleriu(canto clasic), pentru a enumera doar o parte dintre profesorii de la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti”, apoi la Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu, Maeștrii Iovan Miclea și Marin Constantin, mentorii mei în deslușirea tainelor dirijatului muzicii corale, Maestrul Alexandru Pașcanu, cel care mi-a dăruit știința conducerii ansamblului orchestral, domnul profesor Victor Giuleanu, teoria muzicii, Maestrul Ionel Geantă și violonista Victoria Basta(vioara), pianista Florela Geanta(pian). Am fost binecuvântată de soartă și am avut privilegiul de fi fost îndrumată de astfel de muzicieni de mare clasă, care m-au inspirat și mi-au marcat devenirea muzicală.
Mereu am avut credința că Muzica este limbajul prin care Divinitatea ne arată iubirea Sa! Dorința de a mă destăinui și dărui muzical celor ce aveau să-mi devină prieteni pentru o viață, a avut ecou în sufletele tuturor și, pas cu pas, am început să explorăm dimpreună frumusețea universului muzical, unindu-ne inimile și visurile întru alcătuirea acelui întreg ce avea să devină o permanență spirituală benefică pentru restul vieții…
Prima mea iubire, Corul Universității din București, a avut mare însemnătate în formarea mea ca muzician. Acolo am învățat că, dacă pornesti cu sinceritate și determinare în alcătuirea unui edificiu de artă, totul devine firesc și natural în evoluție.
Mirajul muzicii ce ne-a cuprins pe toți a găsit ecouri în interiorul afectiv al fiecăruia dintre noi și, fără de rostiri, simțirile profunde ne-au călăuzit într-un unison ce avea să marcheze începutul unei misiuni nobile de șlefuire a unui întreg indestructibil – Corala Pro Arte a Universității din București – o familie de frumuseți spirituale care a reușit să ignore timpul și spațiul și să transmită focul pasiunii peste generații!
Au fost zile, ore, ani…în care această zămislire a rodit ca o minune firească, vegheată de Divinitate, iar prin puterea iubirii am reușit să ne creăm o forță de atracție a unor audiențe care ne-au rămas fidele și credincioase, și care ne-au răsplătit mereu cu căldură sufletească, integrându-se în fluxul sonor și absorbind mesajele noastre pline de pasiune și putere de sugestie. Cu fiecare piesă, cu fiecare interpretare nouă, descopeream noi valențe ale sensibilității cu care am creat și re-creat muzica ce vorbea de la sine… Fiecare dintre noi avea aceeași dorință: de a dezvălui sunetele pornite din adâncuri care parcurgeau simțămintele până la maxima existență; după care liniștea însoțită de mulțumirea acestei manifestări/revelații se așeza cuminte în lăcașurile sufletelor îmbogățite afectiv și vibrând încă în ecouri ce, iată, durează peste timp…
După douăzeci de ani în care am împărtășit muzica mea cu elevii de la Școala de Muzică, unde am fost numită profesoară de vioară, teoria muzicii și de orchestră, timp în care am dirijat atât Corul Universității „PRO ARTE” cât și Orchestra profesorilor de muzică din București, „MUZICA MUNDI”, circumstanțele familiale mi-au determinat strămutarea mea pe pământ american.
Venind în „Lumea nouă”, am încercat să mă integrez într-o societate în care culturile diverse fuzionează la nivel universal. Aici am învățat că oamenii, indiferent de cultura și credință, pot comunica mai sus de rostiri, prin muzică. Puterea de pătrundere a sunetelor muzicale depășește orice prejudecăți, granițe și adună sufletele, pe care le impresionează profund, scoțând la iveală tot ce este mai sensibil și frumos din fiecare personalitate integrată în acest circuit sonor: dirijor-ansamblu-public.
Afirm cu credință că marele secret al sudării și rezistenței în timp a unei formații, fie ea corală sau orchestrală, constă în felul în care se stabilesc relațiile dintre dirijor și membrii grupului, dintre membrii ansamblului, și-apoi reflectarea acestor simțăminte în interpretare. Împărtășirea acestor sentimente își găsește apoi ecou in inimile audienței care intră în acest circuit aproape involuntar, dacă aceste unde sonore sunt transmise cu sinceritate și adevăr artistic. Aș mai adăuga la aceasta și imensa însemnătate a alegerii repertoriului, care să stârnească afinități membrilor ansamblului! Dacă lucrările își găsesc ecou afectiv în interiorul formației, indiferent de nivelul de dificultate, interpretarea va fi la mare înălțime, captivând în egală măsură întreg circuitul Dirijor-formație-public. Evident că nivelul tehnic trebuie adus la nivelul de dificultate al repertoriului, dar muzica începe după învățarea pieselor…O tehnică solidă oferă libertate în interpretare pentru orice ansamblu. Pentru că nimic nu trebuie să se reducă doar la cântatul corect. Arta începe atunci când comunicarea prin gestică, mimică, întregul organism, intră în rezonanță cu Iubirea. Ansamblul devine un tot unitar, un organism viu care exprimă sentimente mai presus de cuvinte…
În Statele Unite am alcătuit multe formații corale, am dirijat orchestre de tineret și simfonice, am concertat în recitaluri ca violonistă și solistă vocală, am instruit mulți studenți soliști, instrumentiști și cântăreți…tot ce înseamnă muzică am dăruit cu inima deschisă și am avut mereu satisfacția că pe unde am trecut am reușit să leg prietenii de lungă durată…
Evident că prima dragoste nu se uită! Un adevăr verificat și susținut de fapte reale!
Corul Pro Arte își are locul lui aparte în inima mea…
Armonizarea sufletelor prin intermediul muzicii s-a dovedit a fi avut o importanță vitală pentru sudarea ansamblului. Fiecare dintre noi își amintește bine(sau mai puțin bine) piesele cântate, dar cu siguranță ne amintim mai ales simțirile, trăirile încercate la interpretarea lucrărilor muzicale, emoțiile care au realizat fuziunea, omogenizarea formației și care sunt fundamental de importante! O familie se clădește prin experiențe comune, simțite și împărtășite cu cei din jur. Problemele rezolvate dimpreună își au și ele farmecul lor… Crearea acelui flux sonor care unește ce-i mai frumos în universurile interioare – iată ce izvodește arta adevărată! Acesta este idealul pe care fiecare dintre noi l-am atins de nenumărate ori, respirând în același timp, visând și exprimând aceleași sentimente – acesta este secretul, liantul care a făcut ca Pro Arte, corul „fluviu”, să aibă continuitate, ignorând timpul…
După plecarea mea din țară a fost o perioadă de tăcere activă, o ardere latentă în care această familie s-a răspândit în toată lumea. În adâncuri însă, această familie a păstrat dorința de a fi din nou împreună, nu numai contemplând amintirile, ci construind visuri noi… A fost de-ajuns o chemare, pe care am lansat-o dintr-un extaz de Dor nestins… și toți au răspuns cu un entuziasm debordant, încât mă simt copleșită și totodată plină de speranță că putem să reluăm ascensiunea noastră într-o alcătuire nouă, cu îngemănarea unor experiențe ale diverselor generații, într-o cumulare de experiențe din timpuri și spații diferite, dar având ca numitor comun edificiul Pro Arte!
Răspunsurile primite îmi dau credința că încă mai avem multe de spus în muzica noastră corală și simt că datoria noastră este să continuăm să construim dimpreună un monument care să constituie exemplu pentru generațiile tinere pe care avem nobila misiune să le educăm în același spirit al dragostei și pasiunii pentru Frumos!
Așadar reuniunea Pro Arte 2017 simt că marchează un nou început, plin de optimism și încredere în puterea de dăruire prin arta corală! Am convingerea că tânara generație va fi impresionată/marcată de forțele inestimabile pe care le pot declanșa pasiunea puternică în alcătuirea unui florilegiu, orga de inimi însetate de frumos, asemeni familiei Pro Arte! Avem datoria și bucuria să fim un model și o inspirație pentru copiii noștri care de-abia se deschid către lume!