Studiul Boierilor din satul Veneția de Jos (Țara Făgărașului – continuare) – Partea 4
CAP. 3. BOIERII DIN SATUL VENEȚIA DE JOS – ȚARA FĂGĂRAȘULUI
În articolele precedente am detaliat informații despre boierii din Țara Făgărașului și o scurtă istorie a lor, listând printre altele și familiile de boieri grupate după localizarea geografică conform cercetărilor întreprinse și consemnate de Ioan Cavaler de Puscariu în a doua parte a sec. XIX, cu datele lor de înnobilare, precum și cine a emis diplomele.
În acest ultim articol pe această temă vom continua cu detalierea boierilor din satul Veneția de Jos dar și cu interesantul proiect de realizare a unui muzeu sătesc dedicat acestora într-o casă monument istoric ce a aparținut unei ilustre familii de boieri locali.
Povestea Muzeului Boierilor din Veneția Făgărașului este strâns legată de povestea Casei Boierului Comanici, casă despre care se știe că este cea mai veche casă din sat și care păstrează încă arhitectura vernaculară. Casa a fost achiziționată la un preț modic de tânăra familie Grancea în ideea de a o salva și de a o redărui satului în forma originală. Inițial aceasta arăta într-o stare deplorabilă, acoperișul parțial căzut, pereții fisurați, nefiind locuită de peste 70 de ani și neracordată la nici o utilitate. Dorința noilor proprietari a fost ca această casă să devină monument istoric, așadar cu ajutorul unui arhitect, după doi ani de muncă, acest lucru s-a reușit. În timpul procesului de listare a trebuit făcut un studiu istoric despre casă, lucru care a dus la descoperirea unei istorii uitate a satului și a multor familii de aici, familii care au făcut parte acum câteva sute de ani din mica nobilime românească ce apăra Cetatea Făgărașului. Datorită perioadei comuniste, când multe familii cu origini „nesănătoase” erau trimise la muncă forțată, li se luau toate posesiunile sau erau chiar omorâți, majoritatea oamenilor si-au distrus documentele de înnobilare și au încetat să mai vorbească copiilor și nepoților despre trecut, astfel că majoritatea sătenilor astăzi nu mai știau nimic din trecutul lor sau despre strămoșii lor. În cercetările noastre istorice am descoperit că Veneția de Jos era în secolul XVIII satul cu cei mai mulți boieri din Țara Făgărașului, de aici venind apoi și ideea înființării Muzeului Boierilor Veneției Făgărașului, un mic muzeu de istorie locală dedicat acestor familii nobile române ce au trăit în satul nostru. După un amplu proces de restaurare al casei, satul se poate mândri cu o adevărată bijuterie arhitecturală. Mai multe detalii despre restaurare se pot citi aici: Procesul de restaurare al casei Comanici – boeresk.ro .
Ceea ce este foarte interesant este cum strămoșii noștri au „strigat” să nu fie uitați și să fie „salvați” și cum au „răsplătit” pe cei ce le-au ascultat chemarea. Dacă această casă nu s-ar fi cumpărat, probabil cele 2 diplome de înnobilare originale găsite aici ar fi fost distruse, și cu ele și istoria uitată a satului. Din cele 2 diplome, una aparținea familiei ce odată trăise aici și rămăsese fără urmași direcți – familia Comanici, iar cealalată aparținea strămoșilor familiei ce a cumpărat casa, adică a strămoșilor familiei Grancea. Cele două familii se trag din doi frați care au trăit în anii 1600: Koman si Stoika.
Așa cum spunea istoricul D. Prodan, „boierimea” Țării Făgărașului, deși izolat transformată în țărănime liberă aservită, se va păstra în timp ca instituție specifică acestor meleaguri românești, menținându-se, dăinuind și evoluând, supraviețuind tuturor încercărilor potrivnice. Așa a fost și cazul și boierilor Satului Veneția de Jos, au supraviețuit!
Autoritățile Cetății Făgărașului organizau din timp în timp așa-numite „conscripții”, pentru a stabili de câți ofițeri, soldați și de ce armament și echipaj dispun „boierii” din Țara Făgărașului. O astfel de conscripție de la 1713 enumera în satul Veneția de Jos 29 de boieri, întrecut doar de Făgăraș, cu 31 de boieri[1]. Constatăm astfel ca Veneția era un important centru în secolele XVII-XVIII ce deservea Cetatea Făgărașului.

În jurul anului 1860 în Veneția de Jos ajunge pretor (judecător) Ioan Cavaler de Pușcariu, un pasionat al istoriei neamului românesc. Acesta face o cercetare istorică în sat și transcrie textele diplomelor de înnobilare ce le găsește încă la fiecare familie. Astfel, după cercetări și mai aprofundate în mai multe sate din Țara Făgărașului, ajunge să publice renumita carte „Fragmente istorice. Despre boierii din Țara Făgărașului”. Datorită lui cunoaștem astăzi textul a cel puțin 24 de diplome de înnobilare din Veneția de Jos, diplome ce existau încă în sat la mijlocul sec. XIX, diplome ce dovedeau un statut de care localnicii erau mândri și la care țineau cu prețuire. Ioan Cavaler de Pușcariu menționează astfel la acel moment existența încă în sat a descendenților a 16 familii de boieri: Comanici (alias Komanics), Stoica (alias Sztojka, Stoika, Ztoika), Monea (alias Mone, Monia), Penci (alias Pencs, Penchy, Pencz), Clocoțan (alias Stoika Klokoczan), Popeneci, Rozorea, Cornea (alias Kornya), Bâță (alias Butza), Boer, Sasebeși (alias Szaszebesi), Vereș, Socaci (alias Szakacs, Zakach), Țintea (alias Czinte), Milea, Tempeș.
Din textele acestor diplome culese atunci distingem existența a 14 blazoane de înnobilare în Veneția Făgărașului. Nu toate blazoanele apucau să fie și desenate pe diplome, ele fiind doar descrise, deoarece nu toată lumea avea puterea financiară să plătească un pictor acreditat scump care să și deseneze blazonul după text. La muzeu vă puteți delecta ochii cu reconstituiri ale tuturor blazoanelor de Also-Venicze.

Se mai păstrează astăzi în original 5 diplome, datate 1630, 1651, 1669, 1671 și 1700, salvate ca prin minune! Puține muzee din țară (sau deloc) se pot mândri cu așa o colecție de diplome de înnobilare originale de sec. XVII-XVIII, iar importanța lor este una deosebită, deoarece toate sunt ale unor familii din același sat, date de Principi diferiți ai Transilvaniei, iar aceste familii încă au descendenți în Veneția de Jos! După cercetări nu foarte riguroase, s-a mai găsit existența a încă 3 diplome originale, în arhivele medievale ale Ungariei, obținând facsimile pentru expunerea la muzeu.

Până la momentul de față s-au găsit aproape 40 de documente referitoare la satul Veneția de Jos sau locuitorii săi, din care un total 26 de diplome de înnobilare, documente întinse ca perioadă de la 1235 la 1831, majoritatea covârșitoare a diplomelor fiind din sec. XVII. Aproape toate documentele găsite au fost traduse și este uimitor ceea ce se poate descoperi citindu-le. Găsim astfel că în jurul anului 1480 un Solomon de Veneția ar fi avut funcția de boier Jude în Țara Făgărașului; într-un document din 1562 aflăm despre un anume Sztan Gregor și fiul său Stephan Monya morți în 1562 în luptele cu secuii răzvrătiți (luptând alături de Ioan al II-lea Sigismund Zápolya); Familia Pencz din sat era înrudită cu familia Principelui Transilvan Mailath; Ioannes Stoika la 1718 era Căpetenie în Principatul Transilvaniei și în Țara Făgărașului.

(sursa Arhivele Ungariei https://adatbazisokonline.mnl.gov.hu/)
Încheiem seria articolelor despre boierii Țării Făgărașului și a Satului Veneția printr-o traducere din limba latină în limba română a diplomei de boier a familiei Comanici, diploma găsită odată cu achiziționarea casei ruină ce adăpostește acum Muzeul Boierilor. Diploma a fost dată de Principele Mihail Apafi pentru merite militare lui Stephan Komanitz de Also Venicze, la 08 decembrie 1669.

TEXT LATINA
Nos Michael Apafi Dei gratia Princeps Transilvaniae, Partium Regni Hungariae Dominus et Siculorum Comes etc. memoriae commendamus tenore praesentium significantes, quibus expedit universis, quod nos, cum ad nonnullorum fidelium Dominorum Consiliariorum nostrorum, signanter autem fidelis n(ost)ri Generosi Francisci Lugasi de Magyar Peterd Aulae nostrae Secretarii, singularem Nobis propterea factam intercessionem, tum vero benigne attentis et consideratis fidelitate fidelibusque servitiis Strenui Stephani Comanitz de Alsó Venitze, quae ipse in omnibus rebus et negotiis fidei et industriae suae concreditis summa cum alacritate exhibuisse et impendisse perhibetur, ac deinceps erga nos et patriam nostram maiora fidelitatis obsequia praestiturum se pollicetur, eundem igitur Stephanum Komanitz antea quoque praerogativa boëronali gavisum e statu et conditione, in qua natus est et hactenus extitit, ex speciali gratia et Principalis potestatis nostrae plenitudine eximendum, ac in coetum et numerum verorum, nator(um) et indubitatorum insignitorumque Regni nostri Transilvaniae et Partium Hungariae eidem annexarum Nobilium annumerandum, aggregandum, cooptandum et adscribendum duximus, prout annumeramus, aggregamus, cooptamus et adscribimus per praesentes decernentes expresse, ut a modo deinceps successivis semper temporibus idem Stephanus Komanitz haeredesque et posteritates ipsius masculini sexus univer(sae) pro veris et indubitatis, natis insignitisque nobilibus habeantur et reputentur.
In signum autem huiusmodi verae et perfectae nobilitatis eorum haec arma seu nobilitatis insignia: Scutum videlicet militare coelestini coloris, in cuius campo sive area homo integer viridi veste indutus equo nigro insidens dextera manu extensa ensem evaginatum tenere visitur; supra scutum galea militaris clausa est posita, quam contegit Diadema Regium gemmis atque unionibus decenter variegatum, ex cono autem galeae teniae sive lemnisci variorum colorum hinc inde defluent(es) partes ipsius scuti pulcher(r)ime ambiunt et exornant, prout haec omnia in capite sive principio praesentium literarum nostrarum docta manu et arte Pictoris clarius expressa et depicta esse cernuntur, animo deliberato et ex certa scientia liberalitateque nostra Principali praefato Stephano Komanitz ipsiusque haeredibus et posteritatibus masculini sexus universis gratiose dedimus, donavimus et contulimus annuentes et concedentes, ut ipsi praescripta arma seu nobilitatis insignia more aliorum verorum, natorum, indubitatorum insignitorumque praedicti Regni n(ost)ri Tran(silva)niae et Partium Hungariae eidem annexarum Nobilium armis utentium ubique in praeliis, hastiludiis, torneamentis, duellis, monomachiis et aliis quibusvis exercitiis nobilitaribus et militaribus, necnon sigillis, vexillis, cortinis, velis, anulis, aul(a)eis, clipeis, domibus, tentoriis, sepulcris, generaliter vero quarumlibet rerum et expeditionum generibus sub verae et sincerae nobilitatis titulo, quo eos ab universis et singulis cuiuscunque status, conditionis, gradus, dignitatis et praeminentiae homines existant, insignitos dici, teneri, nominari et reputari volumus, ferre et gestare omnibusque et singulis iis honoribus, gratiis, privilegiis, indultis, libertatibus, praerogativis et immunitatibus, quibus caeteri veri, nati et indubitati praedicti Regni nostri Transilvaniae et Partium Hungariae eidem annexarum Nobiles quomodolibet de iure et de antiqua consuetudine utuntur, fruuntur et gaudent, perpetuo uti, frui et gaudere valeant atque possint.
In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam praesentes lit(t)eras nostras pendentis et autentici sigilli nostri munimine roboratas memorato Stephano Komanitz ipsiusque haeredibus et posteritatibus masculini sexus univer(sis) dan(das) duximus et concedendas.
Datum in Arce nostra Fagaras die octava Decembris Anno Domini millesimo sexcentesimo sexagosimo nono.
Michael Apafi m(anu) p(ropria) Ioannes Betlen Cancellar(ius) m(anu) p(ropria)
TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Noi, Mihail Apafi din îndurarea lui Dumnezeu Principe al Transilvaniei, Domn al Părților Regatului Ungariei și Comite al Secuilor etc. dăm de știre și facem cunoscut, prin cuprinsul scrisorii de față, tuturor celor cărora se cuvine, că noi atât la intervenția osebită a câtorva credincioși domni consilieri ai noștri – îndeosebi a credinciosului nostru generosul Ferenc Lugasi de Magyar Peterd, secretarul Curții noastre, – făcută anume pe lângă noi, precum și luând seama cu bunăvoință la credința și credincioasele slujbe ale vitezului Ștefan Comanitz de Alsó Venitze (Veneția de jos BV), pe care el se spune că le-a arătat și le-a împlinit cu cel mai mare zel în toate lucrurile și treburile încredințate credinței și străduinței sale și făgăduiește că va oferi pe viitor și mai mari dovezi ale credinței sale față de noi și patria noastră, ca atare am găsit cu cale – din osebita îndurare și plenitudine a puterii noastre princiare – să îl scoatem pe același Ștefan Komanitz – care și înainte se bucurase de prerogativa boierească – din această stare și condiție în care s-a născut și a trăit până acum, și să îl numărăm, să îl alăturăm, să îl cooptăm și să îl înscriem în clasa și numărul adevăraților, născuților și neîndoielnicilor și blazonaților nobili din Țara nostră a Transilvaniei și din Părțile Ungariei alipite acesteia după cum îl și numărăm, îl alăturăm, îl cooptăm și îl înscriem prin scrisoarea de față hotărând anume ca de acum înainte, în toate vremurile ce vor urma, același Ștefan Komanitz, precum și toți moștenitorii și urmașii lui de sex bărbătesc să fie ținuți și socotiți drept adevărați și neîndoielnici, născuți și blazonați nobili.
Iar ca dovadă a acestui fel de noblețe adevărată și desăvârșită, am dat, am dăruit și am hărăzit – cu suflet cugetat și dintr-o anumită pricepere și dărnicie a noastră princiară – pomenitului Ștefan Komanitz și tuturor moștenitorilor și urmașilor săi de sex bărbătesc aceste arme sau însemne nobiliare: un scut de culoarea cerului, în al cărui câmp sau arie se poate vedea un om întreg îmbrăcat într-un veșmânt verde și șezând pe un cal negru ținând în mâna dreaptă o sabie scoasă din teacă; deasupra scutului este așezat un scut ostășesc închis, pe care îl acoperă o coroană regească împodobită felurit cu pietre prețioase și cu mărgăritare, iar din vârful coifului, revârsându-se de o parte și de alta, niște panglici sau fâșii de felurite culori îmbracă și împodobesc în chipul cel mai frumos marginile scutului – așa cum toate acestea sunt exprimate mai limpede și sunt zugrăvite în capul sau începutul scrisorii de față de mâna pricepută și de arta pictorului – încuviințând și îngăduind ca ei să fie în măsură și să poată să poarte și să folosească pomenitele arme sau însemne ale nobleței – după obiceiul celorlați adevărați, născuți, netăgăduiți și blazonați nobili din înainte-numita Țară a noastră a Transilvaniei și din Părțile Ungariei alipite acesteia – pretutindeni în lupte, întreceri cu sulița, turniruri, dueluri, monomahii și în oricare alte exerciții noobiliare și militare, precum și să se folosească de peceți, stindarde, cortine, văluri, inele, baldachine, scuturi, case, corturi, morminte, și în general de toate – și de fiecare în parte – lucrurile și de orice fel de expediții sub titlul adevăratei și sincerei noblețe, cu care vrem ca ei să fie ziși, ținuți, numiți și reputați de către toți – și de fiecare în parte – oamenii, de orice stare, condiție, rang, demnitate și preeminență ar fi ei, precum și să se folosească, să aibă parte și să se bucure de toate – și de fiecare în parte – acele onoruri, hatâruri, privilegii, îngăduințe, libertăți, prerogative și imunități, de care se folosesc, au parte și se bucură, în orice fel, fie de drept fie prin străvechea obișnuință, ceilalți adevărați, născuți și de netăgăduit nobili din înainte-zisa Țară a noastră a Transilvaniei și din Părțile Ungariei alipite acesteia.
Iar întru pomenirea și tăria veșnică a acestui lucru am găsit cu cale să dăm și să acordăm pomenitului Ștefan Komanitz, precum și tuturor moștenitorilor și urmașilor lui de sex bărbătesc scrisoarea noastră de față întărită cu puterea peceții noastre atârnate și autentică.
Dată în Cetatea noastră Fagaras (Făgăraș BV) în ziua a opta a lunii Decembrie din anul Domnului una mie șase sute șaizeci și nouă.
Mihail Apafi cu propria mână Ioan Betlen Cancelar cu propria mână
Vă așteptăm oricând cu drag în satul nostru Veneția de Jos, un sat pitoresc, mic, dar plin de istorie.
BIBLIOGRAFIE:
Monografiii nepublicate, rămase sub forma de manuscris sau dactilografiate:
– „Monografia satului Veneția de Jos și amintiri”- Dr. Octavian Comănici 1978
– „Micromonografia satului Veneția de Jos” 1966 – Traian Cismașiu
– „Monografia comunei Veneția de Jos”- Ilie Martescu și Grigore Neagos -1934
Cărți:
-Viorica Eugenia Stoica- „La poarta dorului”, Ed. Negru Voda, Făgăraș, 2011
-Mihai Sorin-Rădulescu – „Genealogii”, Ed. Albatros, București, 1999
-Mihai Sorin-Rădulescu – „Genealogia Românească. Istoric și bibliografie.”, Ed. Istros, Brăila, 2000 (p.41-p.47)
-Ștefan Meteș – „Situația economică a românilor din Țara Făgărașului”, vol.I, din Publicațiile Arhivelor Statului din Cluj, 1935
-Ștefan Meteș – „Istoria neamului românesc, vol. I”- Ed. Asociațiunei, Sibiu, 1922
-David Prodan- „Urbăriile Țării Făgărașului, vol I (1601-1650)”- Ed. Academiei Române, București 1970
-Nicolae Josan- „Ioan Pușcariu (1824-1912). Viața și activitatea”- Ed. Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Alba-Iulia, 1997
-Nicolae Densusianu- „Monumente pentru istoria Tierei Fagarasului”- Tipografia Academiei Romane, Bucuresti 1885
-Nicolae Densusianu- Dacia Preistorică – Institutul Carol Gobl, Bucuresti, 1913
-Dr. Victor baron de Coroianu- „Familii nobile din Transilvania”- Ed. Gutinul, Baia Mare, 2001
-Ioan cavaler de Puscariu- „Date istorice privitoare la familii nobile române”- Ed. Societatii Culturale Pro Maramureș „Dragoș Vodă”, Cluj-Napoca 2003
-Ioan cavaler de Pușcariu- „Fragmente istorice despre boierii din Țara Făgărașului””- Ed. Societății Culturale Pro Maramureș „Dragoș Vodă”, Cluj-Napoca 2006
-Documente privind Istoria României, veacul XI, XII, XIII, C. Transilvania, vol.I (1075-1250), Ed. Academiei Române, 1951
-Eudoxiu de Hurmuzachi – Acte din arhivele Ardelene XV, vol. 1 (1358-1600), 1913
-Nicolae Iorga – Studii și documente cu privire la istoria românilor, XIII, Scrisori și Inscripții ardelene și maramureșene, 1906
-Neagu Djuvara- Thocomerius – Negru Vodă – Ed. Humanitas, București 2015
Reviste și publicatii:
-Revista Cumidava XX- Brașov 1996- „Iosif Comănescu – Mărturisire” de Margareta Spânu, lucrarea originală aflată în arhiva primei școli românești din Schei
-Avram Andea- „Scripte și dieci pe domeniile Făgărașului și Gurghiu în sec. XVII”- Anuarul institutului de istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca, 2014
-Ștefan Meteș – „Viața bisericească a românilor din Țara Oltului” în Revista Transilvania, nr.12, dec 1929
– Extrase din Seminarul Geografic D. Cantemir nr. 21-22/2002 – Ionel Boamfă – „Boierii din Țara Făgărașului în Evul Mediu”
Pagini web:
– http://www.voci.ro/domnii-munteni-ai-tarii-fagarasului/ – Iulian Marius Schipu (muzeograf, arheolog)- „Domnii munteni ai Țării Făgărașului”, 2015
– www.boeresk.ro
– https://ro.wikipedia.org/wiki/
– MNL Coats of Arms – DatabasesOnline (gov.hu)
[1] Stefan Metes- „Situația economică a românilor din țara Făgărașului”, Cluj, 1935, p.6