Masoneria este o religie mondială care nu se subordonează niciunui crez. Masoneria urmărește planul unei Europe unite. Ea este un ferment de stricăciune morală, de dezordine socială. Biserica osîndește francmasoneria ca doctrină, ca organizație și ca metodă de lucru ocultă.
Un proiect unic în România: prin lucrarea lui Dumnezeu, el are menirea de a pune în evidență una dintre direcțiile artei românești contemporane - direcția creștină, mărturisitoare, a unor artiști laici sau a unor artiști care se exprimă și prin arta sacră și prin cea laică, aceasta din urmă devenind tot o expresie a credinței lor creștine.
Gîndirea părintelui Arsenie Boca cuprinsă în lucrările Cuvinte vii, Scrieri inedite, Cărarea Împărăției e supusă unei noi lecturi de către scriitorul Sergiu Ciocârlan din perspectiva actualei crize a familei. Soluția renașterii constă în înnoirea minții fiecăruia dintre noi prin pocăință și de naștere a pruncilor.
Educația actuală e superficială, teoretică și lipsită de omenie. Ea pregătește pentru a conduce afaceri, pentru a realiza diferite sarcini, pentru a dobîndi o profesie și un loc de muncă, dar nu pregătește pentru a vorbi despre noi înșine și despre dobîndirea asemănării cu Tatăl creator. Educația teantropică propune un curriculum ortodox și o metodologie educațională ortodoxă adecvată; ea aprinde și hrănește zelul pentru Dumnezeu și dragostea pentru aproapele, cultivă sămînța autocunoașterii și a discernămîntului, conducînd spre o înțelegere inspirată a lumii, punînd o bază solidă pentru vocația viitoare a copiilor.
Mîndră Mărie este denumirea unei nuanțe de albastru aparținînd unei case albastre din Hunedoara aflată într-o stare foarte precară. Albastrul poate fi socotit numitorul comun al Casei, al Bisericii și al Sufletului românilor.
Poetul Radu Gyr este reprezentativ pentru generația de intelectuali întemnițați politic. Avem nevoie de „vechiul duh fecund“ al înaintașilor, care i-a menținut liberi în spirit, exemplari creatori-mărturisitori.
Sistemul alimentar românesc include atît prepararea hranei zilnice a familiei tradiționale, cît și darurile / ofertele făcute rudelor și cunoscuților la praznicele din sărbătorile creștine. Ciclurile existențiale nașterea, nunta, moartea sînt urmărite sistematic prin obiceiurile alimentare specifice, avînd ca elemente laptele (aliment esențial) și aburul (aliment ideal). Rolurile bărbaților (îndeosebi în actvititățile din afara casei) și cele ale femeilor (din interiorul căminului), instituții ale alimentației și ale ospitalității (hanurile), rețete și interdicții alimentare în familiie creștine în timpul posturilor sînt puse la dispoziția cititorilor spre luare aminte. Idealul de viață tradițional gravita în jurul întemeierii familiei, presupunînd respectarea datinelor strămoșești. Pomenirea morților prin ofrande alimentare aburinde asigura echilibrul între lumea pămîntească și lumea de dincolo.
Pentru a reda cât mai obiectiv trecutul istoric în toată complexitatea lui, o condiție sine qua non este cercetarea documentelor de arhivă (din fondul arhivelor de stat, bisericești, școlare și din alte instituții). Aceasta pentru că, în arhive se află destule materiale inedite care, prin publicarea lor, contribuie semnificativ la cunoașterea istoriei locale și naționale. Descoperirea întâmplătoare a două registre cu circulare și alte prețioase însemnări făcute de către cei care au slujit la parohia din localitatea Soceni din județul Caraș – Severin este un exemplu în acest sens. Aceste registre erau căzute după un dulap din altarul bisericii și zăceau acolo, probabil, de mai bine de un secol. Din aceste registre voluminoase, (unul cu 456 de pagini, altul cu 520 de pagini, am redat câteva date care ni s-au părut mai semnificative pentru istoria bisericii din Soceni și pentru viața religioasă în general. Facem mențiunea că la majoritatea exemplelor date am păstrat ortografia și exprimarea specifice pentru limba română scrisă din secolul XIX. De menționat faptul că informațiile din aceste documente nu sunt exclusiv de natură religioasă pentru că apar și unele din domeniul cultural și social.
Principele Gheorghe Rákóczi I urmărea integrarea ortodoxiei ardelene în Biserica reformată maghiară. Totodată, a susținut ideea transformării episcopului ortodox de Alba Iulia într-un subordonat al ierarhului reformat. Calvinismul promovat de către principe nu a avut succes deoarece înalta ortodoxie românească a opus rezistenţă. Domnitorii români au susţinut ortodoxia Transilvaniei şi au patronat tipărirea unor cărţi pentru românii ardeleni. În anul 1643 a fost tipărită la Iaşi ,,Cartea românească de învăţătură la dumenecele preste an şi la praznice împărăteşti şi la svănţi mari” cunoscută şi sub numele de Cazania lui Varlaam. Lucrarea a fost alcătuită şi îngrijită de Mitropolitul Varlaam în perioada domniei lui Vasile Lupu, fiind tipărită la Iaşi la Tipografia domnească deschisă la Biserica Trei Ierarhi. Scrisă în limba română dar cu alfabet chirilic. Exemplarul păstrat la Muzeul Municipal Dej provine din satul Cetan care în secolul al XVII-lea aparţinea oraşului Dej şi era locuit exclusiv de români.
Denumirea corectă pentru marile mișcări sociale din Transilvania conduse în 1874-1875 de Horea, Cloșca și Crișan este răscoală și revoluție. Ioan Todea argumentează pertinent caracterul acestor ample mișcări menite grăbirii dezrobirii naționale. Volumul de peste cinci sute cincizeci de pagini Transilvania – vatra neamului românesc. Horea – jertfa românilor ardeleni pentru țară, neam și credință în 1784-1785 propune un demers obiectiv, care este un omagiu adus precursorilor.
Cartea înfățișează în lumina adevărului exemplara lucrare pastoral-misionară a părintelui Visarion Iugulescu desfășurată, între altele, și la Biserica Sfîntul Nicolae-Sîrbi din capitală. Prigonit de regimul ateu, părintele duhovnic și-a continuat curajos misiunea predicînd ca invitat în biserici din București și din diferite localități. Cîteva dintre învățăturile sale sînt redate de către autorul volumului ca argumente spre a se înlătura falsa imagine creată de securitate înainte de 1989. Autorul a întreprins o amplă documentare prin diferite arhive, contribuind hotărîtor prin demersul de față la alcătuirea biografiei reale a pr. Visarion Iugulescu.
Cartea pr. dr. Claudiu Băzăvan abordează teme de actualitate așa cum se precizează în subtitlul „Mistuiri din vremea pandemiei“. Cîteva dintre capitolele volumului se intitulează Uși zăvorîte, Însemnări din pribegie, Efectul fluturelui, Afară cu intrușii!, Lumina par avion și surogate binecuvîntate, Cașcaval la televizor, Pentru durerile și lacrimile voastre, Experții în lingurițe...
Dacă preocuparea şi realizarea estetică relevă pregnant un rafinat simţ artistic, utilizarea batistei reuşeşte să evidenţieze un bogat conţinut de stări psihice şi relaţii umane. Ca anexă a portului, prezenţa batistei cu colţul ei înflorit răsfrânt peste chimir, peste brâul lat sau peste brăcirile femeii, este semnul gătelii pentru petrecere şi sărbătoare, după cum peşchirul, numai la bărbat, răsfrânt în acelaşi fel, este semnul pregătirii pentru munci: în toiul arşiţei de vară flutură, în aspra încadrare a muncii, sub pălărie.
Moșnenii Bărăganului. Istoria crucilor de piatră de la Poiana, județul Ialomița de Filip-Lucian Iorga și Andreea Panait este o apariție editorială meritorie și necesară. Autorii își propun evidențierea importanței istorice a moșnenilor din Bărăgan și pledează pentru conservarea crucilor de piatră de la Poiana.
Monografia prezintă istoric și arhitectural spațiul cultural funerar din Moldova, fiind utilă învățămîntului universitar și postuniversitar. Este continuarea tezei de doctorat a autorului, fiind rezultatul unor cercetări arhivistice și pe teren.
Ioan Enache ne propune în această carte de poezie creștină un termen incitant iudacain / Iudacain deopotrivă adjectiv și substantiv propriu ca avertisment sever pentru zilele noastre, sugerînd desăvîrșirea în rău (Iuda e simbolul trădării plătite și al sinucigașului, iar Cain al invidiosului ucigaș de frate).
Lucrarea prezintă monumentele de arhitectură religioasă, case memoriale, muzee și colecții muzeale și de artă plastică existente în satele comunei Ribița. Întrucât cel mai valoros monument din comună, Biserica Sfântul Nicolae a împlinit 600 de ani de la prima atestare documentară, istoria ei fiind publicată în mai multe studii, între care și într-un volum apărut cu această ocazie nu ne vom mai referi la istoria și descrierea sa. Lucrarea se referă la Biserica de lemn din Ribicioara, Mănăstirea Crișan, Casele memoriale Crișan și Vlaicu Bârna, muzele din Ribița și Dumbrava de Jos (fost Junc), la dezvelirea primului monument ridicat în memoria lui Gheorghe Crișan (1929), cel de-al treilea căpitan al Răscoalei din 1784, alături de Horea și Cloșca. O referire specială am acordat-o celui mai vechi tricolor românesc descoperit în Biserica din Crișan.
Comuna Sic se află în judeţul Cluj şi odinioară, timp de 5 secole, a avut statut de oraş. Statutul de oraş se datora deţinerii a minelor de sare aflate pe teritoriul localităţii. În urma închiderii acestora, în anul 1884, oraşul şi-a pierdut statutul şi s-a transformat în comună. În urma acestei transformări, încet-încet s-a uitat trecutul glorios iar comuna a devenit una din oricare alta. Abia la sfârşitul secolului XX. a fost descoperită de către folclorişti şi popularizată şi peste hotare, datorită portului, muzicii şi dansului popular.
Statu la vase e o datină practicată cu bucurie în Șugag(valea Sebeșului), în a doua zi de Paști, o datină ce contribuie la integrarea noilor familii în comunitatea locală. În acea zi, toate cuplurile care s-au căsătorit în anul precedent însoțite de nași sînt prezentate comunității în curtea bisericii. Cu această ocazie, prietenii și familiile celor proaspăt căsătoriți le fac daruri, de obicei lucruri utile în gospodărie.
Biserica de lemn din Curtea, construită în anul 1794, este cea mai spațioasă biserică de acest tip din Banat. A fost declarată monument-istoric și se păstrează într-o stare foarte bună. La această situație a contribuit cea mai recentă restaurare, din anul 2016
Asistăm la ieşirea din matca firească a istoriei, în care instituţiile au avut un rol extrem de important, mai ales Școala şi Biserica. Receptarea operei lui Mihai Eminescu, din punctul de vedere al credinței creștine, se află în totală contradicție manifestată pe două planuri, cu atitudini diferite, chiar opuse, în ceea ce priveşte religiozitatea lui. Două cărți, una scrisă de Iosif Niculescu și alta scrisă de Răzvan Codrescu, ilustrează aceste atitudini. Eminescu este primul, în 1881, care a descris în Luceafărul crearea universului, cu mult înainte de revoluţia tehnico-ştiinţifică spaţială, a dezvoltării ştiinţei astrofizicii, prin care s-a confirmat faptul că această creaţie a macrocosmosului, este în concordanţă cu punctul de vedere biblic. Rezultatele cercetării au fost acceptate de toţi oamenii de ştiinţă şi s-a lansat teoria, formulată de astronomul englez, Fred Hoyle (1950), sub numele Big-Bang. Dezgustul şi tristeţea faţă de nerespectarea adevăratelor valori creştine sunt exprimate în versurile Scrisorii II. Angajarea lui Eminescu în apărarea creştinismului începe cu 12 februarie 1879, data publicării articolului Liber-cugetător, liberă-cugetare, în paginile ziarului Timpul.