Florica Cristoforeanu (n. la 16 mai 1886 în Râmnicu Sărat, România; d. la 1 martie 1960, în Rio de Janeiro, Brazilia) a fost o mare artistă română de operă și operetă, care a apărut într-o mare varietate de roluri, pe marile scene ale lumii, în Italia, România, Danemarca, Norvegia, Bulgaria, Portugalia, Uruguai, Argentina, Chile și Brazilia. Începe din fragedă copilărie lecțiile de pian și de canto (primul concert îl are la nouă ani), lecții continuate la Milano, care este și locul debutului său. După o decadă de activitate în opereta italiană și românească, se retrage, pentru ca în 1922 să debuteze în operă, în mare măsură la insistențele dirijorului Tullio Serafin. Joacă în aproape 50 de roluri de operă, până în 1940, când se retrage definitiv. În 1948 se mută în America de Sud, unde își scrie memoriile – Amintiri din cariera mea lirică. În zilele noastre, este cinstită ca personalitate de seamă a Râmnicului Sărat, oraș unde are o camera memorială, la Muzeul Municipal și o placă comemorativă pe fațada Centrului Cultural, ce îi poartă numele.