Câteva date despre colonia elveţiană de la Galaţi

De | 2017-12-24T13:35:21+00:00 25 septembrie 2017|

Aflat la malul Dunării, la mila 80, Galaţii avea să atragă un conglomerat de etnii datorită ieftinătăţii produselor, a facilităţilor acordate negustorilor, a faptului că Dunărea maritimă permitea vaselor de tonaj mare să ancoreze la malul gălăţean, precum şi a existenţei sediului Comisiei Europene a Dunării. După unirea Principatelor române, la 1859, oraşul Galaţi a devenit al treilea oraş ca mărime după Bucureşti şi Iaşi, iar în 1876, era al doilea oraş după Bucureşti, contribuind cu aproape 40 % din venitul comercial total al ţării. În acest oraş cosmopolit locuiau, alături de români, evrei, greci, turci, armeni, germani, italieni, englezi, francezi, austrieci, englezi, bulgari, sârbi etc., contribuind la dezvoltarea oraşului şi menţinerea sa într-o poziţie fruntaşă în comerţul ţării, astfel încât, din Perla coroanei, cum îl denumise domnitorul Mihail Sturza la 1836, oraşul Galaţi era cunosct pe plan internaţional ca Anvers-ul Balcanilor sau Marsilia Orientului. Veniţi din cantoanele elveţiene, muncitori şi tehnicieni elveţieni au contribuit la dezvoltarea oraşului Galaţi prin construirea liniilor telegrafice, precum şi a celor de cale ferată, mulţi dintre aceştia stabilindu-se în Galaţi. Câteva date, extrase mai mult din presa vremii, le vom expune în lucrarea de faţă, urmând ca la o cercetare aprofundată a documentelor de arhivă, să aflăm mai multe despre colonia de elveţieni din Galaţi care, în perioada interbelică, ajunsese la 1000 de membri.