Leagănul reprezenta, înainte de toate, patul propriu-zis al copilului, locul în care acesta stătea, atât pe timp de noapte, cât și pe timp de zi. În casă, leagănul era așezat în spațiul faptelor de viață, lângă patul mare, oferindu-i mamei posibilitatea de a adormi mai ușor pruncul în timp ce se ocupa și de alte treburi gospodărești. Lucrat cu măiestrie de tatăl nou-născutului, leagănul prezintă elemente deosebite care evidențiază, pe de o parte ingeniozitatea tatălui, iar pe de altă parte credințele locului și rânduiala întâlnită în lumea satului în acele vremuri.