Vlad Țepeș și Mihai Eminescu sînt două singurătăți geniale reprezentative ale românilor. Romanul intitulat Singurătatea lui Vlad Țepeș se referă la Vlad al III-lea (1431-1476), care a domnit în Țara Românească în trei rînduri, anume în 1448, apoi în perioada 1456-1462 și în 1476, cunoscut și ca Vlad Drăculea, dar supranumit Țepeș. Nu e o scriere apologetică. Prozatoarea creează cu intuiție remarcabilă un personaj „rotund“, căci îi redă și calitățile – conducător de țară inspirat, luminat și drept – și slăbiciunile omenești. Ileana Toma subliniază și o calitate specială a personajului Vlad Țepeș – abilitatea deghizării.