Cartea Virginiei Linul despre istoria veșmintelor din zona Năsăudului este utilă și necesară în contextul asaltului globalizării, căci ocazionează o perspectivă inedită asupra prezentului și viitorului României în ansamblu. Experiența de viață a autoarei care este originară din Salva, sat de pe Valea Sălăuței, conferă autenticitate și prospețime demersului.
Denumirea corectă pentru marile mișcări sociale din Transilvania conduse în 1874-1875 de Horea, Cloșca și Crișan este răscoală și revoluție. Ioan Todea argumentează pertinent caracterul acestor ample mișcări menite grăbirii dezrobirii naționale. Volumul de peste cinci sute cincizeci de pagini Transilvania – vatra neamului românesc. Horea – jertfa românilor ardeleni pentru țară, neam și credință în 1784-1785 propune un demers obiectiv, care este un omagiu adus precursorilor.
Oralitatea este forma de comunicare principală dintre locuitorii din Carpați și de pe ambele maluri ale Dunării. Ea a fost fundamentul civilizației și al culturii. Oralitatea este una dintre caracteristicile folclorului, alături de sincretism, anonimat și coparticipare creatoare colectivă. Ilustrarea noastră în cadrul simpozionului a cuprins trei clipuri: Elena Marin din Bila, jud. Giurgiu – o amintire, Cornelia Neaga, Crișan, jud. Hunedoara – o rețetă cunlinară și țărănci din Izvoarele, Alba, urări de actualitate.
Cartea Mariei Ciocanu e alcătuiră din capitolele Colecții muzeale din patrimoniul MNEIN, Obiceiuri și tradiții privind habitatul rural, Portul popular – meșteșug și artă, Obiceiuri și sărbători de familie, Obiceiuri și sărbători calendaristice, În lumea imaginarului, Boldurești. Repere etnografice, Material de teren. Mărturii și descrieri, Anexe. Ca modalități suplimentare moderne de acces prezintă: Summary, Introduction și traducerea în rusește a capitolului Obiceiuri și sărbători de familie. Interesul cititorului specializat poate fi satisfăcut prin varietatea perspectivelor de abordare a materialului folcloric.
Pornind de la mit și religie ca una dintre etapele ”evoluției spirituale a omenirii”, așa cum susține Frazer, Ravini demonstrează în monografia sa, că în Miorița este vorba de un ritual religios, un ritual în care ciobanul ”ortoman” este supus unui sacrificiu.
Folclorul românesc are valoare universală. (Re)descoperirea lui depinde în primul rînd de români. Aceasta implică o schimbare de mentalitate. Fotografiile maestrului etnofotograf Vasile Sârb, din Alba, reunite în expoziția „Timp străvechi“, constituie un dar tulburător.
În creația de artă textilă, reevaluarea tradiției este un punct cheie pentru definirea identității românești. Filtrate prin sensibilitatea contemporană, subiecte și elemente tradiționale spiritului românesc își găsesc un drum sigur spre universalitate.
Printr-o inerție cultural-livrescă, ultimele patru luni ale anului poartă denumiri contrazicînd logica și cronologia: „septembrie“, adică luna a șaptea, pentru a noua lună a anului, „octombrie“ – pentru a zecea etc. Folclorul românesc a optat pentru denumiri firești, adecvate climei, credinței și preocupărilor oamenilor. De aceea, s-ar cuveni reconsiderarea acestor denumiri populare expresive și poetice: răpciune, brumărel, brumar, undrea, căci în acestea se încifrează un tezaur unic în lume, reprezentativ cultural-istoric-religios.
În cei aproape zece ani de activitate, Ansamblul CUNUNIȚA a adunat în palmaresul său premii importante, obținute la festivalurile și concursurile la care a participat atât în țară, cât și în străinătate. În repertoriu ansamblul are dansuri specifice Bihorului: dans de fete „Lioara”, dans fecioresc, dansuri de perechi din zona Beiușului, a Aleșdului și de pe Valea Barcăului.
În cele trei decenii de activitate Sânzienele au participat la festivaluri folclorice în ţară şi străinătate, la spectacole artistice alături de nume consacrate ale folclorului românesc, precum şi la filmări ale televiziunilor naţionale şi locale, filmări ce au avut ca specific promovarea cântecului tradiţional.
Cu mult drag au numit-o românii „Doamna Munţilor”, căci, precum nimeni alta înaintea sa, ea a cântat viaţa păstorilor în periplul lor neobosit pe culmile montane şi de la munte la vale. Doamna Munților a fost, este și va fi doamna Lucreția Ciobanu, un om adevărat și un artist remarcabil, a cărei prodigioasă carieră de peste 60 de ani se scrie cu litere de aur în cartea folclorului și muzicii populare românești.
În evoluţia societăţii umane, educaţia muzicală a constituit, mai mult sau mai puţin, un deziderat al educaţiei şi formării personalităţii. În societatea contemporană educaţia muzicală este, în cea mai mare parte, neglijată, ignorată în procesul de învăţământ. Având în vedere specificul şi particularităţile activităţilor muzicale şi culturale ale teologilor, propunem o regândire a modelului educaţional muzical din învăţământul teologic, în concordanţă cu tradiţia pedagogiei muzicale ştiinţifice româneşti şi cu oportunităţile actuale internaţionale. Se dezbat următoarele probleme: 1. importanţa folclorului în educaţia muzicală generală – excelenţe ale pedagogiei muzicale româneşti; 2. importanţa cunoaşterii şi înţelegerii folclorului de către teologi; 3. sugestii de îmbunătăţire a sistemului educaţiei muzicale în învăţământul teologic ortodoxa