„O enigmă și un miracol istoric”, limba geto-dacilor

De | 2023-06-02T18:20:14+00:00 20 decembrie 2021|

Ca lexicograf, mi-am pus mereu întrebarea, de ce toate dicționarele noastre explicative dar și cele etimologice ale limbii naționale sunt pline de împrumuturi, de cuvinte luate din limbile popoarelor ce ne înconjoară sau ale celor care vremelnic au cucerit acest pământ al geto-dacilor, în timp ce limba acestor strămoși ai noștri ar fi dispărut fără urmă. E de reținut victoria supraviețuirii etnonimului în cele două variante rumân, român, în comparație cu celelalte popoare a căror limbă descinde din limba latină, pe care noi o vom numi latina prisca sau vetusta. Lucrarea noastră are ca scop punerea în lumină a vechimii culturii materiale, redată prin limba vorbită neîncetat, în perioade de continuitate dar și în cele de discontinuitate, de locuitorii stabili, autohtonii, stăpâni pe pământurile lor, care au vorbit limba strămoșilor lor, nu au uitat-o. Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, care a declarat, în mod responsabil: Nu limba română este o limbă latină, ci limba latină este o limbă românească!”. Formularea nu este tocmai corectă, limba română este un rezultat al transformării și dezvoltării latinei prisca sau vetusta, limbă vorbită de strămoșii noștri geto-daci.

Romanizare cu pene și cerneală

De | 2015-12-16T13:54:17+00:00 18 mai 2015|

Teoria romanizării nu s-a născut în Țările Române. Ea a venit din exterior. A fost implementată, mizându-se pe obediența unor oameni de știință mediocri. În timp ce istoricii și lingviștii onești, ca B.P. Hasdeu și N. Densușianu, care încercau să spună adevărul despre etnogeneza noastră, au fost și continuă să fie discreditați până în ziua de azi. Istoricii oficiali susțin, fără argumente, că unul dintre ei este autorul ,,falsurilor” de la Sinaia. Autoarea arată inconsistența acestor învinuiri. Nu era nevoie de falsuri, pentru că în acea perioadă existau destule dovezi că dacii aveau scrisul lor: alfabetul plutașilor de pe Bistrița, răbojul românesc, însemnele olarilor și mai ales scrierea de la Turdaș descoperită și făcută cunoscută lumii ștințifice internaționale de arheologa Zsöfia von Torma. Activitatea celor doi istorici stă mărturie că ei nu aveau timp de falsuri. Cu date concrete din biografia lui Densușianu, autoarea arată că orice clipă a vieții sale era consacrată documentării minuțioase și scrierii lucrărilor. Pe de altă parte, nu numai istoricii onești resping romanizarea. Zestrea noastră folclorică și etnografică refuză să susțină această teorie absurdă. În concluzie: ,,romanizarea” nu s-a făcut de către legiunile romane. Ci de penele și cerneala papilor de la Roma. Și de penele și cerneala unor scribi români.