Un erudit și lecțiile sale: Gabriel Gheorghe

De | 2020-06-23T22:26:40+00:00 23 iunie 2020|

Gabriel Gheorghe a dovedit pasiuni culturale în domeniile istorie, lingvistică, etnologie, paremiologie, literatură şi arhitectură. Cele mai cunoscute scrieri sînt: Originea cuvîntului Crăciun, Influenţa limbii române asupra graiurilor maghiare, văzută de la Budapesta, Carpaţii, „solniţa“ Europei, SAREA, criteriu pentru regândirea istoriei, „Bazinul carpatic“ spaţiul carpatic – începutul civilizaţiei europene?, Lingvistica, istoria… defilee de erori, O realitate ignorată: În vechime, Franţa a fost românofonă!, Antroponimie românească, Studii de cultură și de civilizație românească, Proverbele româneşti şi proverbele lumii romanice, Valah, Petre Țuțea, Între Legendă și adevăr.

Dacologice – G. D. Iscru și colaboratorii (II)

De | 2019-09-30T22:43:18+00:00 30 septembrie 2019|

Eminescu dacolog. Eminesciene subintitulat Culegere de Studii (2018) este un volum reunind contribuții ale G. D. Iscru, Maria Ionescu, Gheorghe Bucur, Nicolae Leonăchescu, Simona Condurățeanu și Aurel David. Temele principale sînt falsitatea romanizării, originile ariene ale locuitorilor Daciei, patriotismul eminescian și tema Daciei în creația lui, globalismul.

Dacologice – G. D. Iscru și colaboratorii(I)

De | 2019-07-31T21:40:17+00:00 25 iunie 2019|

Eminescu dacolog. Eminesciene subintitulat Culegere de Studii (2018) este un volum reunind contribuții ale G. D. Iscru, Maria Ionescu, Gheorghe Bucur, Nicolae Leonăchescu, Simona Condurățeanu și Aurel David. Temele principale sînt falsitatea romanizării, originile ariene ale locuitorilor Daciei, patriotismul eminescian și tema Daciei în creația lui, globalismul.

Limba moldovenească, o himeră menită să-i dezbine pe români

De | 2019-03-25T14:27:32+00:00 22 martie 2019|

Existenţa limbii moldoveneşti în spaţiul de la est de Prut, ca limbă romanică diferită de limba română, este întreţinută de unele forţe conservatoare din Republica Moldova, care gîndesc că astfel procesul de reunificare a fostei Basarabii cu România poate fi stopat. Iar pentru aceasta realităţile istorice şi lingvistice sînt deformate, cînd nu sînt complet falsificate.

Crucile de pomenire din piatră din judeţul Prahova, poartă către spiritualitatea, limba şi arta românească medievală

De | 2018-12-21T09:27:02+00:00 20 decembrie 2018|

Un recent proiect de luare în evidenţă şi de documentare a crucilor de pomenire din piatră şi a monumentelor de eroi din Primul Război Mondial din judeţul Prahova aduce în atenţia publicului larg din România categorii de patrimoniu cultural cel mai adesea ignorate. Mai ales vechile cruci de piatră, depozitare greu descifrabile ale unor informaţii preţioase despre spiritualitatea, istoria, arta şi cultura românilor înainte de epoca industrială, sunt astăzi în pericol, deşi ar putea reprezenta o poartă importantă către cunoaşterea trecutului de către generaţiile de astăzi.

Să-l punem la icoana sufletului românesc

De | 2018-04-30T18:56:34+00:00 24 martie 2018|

O scurtă prezentare a unei vieți hristice închinate patriei - Nicolae Bălcescu un elev silitor, un istoric, unul dintre conducătorii revoluţiei paşoptiste, om politic și mai presus de toate un mare patriot! Deși erau vremuri grele Nicolae s-a dovedit a fi la Sf. Sava un elev silitor, în fiecare an fiind premiat. Pasionat de istorie, dar mai ales de partea militară, va cerceta foarte mult în arhive și biblioteci documente și cărți ce făceau referire la istoria țărilor române. Chiar și grav bolnav, Nicolae nu se gândea la el ci la patrie și la popor. Având stofă de adevărat ”om de stat”, și-a dat seama de importanța pregătirii militare visând la vremuri când românii vor face iarăși pe un câmp de bătălie ceea ce a făcut Mihai Viteazul. Fie că vorbim de elevul, istoricul, revoluționarul sau omul politic , Nicolae Bălcescu poate și trebuie să fie un model pentru generațiile viitoare.

Biserica Ortodoxă ”Sfântul Nicolae” din Ribița – 600 de ani de istorie și spiritualitate românească

De | 2019-10-06T13:54:09+00:00 16 iunie 2017|

Biserica Ortodoxă ”Sfântul Nicolae” din Ribița a fost sfințită conform pisaniei, în data de 15 iulie 1417. Ea este declarată monument istoric și inclusă pe lista monumentelor de Patrimoniu European. Picturile existente aici, picturi realizate la începutul secolului al XV-lea care ulterior au fost acoperite cu straturi succesive de var, au o valoare artistică deosebită, ele îmbinând tehnici de pictură specifice goticului occidental, dar mai ales bizantine, impregnate de un specific național românesc. Totodată, trebuie subliniată valoarea teologică a scenelor religioase prezente aici, deoarece multe dintre scenele biblice au o abordare inedită: Buna-Vestire, Nașterea, Învierea, Cina cea de taină, etc. Aceleași picturi, conform specialiștilor care le-au studiat în ultimul secol, au o importantă valoare documentară pentru perioada respectivă, care este săracă în informații. Astfel, tabloul votiv zugrăvit pe peretele sudic, în care apar ctitorii bisericii, cnezii de Ribița cu familiile lor, aduce în fața cititorului o epocă îndepărtată, despre care documentele cancelariei maghiare vorbesc foarte puțin. Este foarte important faptul că biserica a străbătut aproape nemodificată șase veacuri din istoria zbuciumată a Ardealului, fiind un document, o mărturie a dăinuirii noastre pe aceeași vatră sfințită cu sânge de generații întregi de români. Ea ne confirmă faptul că la 1400 exista aici o puternică comunitate ortodoxă, o comunitate care a avut forța economică să înceapă și să termine o asemenea lucrare, de mare amploare pentru acele vremuri. Biserica de la Ribița reprezintă singurul ansamblu iconografic bizantin din Transilvania secolului al XV-lea, păstrat integral. Însă acest ansamblu iconografic este departe de a-și fi desvăluit toate secretele, departe de a fi restaurat. În ultimii ani s-au făcut pași mici în încercarea de restaurare a picturilor, lucrându-se de fapt doar la decaparea lor, care nu a fost nici până acum realizată în totalitate. De aceea, ultimele concluzii vor putea fi trase doar atunci când întreaga pictură va fi scoasă la lumină și restaurată corespunzător. Atât fresca de la Ribița cât și cercetările de arhivă, încă mai pot aduce informații importante despre cnezii de Ribița, despre istoria zonei.

Maria Oprea – moața din Crișcior

De | 2019-10-06T10:58:07+00:00 19 martie 2017|

Maria Oprea locuiește în localitatea Zdrapți, com Crișcior, județul Hunedoara. Este în vârstă de 81 de ani. Maria este de fapt, tipul țăranului român plurivalent: inteligent, artist în toată puterea cuvântului, dăruit pământului din care a răsărit, împătimit de tot ceea ce este frumos și de întreaga măreție a naturii, care îi ține loc de a doua casă. Cu mâinile ei și-a ”îmbrăcat” întreaga casă în bogate cusături: ștergare, fețe de masă, cuverturi, păretare, ii. Toate stau mărturie a vredniciei și iubirii ei de frumos. Dar, Maria Oprea a fost și prima femeie maistru-minier de protecția muncii în subteran, după ce a absolvit Școala Tehnică Minieră din Brad, în anul 1954. Până la vârsta pensionării a străbătut în mină, zeci de galerii. Deși a lucrat o viață întreagă printre mineri, în condiții grele, sufletul sensibil nu i s-a împietrit sub povara greutăților. Ba mai mult, Maria a scris poezii, multe poezii, fiind unul dintre apreciații poeți populari ai județului Hunedoara. O viață întreagă dedicată muncii susținute, dar și în slujba frumosului și a poeziei.

60 de ani de la reforma învăţământului în România

De | 2019-10-01T22:01:21+00:00 6 octombrie 2016|

În ultimii 60 de ani învățămîntul a fost grav afectat. Au fost lichidate vârfuri profesionale din toate domeniile: învăţători, profesori, ingineri, avocaţi, preoţi, meşteşugari. Şocul primit în epoca „stalinistă” şi care în continuare a marcat puternic fiinţa românilor, explică reflexe nostalgice de nesiguranţă. Denigrarea preocupărilor intelectuale este azi la modă, aceasta după ce munca fizică a fost mereu slăvită prin educaţia primită. După 1989 au fost fabrici unde muncitorii au declarat că nu au nevoie de ingineri. Şcoala nu reuşeşte acum să convingă elevii să citească, să înveţe.

O nouă reformă a învățământului

De | 2019-10-01T22:18:20+00:00 22 iunie 2016|

Echipa lui Spiru Haret a învățămîntului s-a făcut în scopul formării unor învăţători şi profesori care să alfabetizeze şi să ridice prin şcoală nivelul pregătirii culturale şi ştiinţifice a populaţiei. Copilul venea de la şcoală mândru că învaţă şi comunica acasă problemele lui de şcolar. Exista şi un consens între idealurile părinţilor şi cele ale formatorilor noilor generaţii. Şcoala era respectată. Istoria trebuie să aibă parte de o predare corectă. Cunoaşterea Limbii române, de care depinde formarea unui om cultivat, moral, cu un larg orizont intelectual, care-şi poate exprima corect ideile, atât verbal cât şi prin scris, permiţând cetăţenilor ţării să se implice eficient în viaţa socială. Orele de Religie trebuie contribuie la formarea personalităţii şi a sufletului elevilor. În România există o preţioasă tradiţie în domeniul învăţării Matematicii, predarea nu trebuie să recurgă la jocuri diverse, ci să urmeze linia logică făcând-o atractivă.

Cornel Constantin Ciomâzgă: Se întorc morții acasă

De | 2015-12-16T13:48:59+00:00 18 mai 2015|

Al doilea roman al lui Cornel Constantin Ciomâzgă Se întorc morții acasă propune idei tulburătoare precum: știrbirea păcii lăuntrice prin lectura ororilor zugrăvite în textele memorialistice despre închisorile comuniste, iubirea vrăjmașilor și nevoia generală de mărturisire (spovedanie) a ființelor ce dispun de conștiință de sine. Scrierea cu valoare de compendiu sapiențial sugerează și o soluție viabilă privind „reconcilierea națională” despre care au scris demagogic politicienii neocomuniști.

Ultimii artizani ai trenurilor comuniste

De | 2015-12-16T13:49:30+00:00 17 mai 2015|

Comunismul a lăsat în spatele lui nu numai un patrimoniu industrial impresionant, ci și un vast patrimoniu uman. Acest patrimoniu uman e format din acești muncitori care nu au prins trenul capitalismului. Și astăzi ei sunt intim legați de perioada comunistă și nu au ce face cu societatea occidentală. Încetul cu încetul, uzinele, combinatele sau depourile se dărâmă. Dar puțini știu că în ele mai sunt oameni care sunt patrimoniul uman al comunismului și care vor cădea și ei odată cu clădirea în care încă mai lucrează.