Să vorbim Ca pă la noi, cu poeta Ileana Cornelia Neaga

De | 2018-12-19T23:15:13+00:00 19 decembrie 2018|

Ultimul volum al Ilenei Cornelia Neaga intitulat Ca pă la noi, poate fi considerat un dicționar de regionalisme specifice graiului crișean, dar, la fel de bine poate fi definit ca o lucrare monografică cu temă etnofolclorică, în versuri. Chiar dacă termenul de monografie pare mult forțat aici, volumul Corneliei în care ne sunt prezentate în versuri cu mult har, toate obiceiurile satului de peste an, superstițiile și credințele, clăcile și șezătorile, lucrările agricole sau de prelucrare a cânepii și a lânii, relațiile sociale din lumea satului și întreaga sa atmosferă, mai bine și mai pe înțelesul tuturor, decât ar fi făcut-o un studiu de specialitate.

Un roman de tinerețe al lui Nicolae Rusu: Totul se repetă

De | 2018-12-22T13:40:24+00:00 19 decembrie 2018|

Nicolae Rusu este un prozator contemporan autor al romanelor Șobolaniada, Pușlamielul etc. Totul de repetă este scris în perioada 1884-1985 și publicat în 1988 în grafia rusească. Ediția de față este prima în grafie românească. Temele romanului sînt curgerea timpului și ciclicitatea existenței umane, iubirea, munca în regimul totalitarist, setea de împlinire prin cunoaștere.

Zilele Limbii Române la Casa Artelor „Dinu Lipatti”

De | 2018-10-01T16:54:57+00:00 1 octombrie 2018|

La Casa Artelor „Dinu Lipatti“ din București în perioada 31 gustar – 2 răpciune 2018 au avut loc manifestări cultural-artistice dedicate sărbătoririi limbii române. Criticul Alex. Ștefănescu și Orchestra Metropolitană București dirijată de Daniel Jinga au fost invitații celei de-a doua zile.

EVOLUȚIA SUNETULUI PROTO-INDO-EUROPEAN *BH ÎN LIMBA ROMÂNĂ URMAT DE VOCALA *E

De | 2018-06-29T17:12:46+00:00 27 iunie 2018|

În acest scurt articol, autorul, folosindu-se de principiile evoluției fonologice a sunetelor de la proto-indo-europeană la română, demonstrează că o serie de cuvinte românești care au părut mai multor generații de lingviști că sânt de origine latină, nu sânt, de fapt, de origine latină, ci provin direct din proto-indo-europeană, prin tracodacă. În paralel se fac trimiteri și la limba greacă veche, care la rândul său, a împrumutat mii de cuvinte din pelasgă, limba-mamă a limbilor iliro-traco-dacă, precum și a limbilor italice și celtice, fiind totodată limba de substrat a limbii grecești. În acest articol este discutată doar evoluția sunetului proto-indo-european *bh, urmat de vocala *e. Spre deosebire de română (traco-dacă), în greacă și latină sunetul PIE *bh a devenit f, indiferent de sunetul următor. Procedee similare pot fi folosite privind evoluția oricărui sunet de la proto-indo-europeană la română.

Să-l punem la icoana sufletului românesc

De | 2018-04-30T18:56:34+00:00 24 martie 2018|

O scurtă prezentare a unei vieți hristice închinate patriei - Nicolae Bălcescu un elev silitor, un istoric, unul dintre conducătorii revoluţiei paşoptiste, om politic și mai presus de toate un mare patriot! Deși erau vremuri grele Nicolae s-a dovedit a fi la Sf. Sava un elev silitor, în fiecare an fiind premiat. Pasionat de istorie, dar mai ales de partea militară, va cerceta foarte mult în arhive și biblioteci documente și cărți ce făceau referire la istoria țărilor române. Chiar și grav bolnav, Nicolae nu se gândea la el ci la patrie și la popor. Având stofă de adevărat ”om de stat”, și-a dat seama de importanța pregătirii militare visând la vremuri când românii vor face iarăși pe un câmp de bătălie ceea ce a făcut Mihai Viteazul. Fie că vorbim de elevul, istoricul, revoluționarul sau omul politic , Nicolae Bălcescu poate și trebuie să fie un model pentru generațiile viitoare.

EVOLUȚIA SUNETULUI PROTO-INDO-EUROPEAN *BH ÎN LATINĂ ȘI ROMÂNĂ SAU DE CE ROMÂNA NU PROVINE DIN LATINĂ

De | 2017-12-24T14:04:10+00:00 24 decembrie 2017|

Teoria originii limbii române din limba latină este una falsă, fapt demonstrat și de un studiu atent al evoluției sunetelor de la proto-indo-europeană la latină, pe de o parte și la română (traco-iliră), pe de altă parte. Poziția limbii grecești și raporturile ei cu româna (traco-ilira) și latina sânt relevante și extrem de interesante De cele mai multe ori acest studiu indică o ruptură între română și latină, atât la nivel fonetic, dar și semantic. Cognații celor două limbi nu sânt, de cele mai multe ori, foarte apropiați din punct de vedere semantic, ceea ce dovedește și pe această cale că separarea celor două limbi a avut loc mult timp în urmă. În acest articol, autorul urmărește evoluția sunetului proto-indo-european *bh (b aspirat) atât în cazul latinei, cât și în cazul românei. În latină acest sunet a dat fără excepție f, iar în română avem b (simplu), excepție făcând atunci când bilabiala b a fost urmată de o lichidă (l, r) sau de o vocală anterioară (i sau e), de cele mai multe ori e, care ulterior a iotacizat. În ambele situații bilabiala a trecut la f. În toate aceste cazuri comparația cu greaca este, de asemenea, relevantă. În final, este urmărită și evoluția sunetului proto-indo-european *b (simplu) care a rămas neschimbat, atât în latină, cât și în română (traco-iliră).

Căsătoria în limba română

De | 2017-09-25T22:12:05+00:00 15 iunie 2017|

Limba română arată că instituția căsătoriei este extrem de veche și foarte bine definită la români și la stră-moșii lor. De aceea, deloc întâmplător, peste trei milioane de români au semnat o petiție prin care se cere schimbarea Constituției Țării, stipulându-se fără echivoc că familia, căsătoria trebuie să aibă loc doar între un bărbat și o femeie, cum a fost de când există speța umană. Verbul a se însura provine de la o formă care a însemnat 'soție', iar a se mărita provine de la mire < PIE *merio. Mire și mireasă sânt noțiuni moștenite din proto-indo-europeană, păstrând intact sensul din această limbă mamă. Lingviștii care s-au ocupat de etimologia lexicului limbii latine arată că lat. maritare < lat. maritus 'soț, bărbat căsătorit', a rândul său din PIE *meri- 'mireasă, tânără soție', prin urmare folosind același procedeu ca și în cazul celor două verbe românești. Verbul a se logodi a fost asociat în mod total neconvingător de anumite forme slave, dar el provine de fapt din PIE *leugh-, *lugh- 'jurământ, promisiune', cu cognați în limbile celtice și germanice, iar nuntă trebuie asociat cu nymfai 'femei căsătorite', termen hyperborean atestat la Diodorus Siculus, formă care a intrat și în limba greacă. Numai forma nevastă este împrumut din limba slavă, intată în limba română ca formă alternativă, colocvială la forma soție atestată pe plăcuța 20 dintre plăcuțele de la Sinaia.

OBSERVAȚII ASUPRA ORIGINII ARTICOLULUI HOTĂRÂT ÎN LIMBA ROMÂNĂ ȘI ÎN LIMBILE ROMANICE

De | 2017-01-02T11:55:13+00:00 6 octombrie 2016|

Articolul hotărât (și nehotărăt) nu are o largă răspândire în limbile lumii. În cele ce urmează autorul face o scurtă prezentare a situației articolului hotărât în diferite limbi, acolo unde el există, ca apoi să prezinte formele articolului hotărât din limba traco-dacă așa cum apare în diverse situații pe plăcuțele de la Sinaia, fiind aproape identic cu cel din româna de azi. Faptul dovește că articolul din limba română provine din traco-dacă și el nu a apărut din lat. illo, illa așa cum s-a crezut până acum, mai ales că latina nu avea nicun fel de articol ca marea majoritate a limbilor globului.

Noi pași către adevăr

De | 2016-10-06T12:52:06+00:00 22 iunie 2016|

Limba latină n-a atins decît nesemnificativ mentalul autohton, ea fiind un construct intelectual menit doar inșilor culți: patricieni, comandanți, administratori etc. care o foloseau doar în scris. Teoria romanizării e infirmată din nou de noile descoperiri făcute cu ocazia săpăturilor de la Turdaș pentru construirea autostrăzii din zonă și de o apariție editorială datorată cercetătoarei Carme Jiménez Huertas. Nu era necesară învățarea latinei pentru comunicarea din spațiul dacic, oamenii cunoscînd limba pămîntului și neavînd nevoie de scriere. Latina devenise o limbă moartă chiar din vremea colonizării teritoriului dacic de maxim interes economic pentru imperiul lui Traian. Româna este mama idiomurilor romanice.

O nouă reformă a învățământului

De | 2016-10-06T12:53:25+00:00 22 iunie 2016|

Echipa lui Spiru Haret a învățămîntului s-a făcut în scopul formării unor învăţători şi profesori care să alfabetizeze şi să ridice prin şcoală nivelul pregătirii culturale şi ştiinţifice a populaţiei. Copilul venea de la şcoală mândru că învaţă şi comunica acasă problemele lui de şcolar. Exista şi un consens între idealurile părinţilor şi cele ale formatorilor noilor generaţii. Şcoala era respectată. Istoria trebuie să aibă parte de o predare corectă. Cunoaşterea Limbii române, de care depinde formarea unui om cultivat, moral, cu un larg orizont intelectual, care-şi poate exprima corect ideile, atât verbal cât şi prin scris, permiţând cetăţenilor ţării să se implice eficient în viaţa socială. Orele de Religie trebuie contribuie la formarea personalităţii şi a sufletului elevilor. În România există o preţioasă tradiţie în domeniul învăţării Matematicii, predarea nu trebuie să recurgă la jocuri diverse, ci să urmeze linia logică făcând-o atractivă.

STATUTUL PRIMORDIAL AL LIMBII TRACO-GETO-DACE FAŢĂ DE LATINĂ

De | 2016-10-06T11:39:12+00:00 22 iunie 2016|

Autorul îşi propune, folosind o bogată documentaţie recentă, să analizeze fenomenul aşa-zisei „romanizări” a populaţiei autohtone geto-dacice şi a „latinizării” limbii lor în procesul de formare a limbii române, având ca obiectiv stabilirea specificului acesteia, a statutului ei în cadrul familiei limbilor „romanice”şi, în special, a relaţiei ei cu latina. Constatând imposibila romanizare a dacilor, dar evidenta „latinizare”, potrivit lingvisticii oficiale, a limbii lor, apreciază că suntem într-o situaţie paradoxală când trebuie să dăm o explicaţie logică unei contradicţii, cel puţin aparent, ilogice. Rezolvarea acestei contradicţii este posibilă numai prin schimbarea perspectivei. Daco-geţii n-au putut fi „romanizaţi”, deoarece latinii şi romanii au apărut pe scena istoriei după traci şi ei erau, potrivit izvoarelor istorice, tot de neam tracic. „Latinizarea” nu a existat, iar rapiditatea asa-zis latinizări este o invenţie, căci străbuna limbii daco-geţilor era, de fapt, limba în care îşi avea originea, după părerile multor cercetători, chiar latina. Prin stră-străbuna ei, pe care o numeşte pelasga carpato-dunărean-balcanică, limba română e, în fond, punctul de plecare pentru limbile europene şi, în primul rând, pentru cele din sfera ei de filiaţie, pentru latină, care nu e nici „limbă mamă”, nici „soră” (poate, cel mult, „verişoară”), şi aşa-zisele limbi romanice. Având o serie de elemente identice cu limba mamă comună veche, de care vorbeşte Carme Jimenes Huertas, se consideră că traco-geto-daca, străbuna limbii române, are, în raport cu latina, un statut prioritar. Unitatea şi continuitatea limbii traco-geto-dace, ca şi a urmaşei ei, limba română, sunt rezultatul statutului lor vechi şi primordial faţă de latină. Cercetătorul, apreciind că întreaga lingvistică romanică îşi înalţă edificiul pe premisa falsă, inventată, că latina e limba de origine, „limba mamă”, a limbilor romanice, consideră că se impune o modificare nu numai de viziune, dar şi de terminologie (de ce „limbi romanice”?).

Istoria trebuie rescrisă – noi pași către adevăr

De | 2016-06-22T13:48:24+00:00 23 martie 2016|

Limba latină n-a atins decît nesemnificativ mentalul autohton, ea fiind un construct intelectual menit doar inșilor culți: patricieni, comandanți, administratori etc. care o foloseau doar în scris. Teoria romanizării e infirmată din nou de noile descoperiri făcute cu ocazia săpăturilor de la Turdaș pentru construirea autostrăzii din zonă și de o apariție editorială datorată cercetătoarei Carme Jiménez Huertas. Nu era necesară învățarea latinei pentru comunicarea din spațiul dacic, oamenii cunoscînd limba pămîntului și neavînd nevoie de scriere. Latina devenise o limbă moartă chiar din vremea colonizării teritoriului dacic de maxim interes economic pentru imperiul lui Traian. Româna este mama idiomurilor romanice.

GOOGLE ȘI LIMBA DACĂ

De | 2016-03-23T12:03:10+00:00 16 decembrie 2015|

În acest scurt articol autorul prezintă o curiozitate lingvistică. Este vorba de traducerea automată a unor cuvinte dacice dintr-un studiu scris în limba română și tradus automat în limba engleză pe Google Translator. Acesta a “perceput” o serie de cuvinte dacice ca fiind cuvinte românești. Astfel sistemele IT identifică cel puțin parțial lexicul dacic cu cel românesc.

Limba inscripțiilor de pe plăcuțele de la Sinaia

De | 2015-12-16T22:24:59+00:00 18 mai 2015|

Au existat și există încă multe controverse cu privire la originea limbii și poporului român, provenite fie din rea-credință, fie din ignoranță. În principiu, totul se reduce la două ipoteze, numite pe scurt ipoteza latinistă și cea dacistă, bine cunoscute tuturor. Adevărata descoperire a Plăcuțelor de la Sinaia a avut loc cândva în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar detaliile rămân încă un mister. În anii ’90 ai secolului trecut când Dan Romalo a publicat prima lucrare despre aceste plăcuțe cu imaginea fiecărei plăcuțe dintre cele rămase, 134 la număr, din cele câteva sute câte au fost inițial. Între timp au mai apărut încă vreo câteva lucrări de acest gen. În 2014, apare un volum semnat de Eugen Nicolaescu care face o mai bună interpretare a datelor. În cele ce urmează, vom face analiza etimologică a cuvintelor din glosarul de cuvinte dacice, în total 307 cuvinte-titlu. Din câte se va putea vedea, limba este de fapt o română arhaică, cu multe legături cu latina și cu alte limbi italice (inclusiv etrusca) sau alte limbi indo-europene.

Problema identităţii limbii române în procesul ei de evoluţie din timpuri îndepărtate

De | 2015-12-16T13:54:22+00:00 18 mai 2015|

Autorul îşi propune să identifice, pe baza cercetărilor recente, străbuna îndepărtată, primordială a limbii române, etapele ei de evoluţie, precum şi locul acesteia în cadrul limbilor europene. Folosindu-se lucrări din domeniul istoric, mitic, arheologic, lingvistic şi genetic, sunt analizate diverse teorii privind istoria limbilor europene. Se urmăreşte o armonizare, o „împăcare” a mai vechilor teorii pe baze istorice şi arheologice cu datele noi ale lingvisticii şi, mai ales, ale arheologiei genetice. Luând în considerare rămăşitele umane de acum cca. 40.000 de ani din arealul Europei, autorul enunţă, ca alternativă la teoria migraţionistă (din Asia Centrală) a lui „homo sapiens sapiens”, ideea originii lui europene (teza autohtoniei europene), peste care au venit, după aproximativ 20 de milenii, vorbitorii haplogrupurilor R1a, I 1b şi R1b. Cercetătorul propune, introducând termeni noi, patru etape principale de evoluţie pentru limba română: pelasga carpato-dunărean-balcanică (pentru proto-indo-europeana sau ante proto-indo-europeană) în epoca stră-străveche, postnostratică şi postanatoliană, ca străbuna îndepărtată în timp, primordială, a românei; pelasga carpato-dunăreană (indo-europeana primitivă sau comună ori primară) în perioada neolitică; limba traco-geto-dacă în Antichitate şi româna în contemporaneitate. Se consideră că străbuna românei are statutul de factor genetic al limbilor europene şi al unora neeuropene. Sunt acuzaţi „ştiinţificii” noştri actuali de trădare de neam, de incapacitate şi rea-credinţă în stabilirea identităţii reale (în special, lexicale) a limbii naţionale. Acum, când alături de cercetători români, mulţi lingvişti, istorici şi geneticieni străini aduc dovezi indubitabile în favoarea adevărului tezelor dacologice, e timpul pentru „lucrul bine făcut”, adică ştiinţific făcut, şi în lingvistică românească oficială.

„La început a fost Cuvântul”

De | 2014-12-23T19:09:39+00:00 25 august 2014|

Acest articol vine să completeze articolul „Cuvinte care definesc noțiunea de APĂ în diverse familii de limbi de pe glob”, de la secțiunea lingvistică și să prezinte elemente ale unei noi teorii a limbii (de fapt, de o vârstă cu Vechiul Testament). Se arată că teoriile apariției limbajului omenesc care nu concordă cu adevărul scripturistic sînt în eroare și se susține acest demers pe baza unor argumente logice, teologice și lingvistice.