Interesului pentru moștenirea folclorică europeană și cea românească s-a pornit ca rezultat al numeroaselor culegeri de folclor din secolul al 19-lea. Catalogarea vastului material cules, cum ar fi vestitul catalog de poveși populare întocmit și publicat in 1910 de Aarne-Thompson, ca și cel mai puțin cunoscut dar foarte important Basmele române de Lazăr Seineanu, a dus la observarea relațiilor tipologige dintre culturi în aparență fără legatură și la formarea metodei camparative în cercetarea folclorică europeană. Din păcate această metodă a fost ignorată în cercetarea folclorică românească în detrimentul unor concluzii importante în situarea moștenirii culturale românești în contextul celor europene și mai cu seama în raport cu cercetarile de indo-europenistică. Lucrarea de față oferă exemple de aplicare a metodei comparative in mitologia românească: mitul cosmogonic românesc 'facerea lumii' comarat cu funcția perechilor gemelare indo-europene, sau luptele ritualice dintre cete de voinici păstrate în Miorița în comparație cu rituri de inițiere în cete de voinici din cultura indo-europeană