Ele, femeile erau cele ce țineau frîiele gospodăriei, ele erau cele ce știau cel mai bine rîndul obiceiurilor și a tradițiilor. Ele, bunicile, mamele, mătușile au semănat cînepa, au melițat-o și au tors-o! Și tot ele au ținut frâiele familiei, au tras hățurile când bărbații au călcat pe de lături și au știut să ierte. Lacrimele lor de durere au fost mai multe decît cele de bucurie! Au fost și vor rămîne podina neamului românesc.
Între emoţional şi practic, între ce a fost şi ce este, câinele de la stână poate fi privit sub multe unghiuri: utilitar, etologic, economic, chinologic, ecologic, artistic, etnografic, afectiv. Vom face această pluri-incursiune, vizând lucrurile la nivelul lor naţional şi detaliind cu venire spre nivel local – cel asociat universului ciobanilor din Voineşti, Covasna. Mereu mocanii noştri au avut o legătură de suflet cu tovarăşul lor, câinele: una specială, apropiată, de nediluat. Un câine harnic, un câine destoinic, a fost mereu un prieten pentru păstor; mereu a existat o empatie între aceste două santinele ale plaiurilor noastre. Câinii sunt alături de familia ciobanului, alături de copiii lui, fiecare fericit de compania celuilalt
Bântuie azi prin lume şi prin multe suflete omeneşti un duh demonic al tăcerii, al nemărturisirii lui Hristos, al fricii vinovate de laşitate că ne vom pierde poziţia socială sau respectul şi prestanţa în faţa lumii. Sunt multe forţe care ar dori să ne vadă o ţară de nevertebraţi spiritual şi economic, o ţară permanent cu mâna întinsă. Depinde de noi cât de verticali suntem în a elimina stările de confuzie în care trăim şi a ne recupera axiologia noastră etnică.
Izvorâtă din vechi tradiţii populare, reînviată și organizată în forme noi, Nedeia Mocănească a voineștenilor nu este numai a locului, cum erau nedeile de altădată, ci a ţării întregi, a Neamului. Este naţională şi prin ceea ce subliniază, prin momentele deosebite pe care le marchează şi prin modul specific naţional, românesc, în care realizează această marcă. Este naţională prin esenţa ei, prin forţa ei spirituală, dar şi prin rezonanţa pe care a căpătat-o în viaţa culturală de azi a ţării, prin locul pe care îl ocupă în cultura contemporană românească. Prin Sântilia voineștenilor, organizatorii își doresc să contribuie la cultivarea valorilor spațiului strămoșesc, ca mod de a păstra spiritul și ființa națională, să insufle tinerei generații dragostea de tradiții și de Neam.