Imaginea principatelor din secolului al XIX-lea se întregește prin montarea bucăților disparate care ne-au rămas. Continuăm seria călătoriilor în țările române cu Saint-Marc Girardin, om politic și scriitor francez, membru al Academiei Franceze. Însemnările lui datează din 1836 și surprind o lume a contrastelor puternice, în care vechiul și noul coexistă.
Amplul volum cuprinde capitolele: Asigurarea și oferirea hranei familiei. Ciclul calendaristic: alimente prinos; Instituțiile hranei și ale ospitalității. Alimente vitale, alimente-marfă; Alimente cardinale la întemeierea familiei și la pomenirea neamului; Hrană pentru Masa Raiului. Modul de viață tradițional al românilor include și alimentul esențial în primul an din viața oamenilor – laptele matern, care este deopotrivă hrană și băutură vitală. Sintagma sistemul alimentar românesc se regăsește des în care fiindcă astfel se accentuează aportul cultural major la civilizația lumii al unui popor primordial.
Crucea de drimoc se pune în pieptul copiilor în seara de Bobotează, pentru a fi frumoși și sănătoși tot anul. Ea se confecționează din firul de drimoc (Viburnum lantana) aflat în componența Păpușii de lumină sau a Păpușii Ciurlicatului, cu rol important în obiceiul Ciurlicatului care se practica în seara de Bobotează în unele localități din Țara Zarandului. Crucea de drimoc avea menirea de a aduce frumusețea și sănătatea copiilor care o purtau în piept, de a-i apăra de orice influență malefică. Ea se păstra în piept până la cântatul cucului, când era aruncată în urma lui. Se observă similitudinea crucii de drimoc, atât în aspect cât și ca proprietăți ale acesteia, cu tradiționalul mărțișor. Ea poate fi considerată ca o altă variantă locală a acestuia.
Cartea Mariei Ciocanu e alcătuiră din capitolele Colecții muzeale din patrimoniul MNEIN, Obiceiuri și tradiții privind habitatul rural, Portul popular – meșteșug și artă, Obiceiuri și sărbători de familie, Obiceiuri și sărbători calendaristice, În lumea imaginarului, Boldurești. Repere etnografice, Material de teren. Mărturii și descrieri, Anexe. Ca modalități suplimentare moderne de acces prezintă: Summary, Introduction și traducerea în rusește a capitolului Obiceiuri și sărbători de familie. Interesul cititorului specializat poate fi satisfăcut prin varietatea perspectivelor de abordare a materialului folcloric.
Ele, femeile erau cele ce țineau frîiele gospodăriei, ele erau cele ce știau cel mai bine rîndul obiceiurilor și a tradițiilor. Ele, bunicile, mamele, mătușile au semănat cînepa, au melițat-o și au tors-o! Și tot ele au ținut frâiele familiei, au tras hățurile când bărbații au călcat pe de lături și au știut să ierte. Lacrimele lor de durere au fost mai multe decît cele de bucurie! Au fost și vor rămîne podina neamului românesc.
Ultimul volum al Ilenei Cornelia Neaga intitulat Ca pă la noi, poate fi considerat un dicționar de regionalisme specifice graiului crișean, dar, la fel de bine poate fi definit ca o lucrare monografică cu temă etnofolclorică, în versuri. Chiar dacă termenul de monografie pare mult forțat aici, volumul Corneliei în care ne sunt prezentate în versuri cu mult har, toate obiceiurile satului de peste an, superstițiile și credințele, clăcile și șezătorile, lucrările agricole sau de prelucrare a cânepii și a lânii, relațiile sociale din lumea satului și întreaga sa atmosferă, mai bine și mai pe înțelesul tuturor, decât ar fi făcut-o un studiu de specialitate.
În această perioadă în care se mimează orice – dragostea de om, dragostea de țară - Ansamblul Studențesc ARCANUL USV, a organizat un spectacol pentru cei care gândesc și simt românește, în parteneriat cu Primăria Municipiului Suceava, Consiliul Județean Suceava, Universitatea Ștefan cel Mare, Casa de Cultură a Studenților Suceava, pentru aniversarea celor 55 de ani de ARCANUL studențesc, în 26 aprilie 2018, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava, Suceava a unit în Anul Centenar, Bucovina, Moldova și Banatul într-un concept de festival național de folclor, intitulat „Pe obcina neamului”.
În contextul secularizării care se resimte la nivelul întregii Europe, apare din nefericire tendinţa de a suprima frumoasele obiceiuri şi tradiţii populare româneşti legate de Sfintele Sărbători de iarnă. Prezentul articol trece în revistă tradiţiile din zona Buzăului specifice acestei perioade. Umblatul cu steaua, cu colinda, cu capra, cu plugul, obiceiurile legate de aflarea ursitului pentru fetele nemăritate, procesiunea legată de Bobotează reprezintă identitatea noastră naţională şi spirituală. Esenţa sărbătorilor rămâne bucuria că Dumnezeu L-a trimis pe Unicul Său Fiu să ne înveţe ce înseamnă a iubi, a ierta, a fi buni şi iubitori de pace.
Apariţia unei publicaţii destinate ştiinţei şi culturii în general este, în orice moment, şi trebuie privită ca un moment de sărbătoare, din toate punctele de vedere, căci sărbătoarea rămîne, în sensurile profunde ale cuvîntului, „zi de veghe, de celebrare“. În condiţiile în care sărbătoarea a devenit, pentru prea mulţi „zi nelucrătoare“, prin îndepărtarea de sensul primar şi păstrarea unui aspect particular, datorată confuziei produse în mintea oamenilor, din cauza necunoaşterii sau a nerespectării concepţiilor timpului, sărbătoarea destinată ştiinţei şi culturii, exploatînd virtuţi reale ale muncii şi lipsită de festivism, devine prin ea însăşi mobilizatoare şi declanşatoare de energii, aşa cum era sărbătoarea la începuturi.