O nouă abordare a etimologiilor românești

De | 2023-12-14T13:56:56+00:00 12 decembrie 2023|

Problema originii limbii române este veche și a rămas mai multe secole nerezolvată din mai multe motive. Noul Dicționar Etimologic al Limbii Române elaborat pe baza cercetărilor de indo-europenistică a rezolvat în sfârșit această problemă, folosind legile fonologice de transformare a sunetelor de la proto-indo-europeană la limba română. Din cele peste 6100 de cuvinte-titlu analizate demonstrează că limba română, pentru a fi înțeleasă, trebuie raportată direct la limba-mamă, limba proto-indo-europeană. Procedând astfel, reiese că marea majoritate a lexicului românesc provine din această limbă-mamă, precum și faptul că acesta este diferit de cel latin în cea mai mare parte, deși cele două limbi sânt înrudite. În acest context, autorul rezolvă problema miilor de cuvinte rămase cu etimologie necunoscută, dar și a acelora a căror etimologie a fost greșit atribuită. Această lucrare monumentală pune originea limbii române pe adevăratul său fundament.

Latinomani și dacomani

De | 2019-10-01T00:13:56+00:00 25 septembrie 2017|

Lingvistica istorică românească și implicit cultura română se află în impas de mai mult timp, din moment ce pornesc de la o premiză greșită, anume originea latină a limbii române. În DELR am arătat că cel mult 14% din cuvintele-titlu ale limbii române pot fi asociate cu latina sau alte limbi romanice, în timp ce restului de 86% a trebuit să i se găsească alte origini, de cele mai multe ori eronate. În principiu se poate dovedi că cea mai mare parte a lexicului românesc provine direct din proto-indo-europeană, cu excepția împrumuturilor. Am dovedit că traco-daca a împrumutat un număr relativ mic de cuvinte din latină, din care s-au menținut până azi doar cca 170-180 din ele. Dată fiind această stare gravă propunem un dialog activ, constructiv cu mediul academic românesc și ne arătăm doritori de a ieși cât mai grabnic din această situație nefavorabilă limbii, culturii, istoriei, și viitorului neamului românesc.

Argument la Dicționarul Etimologic al Limbii Române

De | 2015-03-15T16:24:42+00:00 24 decembrie 2014|

Argumentul cercetează originea limbii române dintr-o perspectivă nouă. Dat fiind faptul că cea mai mare parte (86%) a lexicului românesc nu poate fi explicat prin latină și nu are cognați în alte limbi romanice, a fost concepută o nouă metodă de cercetare a originii elementelor lexicale românești. Din celelalte 14%, 2/3 provin din fondul comun indo-european. Astfel se demontrează că cea mai mare parte a lexicului românesc este de origine traco-dacă. Lexicul românesc este comparat cu cel al altor limbi indo-europene și este prezentată în detaliu evoluția sunetelor de la proto-indo-europeană la română. Metoda funcționează foarte bine rezolvând etimologia a mii de cuvinte românești rămase cu origine necunoscută, incertă sau greșit atribuită, discutată în detaliu în Dicționarul Etimologic al Limbii Române. Prin urmare, se poate spune că româna nu este o limbă romanică, ci este fiica limbii traco-dace cu împrumuturi din latină, slavă sau alte limbi învecinate. Lucrarea demonstrează, de asemenea, că traco-daca (și ilira) erau înrudite cu limbile celtice și cele italice. În plus, lucrarea arată că limba traco-dacă era o limbă centum, ci nu satem cum s-a crezut până acum. Un început de romanizare a putut avea loc în Dacia, dar nu o romanizare, în adevăraul sens al cuvântului. Această ipoteză este susținută de o multitudine de date lingvistice și arheologice examinate în această lucrare.

Altcumva despre originea românilor

De | 2015-05-28T08:32:05+00:00 25 august 2014|

A nu accepta recentele descoperiri arheologice tip Tărtăria, a rămîne surzi la argumentele unor cercetători serioși precum Marija Gimbutas, ori a persista în rătăcirile secolelor al XIX-lea – al XX-lea despre romanizarea locuitorilor Daciei constituie cecități inacceptabile intelectualului secolului al XXI-lea. Ca om al școlii, am datoria să prezint elevilor și colegilor mei toate argumentele privind formarea limbii și a poporului român, indiferent la ingerințele politicului („corectitudinea politică“) ori la „interesele geo-strategice“ la modă.