pisanie Arhive | limbaromână.org

Biserica Ortodoxă „Buna Vestire” din Tomnatecul de Sus

De Dușan Monica| 2021-06-28T12:30:58+00:00 24 iunie 2021|

Biserica din Tomnatecul de Sus a fost construită probabil în anul 1805, după inscripția de pe clopotul mic: ”Laudă pe Dumnezeu la biserica de sus, în Tomnatic, 1805”. Un alt an apropiat îl găsim notat în pisania de pe peretele dintre pronaos și naos: ”Această biserică s-au zugrăvit de Vig Andrei din Abrud, 1807 și de Sabo Mihai, Câmpeni, 1807”. Probabil că biserica a fost ridicată cu câțiva ani înainte de a fi pictată, așa după cum ne-o confirmă și prezența ei în tabelele comisiei de catagrafiere Dosa, în care se menționează ridicarea unei biserici în ”Tomnatyek” în anul 1803. Deoarece la recensămintele din anii 1805, 1829-1831, în Tomnatic apare menționat doar un singur edificiu de cult, acesta ar fi cel din Tomnatecul de Sus, cu hramul Buna Vestire. Conform pisaniei din altarul bisericii Buna Vestire din Tomnatecul de Sus, în anul 1848 a avut loc o renovare a lăcașului de cult, înfrumusețându-se interiorul cu pictură nouă: ”În zilele înălțatului împărat Ferdinand, cinstit episcop de legea răsăriteană, Andrei Șaguna, protopop locului Iosif Bașa, paroh Ioan Draia. Pe cheltuielile obștii s-au zugrăvit această sfântă biserică de zugravul Selagescu Simeon de la Abrudbania și Moțoc Carol de la Brad, la anul Domnului 1848.” Din păcate, astăzi biserica a fost înconjurată de pădure, satul Tomnatecul de Sus, alături de multe alte sate din Zarandul de Munte, fiind părăsit.

Biserica Ortodoxă ”Sfântul Nicolae” din Ribița – 600 de ani de istorie și spiritualitate românească

De Dușan Monica| 2019-10-06T13:54:09+00:00 16 iunie 2017|

Biserica Ortodoxă ”Sfântul Nicolae” din Ribița a fost sfințită conform pisaniei, în data de 15 iulie 1417. Ea este declarată monument istoric și inclusă pe lista monumentelor de Patrimoniu European. Picturile existente aici, picturi realizate la începutul secolului al XV-lea care ulterior au fost acoperite cu straturi succesive de var, au o valoare artistică deosebită, ele îmbinând tehnici de pictură specifice goticului occidental, dar mai ales bizantine, impregnate de un specific național românesc. Totodată, trebuie subliniată valoarea teologică a scenelor religioase prezente aici, deoarece multe dintre scenele biblice au o abordare inedită: Buna-Vestire, Nașterea, Învierea, Cina cea de taină, etc. Aceleași picturi, conform specialiștilor care le-au studiat în ultimul secol, au o importantă valoare documentară pentru perioada respectivă, care este săracă în informații. Astfel, tabloul votiv zugrăvit pe peretele sudic, în care apar ctitorii bisericii, cnezii de Ribița cu familiile lor, aduce în fața cititorului o epocă îndepărtată, despre care documentele cancelariei maghiare vorbesc foarte puțin. Este foarte important faptul că biserica a străbătut aproape nemodificată șase veacuri din istoria zbuciumată a Ardealului, fiind un document, o mărturie a dăinuirii noastre pe aceeași vatră sfințită cu sânge de generații întregi de români. Ea ne confirmă faptul că la 1400 exista aici o puternică comunitate ortodoxă, o comunitate care a avut forța economică să înceapă și să termine o asemenea lucrare, de mare amploare pentru acele vremuri. Biserica de la Ribița reprezintă singurul ansamblu iconografic bizantin din Transilvania secolului al XV-lea, păstrat integral. Însă acest ansamblu iconografic este departe de a-și fi desvăluit toate secretele, departe de a fi restaurat. În ultimii ani s-au făcut pași mici în încercarea de restaurare a picturilor, lucrându-se de fapt doar la decaparea lor, care nu a fost nici până acum realizată în totalitate. De aceea, ultimele concluzii vor putea fi trase doar atunci când întreaga pictură va fi scoasă la lumină și restaurată corespunzător. Atât fresca de la Ribița cât și cercetările de arhivă, încă mai pot aduce informații importante despre cnezii de Ribița, despre istoria zonei.