Medicina Iubirii de dr. Adrian și Cristian Harghel este o apariție editorială remarcabilă, propunînd conlucrarea religiei și medicinei pentru vindecarea celor bolnavi. Cuprinde citate filocalice și are virtuțile unui tratat sapiențial.
Nu am intenţia să mă avânt în polemici, în probleme parţial sau totalmente depăşite. Viaţa pune pe tapet altele care nici bănuite nu au putut fi acum un deceniu. Problema predării religiei în şcoală trebuie abordată profesionist, fără a admite atitudini subiective, pertinente, emoţii gratuite. Lecţia de religie este un act didactic la fel ca cea de matematică sau limba română şi trebuie privită prin prisma eficienţei demersului educaţional. Este adevărat că profesorul de religie are adeseori posibilităţi mai mari de a se impune, de a convinge (este vorba, totuşi, de sacralitate), dar acestea nu sunt decât nuanţe şi nu legi prestabilite.
Echipa lui Spiru Haret a învățămîntului s-a făcut în scopul formării unor învăţători şi profesori care să alfabetizeze şi să ridice prin şcoală nivelul pregătirii culturale şi ştiinţifice a populaţiei. Copilul venea de la şcoală mândru că învaţă şi comunica acasă problemele lui de şcolar. Exista şi un consens între idealurile părinţilor şi cele ale formatorilor noilor generaţii. Şcoala era respectată. Istoria trebuie să aibă parte de o predare corectă. Cunoaşterea Limbii române, de care depinde formarea unui om cultivat, moral, cu un larg orizont intelectual, care-şi poate exprima corect ideile, atât verbal cât şi prin scris, permiţând cetăţenilor ţării să se implice eficient în viaţa socială. Orele de Religie trebuie contribuie la formarea personalităţii şi a sufletului elevilor. În România există o preţioasă tradiţie în domeniul învăţării Matematicii, predarea nu trebuie să recurgă la jocuri diverse, ci să urmeze linia logică făcând-o atractivă.
Înainte de a aborda subiectul principal al acestei lucrări, şi anume partea de analiză gramaticală cu valoare stilistică a celor două cărţi biblice, ne vom opri asupra unei succinte prezentări a acestora. Este de notorietate că Ecclesiastul şi Cântarea Cântărilor sunt două cărţi care au atras atenţia exegeţilor, filosofilor, dar şi a filologilor, deoarece oferă numeroase înţelesuri ascunse, dar şi un bogat material de lucru asupra faptelor lingvistice pe care le conţin. Ecclesiastul este considerat a fi o un mic tratat de filosofie, deoarece îşi propune un scop filosofic, ceea ce îl face să se evidenţieze între celelalte cărţi ale canonului biblic.