O monografie a Reșiței

De | 2022-03-21T22:52:46+00:00 21 martie 2022|

Monografia Reșiței are o bogată bibliografie trimițînd la șapte fonduri arhivistice locale și la unul național, cuprinde 53 de lucrări speciale, 171 lucrări generale, 103 articole tipărite, 38 surse electronice etc. iar numărul notelor de subsol se ridică la 1474. Ampla documentare e un argument al profesionalismului. Lucrarea e structurată în unsprezece capitole: Cadrul geografic, Istoricul localității și viața politică, Populația-urbanizarea, Administrația, Economia, Viața socială, Învățămîntul, Biserica, Cultura, Turismul, Sportul. Este o istorie memorabilă care trebuia cuprinsă în paginile unui tom de referință.

Învățământul reșițean în perioada interbelică

De | 2021-09-22T17:25:46+00:00 22 septembrie 2021|

În orice epocă istorică, sistemul de învățământ are un rol esențial. Acesta pentru că, prin educația tinerilor este asigurat viitorul următoarei generații și garanția unor șanse reale la progres în toate domeniile. Deoarece funcționarea eficientă a sistemului de învățământ este direct legată de mai mulți factori (baza materială, corpul didactic, manualele școlare, resursele financiare și prezența copiilor pe băncile școlii), implicarea autorităților locale și economice în susținerea învățământului este importantă. Primele informații despre învățământul de la Reșița datează din secolul XVIII, respectiv din a unul 1776, când este menționată o școală în limba germană. Specificul etnic, respectiv existența locuitorilor germani aduși prin colonizare, a maghiarilor veniți inițial ca stăpâni feudali, a sârbilor refugiați, a românilor din totdeauna, a determinat existența școlilor în mai multe limbi. Un exemplu direct de implicare a factorilor economici în sistemul de învățământ din Reșița în perioada interbelică este organizarea de școli profesionale de către marea uzină U.D.R. Astfel, Școala de Ucenici a Căilor Ferate de Stat (înființată în 1907) se transformă în 1919 în Școala Industrială U.D.R. nr. 2 și a funcționat cu 2 secții: secția română, și secția germană, între anii 1919-1924. Începând cu anul 1924 școala a rămas numai cu secția de predare în limba română. Aceasta va asigura cadre calificate pentru uzina reșițeană. Primăria din Reșița va sprijini direct sistemul de învățământ din oraș prin asigurarea unor condiții materiale cât mai bune pentru elevi și cadrele didactice, dar și prin intervenții legislative care să ducă la reducerea absenteismului școlar și a analfabetismului. Aceste măsuri s-au aplicat permanent, inclusiv pe perioada războiului mondial.