Valeriu Filimon este întemeietorul criticii arhetipale. În cartea Critica arhetipală și fenomenologia narativă se ocupă de opera romanescă a lui Mihail Diaconescu. Pe lîngă profesorat și critică literară, Valeriu Filimon a fost și poet.
Temele principale ale romanului Sacrificiul scris de Mihai Diaconescu sînt Unirea din 1918 și războiul. Personajele sînt magistral portretizate, descrierile sînt savuroase, meditațiile și introspecțiile răspund celor mai înalte exigențe, adevărul istoric este cu acribie verificat (documentarea inclusiv în străinătate a autorului e evidentă). Mihail Diaconescu este indiscutabil un romancier a cărui operă s-ar cuveni să-și afle urgent loc în manualele școlare.
În ziarul „Timpul“, din 24 Noiembrie 1877, Mihai Eminescu a publicat studiul Bălcescu şi urmaşii lui, vestind publicului românesc că peste două zile urma să apară Istoria lui Mihai-Vodă-Viteazul de Nicolae Bălcescu. El a făcut o caracterizare a omului şi a operei sale, referindu-se la modul în care au evoluat limba românească şi mentalitatea românească vreme de aproape trei decenii, de la tumultuoasa revoluţie paşoptistă la momentul războiului de Independență din 1877.
Cartea Virginiei Linul despre istoria veșmintelor din zona Năsăudului este utilă și necesară în contextul asaltului globalizării, căci ocazionează o perspectivă inedită asupra prezentului și viitorului României în ansamblu. Experiența de viață a autoarei care este originară din Salva, sat de pe Valea Sălăuței, conferă autenticitate și prospețime demersului.
În romanul său Cu ochii celuilalt scriitorul Nicole Rusu abordează o temă ocolită literar: foametea provocată genocidar de regimul stalinist în 1946-1947 în Basarabia anexată URSS. Prozatorul s-a inspirat din realitate, folosind și documente adecvate, însă a folosit și mijloace specifice fabulelor, propunînd o perspectivă epică inedită.
Sergiu Ciocârlan reușește în romanul Scrum. O carte despre copiii abandonați ai României care-ți va schimba viața să ilustreze dreptul la viață al copiilor nenăscuți și abandonați. Inspirată din realitate, acțiunea cărții are ca protagonist pe Toni (Antonio), salvat de la moarte în ultimul moment grație vrerii divine. El va deveni un sportiv cunoscut și se va alătura luptei curajoase a pr. Nicolae pentru salvarea noilor vieți și pentru adăpostirea celor abandonați – mame, copii, bătrîni. Valea Plopului este un răspuns concret al creștinismului la falsele probleme ale prezentului.
Un procuror acuză. Un roman despre conspirația împotriva poporului român de Sergiu Ciocârlan ridică dinaintea cititorului cîteva probleme actuale de importanță capitală în special pentru tineretul dezorientat: „corectitudinea politică“, politicianismul, pactul faustic, corupția, credința, relațiile umane; e o scriere sapiențială modernă. Cartea este atît o lecție scriitoricească excelentă și necesară, cît și un îndemn la meditație și la acțiune adresată deopotrivă cititorilor obișnuiți ori specializați și așa-zisei „clase politice“ actuale.
Sergiu Ciocârlan în cartea Un procuror acuză. Un roman despre conspirația împotriva poporului român aduce dinaintea cititorilor, după aproape trei decenii de la Revoluția din decembrie 1989, fapte la care au participat eroi autentici. Personajele sale – pr. Sorin Paul Grecu, Mircea Bădescu etc. – sînt caractere autentice, luptînd curajos cu noul regim securist instaurat după 1990 în România.
Cronică de familie de Petru Dumitriu merită atenția Școlii. Valoarea romanului este recunoscută unanim. De aici articolul de față, prin care vreau să demonstrez, o dată în plus, eroarea de a nu fi citit și analizat de tinerele generații, măcar ca lectură facultativă. Pius Dabija este unul dintre cele mai izbutite personaje din literatura românească.
Existenţa limbii moldoveneşti în spaţiul de la est de Prut, ca limbă romanică diferită de limba română, este întreţinută de unele forţe conservatoare din Republica Moldova, care gîndesc că astfel procesul de reunificare a fostei Basarabii cu România poate fi stopat. Iar pentru aceasta realităţile istorice şi lingvistice sînt deformate, cînd nu sînt complet falsificate.
Nicolae Rusu este un prozator contemporan autor al romanelor Șobolaniada, Pușlamielul etc. Totul de repetă este scris în perioada 1884-1985 și publicat în 1988 în grafia rusească. Ediția de față este prima în grafie românească. Temele romanului sînt curgerea timpului și ciclicitatea existenței umane, iubirea, munca în regimul totalitarist, setea de împlinire prin cunoaștere.
Ion Iachim a publicat o trilogie romanescă despre eroismul soldaților români pe Frontul de Est în timpul celui de-al doilea război mondial. Ninge aspru la Cotul Donului a apărut în 2017. Personajele cărții sînt potretizate cu talent remarcabil. Limbajul folosit, fără abuz de regionalisme, are o savoare indiscutabilă.
De-a lungul întregii lor existenţe, românii şi-au spus mereu români şi limba şi-au numit-o română, în timp ce în izvoarele istorice (se cuprind aici şi documentele interne scrise în slavonă) apar cu numele v(a)lah, cu numeroase variante. Derivat de la român, cuvîntul românie desemna la început colectivitatea românilor, felul lor de a fi etc., apoi ţara, statul românilor. De-a lungul timpului au fost interpretate diferit atît cuvintele, cît şi realităţile denumite.
A picta o icoană bizantină înseamnă să îți lași sufletul condus de harul lui Dumnezeu ca pe o rugăciune a culorii. Pe de altă parte, din punctul meu de vedere, pictura naivă înseamnă să știi să privești lumea prin ochii unui copil, însă cu trăirile și experiențele unui adult. Naivitatea-inocență e o stare cu care ne naștem. În ciuda acestui fapt, se mai întâmplă să întâlnim "copii naivi" și la 20, 40, 80 de ani, care se încăpățânează să rămână ancorați în anii copilăriei prin modul lor de a privi universul lumii în care trăim. Neînțeleși uneori, blamați sau înșelați, ei își extrag puterea de a exista și a se manifesta din însăși sensul creației lui Dumnezeu: VIAȚA!
Mărturisitorul de care vă temeți. Un roman care demască actualitatea bîntuită de înrobiri de tot felul de Sergiu Ciocârlan este întemeiat pe biografia părintelui Gheorghe Calciu. Temele romanului – curajul, credința, suferința, educația, lupta cu păcatul, sfințenia – sînt etern pilduitoare; de aceea romanul este recomandabil tuturor, dar în primul rînd tinerilor, elevi și studenți, viitorii intelectuali ai României.
Autorul articolului povesteşte când, cum şi de ce a început să scrie. Îl leagă sentimente deosebit de puternice de satul natal și, animat de dorinţa de a-l scoate din anonimat, a întreprins mai multe acţiuni însă, mai ales, a început să scrie despre el în monografia lui şi în anuarele Asociaţiei Fiii Satului Bănişor. A scris primul roman pe o temă preluată din anuare. Un personaj important al acestuia, dar şi al unora din cele care i-au urmat, a fost bunicul lui din partea mamei, prezentat în carte aşa cum şi l-ar fi dorit să fie. „Legendele Bănişorului” este ultimul omagiu adus de autor satului său natal. Volumul cuprinde unsprezece legende culte, scrise pornind de la nişte „cioturi”, constând în frânturi de poveşti, mărturii sumare scrise, sau etimologii ale unor toponime. Consideră că valorificarea astfel a acestor „cioturi” este un act folositor şi îndeamnă şi pe alţii s-o facă.
Pr. Constantin Virgil Gheorghiu rămîne încă un nume pe nedrept umbrit al literaturii europene, deși romanul său Ora 25, apărut în limba franceză în 1949 și tradus în treizeci de limbi ale lumii este valoric situabil pe același palier cu 1984, romanul vizionar al lui G. Orwell. Mesajul e creștin, bazat pe experiența traumatică a autorului – vinovat fără vină – fiind victimă a unor legi aparținînd unor regimuri pseudo-democratice. Eroul romanului, Johann Moritz, secondat de un alter-ego literar al autorului, Traian Korugă, ca și preotul Alexandru Korugă pot fi înscriși în galeria personajelor tragice neorealiste – replici moderne ale lui don Quijote.
Subcapitolul pe care îl prezentăm în continuare, vorbește de premisele favorabile existente în spiritualitatea dacică pentru primirea credinței creștine adusă de către Sf. Ap. Andrei pe pământ românesc. Moralitatea dacilor, credința lor în nemurire și valorile familiei au fost puncte de întâlnire cu preceptele vii și veșnice ale credinței în Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat. Poporul român s-a născut creștin și așa trebuie să rămână, fidel credinței apostolice inspirate de Dumnezeu.
Al doilea roman al lui Cornel Constantin Ciomâzgă Se întorc morții acasă propune idei tulburătoare precum: știrbirea păcii lăuntrice prin lectura ororilor zugrăvite în textele memorialistice despre închisorile comuniste, iubirea vrăjmașilor și nevoia generală de mărturisire (spovedanie) a ființelor ce dispun de conștiință de sine. Scrierea cu valoare de compendiu sapiențial sugerează și o soluție viabilă privind „reconcilierea națională” despre care au scris demagogic politicienii neocomuniști.