Despre sistemul nostru sanitar se spun multe: că nu e precum cel din vest, că este subfinanțat, că se dă mită, dar avem medici de elită, care merită „un ban în plus”… Cartea antropologului Vintilă Mihăilescu propune o citire din interior a spitalului românesc cu tot ceea ce implică acest spațiu: relațiile dintre oameni, raporturile de putere, statutul pacientului, redefinirea unor repere existențiale.
Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române a fost o societate feministă din România interbelică, care a avut numeroase inițiative culturale și educative. Această asociație a colaborat cu Biserica Ortodoxă, activând prin numeroase comitete parohiale, organizate la Bucureşti și alte localităţi. Membrele acestor comitete au contribuit la construirea și întreținerea unor școli, cămine, biserici, spitale, au organizat adunări, conferințe, concerte, bazare, au acordat ajutoare și cadouri copiilor, oamenilor săraci cu ocazia sărbătorilor naționale şi regionale, atât în anii de pace, cât şi în cei de război.
Articolul de fata cuprinde descrierea modului in care, dupa un model al spitalelor din Marea Britanie, am infiintat in Spitalul Judetean de Urgenta Zalau un cor ai caror membrii sunt angajatii spitalului, coordonati fiind de un profesor de muzica. Atat membrii corului cat si domnul profesor activeaza voluntar in cadrul corului iar scopul acestui proiect este a a strange fonduri pentru pacientii din spital prin concerte caritabile.