Muzeul viu ca loc al memoriei colective

De | 2017-06-15T19:28:46+00:00 19 martie 2017|

M-am gândit să expun obiecte tradiționale ca într-un muzeu al satului, reflectând modul de viață tradițional local. Primele exponate au fost înseşi obiectele dragi din această casă, iar apoi, fără ştirea părinţilor, am colindat toate casele vechi din Iaz, în căutarea unor comori pierdute. Unii m-au privit cu scepticism, dar au fost şi oameni care au găsit lăudabilă această iniţiativă şi care m-au încurajat să-mi urmez visul. Neavând cu ce să plătesc obiectele, îi ajutam pe oameni la diferite munci prin gospodărie, însă nicio muncă nu mi s-a părut grea, ştiind că voi pleca acasă cu obiectele mult dorite. Părinţii au fost neîncrezători la început, dar când şi-au dat seama că este o reală pasiune, s-au decis să ma sprijine să colecționez obiecte etnografice. Asșa s-a născut o colecție cu peste 4.000 de obiecte, achiziționate cu greutate, ținând cont că în general oamenii din zonă le-au scos peste graniță sau le-au distrus.