Dacă într-un trecut îndepărtat torsul și țesutul, precum și alte activități, aveau și o componentă sacră, astăzi, furcile de tors și fusele, le privim cu alți ochi, pentru că frumusețea lor artistică, decorul fabulos le-a transformat de multe ori în adevărate opere de artă. Doar că, misterioasele crestăturile inițiale care acopereau lemnul furcii nu au avut doar un simplu rol estetic, așa cum am fi tentați astăzi să credem, ci, așa cum voi arăta în materialul de mai jos, inițial semnele incizate în lemn, au avut o semnificație concretă și un caracter sacru, chiar dacă toate aceste semnificații arareori au mai ajuns până în zilele noastre. Astfel, furcile de tors frumos ornamentate, sunt de fapt adevărate documente etnografice, ce înmagazinează o veche și deosebit de valoroasă informație. Ajungem astfel, prin intermediul lor, la o viziune fabuloasă a strămoșilor cu privire la univers, la conexiunile omului cu macrocosmosul și a drumului pe care acesta îl parcurge între Pământ și Cer, Viață și Moarte, între material și spiritual. În materialul de față vom analiza câteva furci de tors din Zarandul de Munte, punând accent pe simbolistica aspectului și a decorului, pe valoarea lor ca document etnografic, dar și ca obiect care în trecut pecetluia legătura de iubire dintre doi tineri.