O zi de toamnă prin satele de munte ale Zarandului

De | 2020-12-21T13:11:41+00:00 21 decembrie 2020|

Satele Zarandului de Munte erau la jumătatea secolului XX, sate prospere, cu oameni harnici și pricepuți la toate. Gospodăriile cu numeroase acareturi erau risipite pe dealuri, printre pomii fructiferi, vegheate de pădurile și înălțimile din jur, de văile adânci și umbroase, afluenți ai Crișului Alb. Pentru a-și suplimenta veniturile, multe dintre aceste sate s-au specializat în diverse meșteșuguri: vărărit la Buceș, prelucrarea pietrei la Țebea și Dupăpiatră, confecționarea fluierelor la Juncu, rotărit la Leauț, dogărit la Dobroț, olărit la Obârșa, spătărit la Rișculița, etc. În aceste gospodării se creșteau multe animale, iar livezile erau bogate în roade multe și variate, o adevărată bogăție a zonei. Din păcate, aceste sate de la poalele Muntelui Găina, atăzi sunt pustii, părăsite, depopulate sau cu populație îmbătrânită. Pădurea, buruienile și mărăcinișurile au invadat terenurile cultivate de altădată, livezile bogate, iar casele și acareturile se năruie năpădite de rugii de mure.

Ultimul meşter de fluiere din Zarand

De | 2019-09-30T23:10:42+00:00 30 septembrie 2019|

Copiii învăţau să cânte din fluier sau să lucreze la confecţionarea acestora înainte de a cunoaşte primele litere. Aproape că se năşteau cu aceste deprinderi. Astăzi, meşterii de fluiere au dispărut. Cei mai în vârstă s-au mutat unul câte unul dintre pomii înfloriţi ai satului lor, în grădinile veşnic în floare ale lumii de dincolo. Cei mai tineri au luat drumul oraşelor, viaţa de aici părându-li-se mult prea grea şi fără perspectivă. Doar Mateş Petru, ultimul meşter fluierar al satului, se încăpăţânează să rămână aici, orice s-ar întâmpla, chiar dacă el va fi la un moment dat, ultimul locuitor al satului. Unul câte unul, oamenii au plecat spre alte zări. Gospodărie după gospodărie a rămas pustie, părăginindu-se, însă el, Pătruţ a Dupului, rămâne imperturbabil în gospodăria sa micuţă pitită sub vârful dealului, înconjurată de pruni, vegheată de un tei bătrân şi un păr ce pare să strângă între crengile sale întreaga casă.

Ștergarul zărăndean

De | 2019-03-25T11:05:23+00:00 22 martie 2019|

Ștergarul are o istorie foarte veche. Am putea spune că el a apărut în istorie odată cu primele țesături realizate de om. Primul său rol probabil că a fost cel ritual, decorativ și artistic și abia apoi cel utilitar.