În jurul istoriei Ardealului și a vechimii românilor pe acest teritoriu s-au purtat și se poartă încă discuții aprinse. De la Roesler încoace, atât el cât și adepții săi nu încetează să bombardeze lumea cu tot felul de inepții, multe și bine cunoscute nouă. Cum știm, această teorie susține în ciuda tuturor evidențelor că Ardealul era pustiu la venirea ungurilor în Pannonia, deși nici Ardealul, nici Pannonia nu erau pustii la venirea lor aici pentru că există mărturii arheologice nenumărate în acest sens, dar și argumente lingivstice și istorice.
Toponimul Ardeal provine din proto-indo-europeanul (PIE) *ard– „înalt, a se înălţa, a se ridica, a creşte”, cu cognați în diverse limbi indo-europene: cf. avestic. ərədva „înalt,” latin arduus „înalt, abrupt”, galic Arduenna (silva), vechi irlandez. ard „înălţime”, irlandez. aird „ţinut, regiune”, irlandez. airde „înălţime”, Cymric. hardd „frumos”, albanez. rit „a se trezi”.
În limba română este cognat cu verbul a ridica ce provine de la un mai vechi ardica.
În popor, forma Ardeal definește doar Podișul Transilvan, nu și regiunile adiacente acestui teritoriu. N. Drăganu, care nu contestă etimologia lui Paul Hunfalfy din mgh. Erdely, curentă la acea vreme, exemplifică în lucrarea sa cu peste 35 de toponime şi hidronime din tot spaţiul românesc, care provin de la acelaşi radical. În mod surprinzător, acest lucru nu-i spune nimic lui Drăganu, când este evident că toate aceste forme nu pot avea nimic în comun cu mgh. Erdely şi, fără îndoială, au altă origine, aceea indicată mai sus, origine care trebuie atribuită şi rom. Ardeal. Iată doar câteva dintre ele: Ardel, Ardaloaia, Ardelei, Ardelion, Ardelia, Ardeoani, Ardota, Ardeu, Arduzăl etc. (cf. Vinereanu, 2002, 144), răspândite în tot spaţiul locuit de români. Aceste forme nu au cum să provină din mgh. Erdely. Multe din ele provin din regiuni româneşti care nu au avut niciodată vreun contact cu maghiarii.
Cea mai veche atestare a top. Ardeal se găsește în scrisoarea regelui khazar Iosif către Hasdai ibn Šaprut, rabinul de Cordoba, scrisă pe la anul 960, regele vorbește de „țara Ardil”, cea bogată în aur și argint, situată undeva la vest de regatul khazar, care se situa undeva pe cursul inferior al fluviului Volga. Ghici ghicioarea mea!! Scrisoarea este menționată de Paul Tonciulescu în lucrările sale. Ungurii au ajuns în Panonia pe la 862 și pătrund în interiorul Ardealului pentru prima oară, în jurul anului 904, când se luptă cu voievodul Gelu, care este înfrânt și ucis în luptă. Voievodatul lui Gelu intră sub controlul regelui arpadian Tuhutum. După Gelu au urmat la tronul voivodatului Horca și Iula. Numele celor doi care i-au urmat lui Gelu la conducerea voievodatului sânt românești, iar numele Iula este similar cu Gelu, ceea ce duce la concluzia că Iula era chiar un urmaș al lui Gelu. În orice caz, cca 70 de ani mai târziu, aflăm că Iula este în conflict cu regele Ștefan al Ungariei (cf. Annales Hildeshemenses). În urma luptei dintre cei doi, la anul 1003, Iula este înfrânt și voievodatul său intră sub controlul Ungariei. Forma Ardil este aproape identică cu forma actuală Ardeal, în timp ce primele forme maghiare ale acestui toponim sânt adaptate spiritului limbii maghiare, după ce termenul a fost preluat din limba română.
Prin urmare, asemănarea dintre toponimul Ardeal şi forma maghiară erdely „dicolo de pădure” (< erdö „pădure” + ly „dincolo”) a dus la apariția top. Erdely, prin etimologie populară. Acest termen se referă la un bine-cunoscut fenomen lingvistic ce apare atunci când un anumit grup etno-lingvistic vine în contact cu cuvinte din alte limbi; în acest caz, vorbitorii acestei limbi asociază toponime noi, cărora nu le cunosc sensul, cu cuvinte din propria lor limbă. Mgh. Erdely este de fapt o formă compusă creată după rom. Ardeal (sau Ardel, Ardil). În cazul când traducerea unui anumit termen este posibilă, se face şi acest lucru. Aşa s-a întâmplat cu top. Târnava, care derivă de la un mai vechi rom. târn „mărăcine”, astfel că a fost tradus în maghiară cu Kükülö. Sensul iniţial pentru Ardeal de „loc, ținut ridicat” se pierduse în stră-română la acea vreme, astfel că maghiarii au recurs la etimologia populară. De multe ori românii folosesc forma Transilvania sau transilvănean, dar acestea nu sânt decât traduceri în latină după mgh. Erdely și de aceea folosirea formelor Ardeal sau ardelean sânt mult mai adecvate.
Pe de altă parte, trebuie să menționăm că forma Erdely a apărut după 1400, la cca 450 de ani după primele apariții ale ungurilor în regiune. Este relevant faptul că la 1075, într-un document din acea vreme, întreaga regiune era numită „castrum Turda”, prin urmare nu avea pentru maghiari o denumire propriu-zisă. Numai după vreo 125 de ani, pe la 1200 încep să apară forme precum Erdeulu, Erdeuele, Erdeuel, Herdeuel, Erdevel și Erdul, când biligvismul maghiarilor se răspândise destul de mult ca să preia denumirile românești. La 1390 apare sub forma Erdel, iar numai după 1400 începe să apară forma Erdely „dincolo de pădure”. Sensul acestei forme nu are propriu-zis vreo logică, din moment ce nu există realmente o regiune împădurită care să separe câmpia panonică de Ardeal și care să justifice o astfel de denumire, mai ales că întregul Ardeal are păduri care alternează cu zone neîmpădurite. Munții Apuseni se situează mai la sud și nu sânt mai împăduriți decât restul Ardealului, iar la nord de aceștia este zonă mai mult de câmpie ca și câmpia panonică, cele două regiuni nefiind separate de culmi împădurite. În schimb, ca o ironie a sorții Ardealul este înconjurat de munți înalți cu culmi împădurite care separă această regiune de Țara Românească la sud și de Moldova la răsărit. Prin urmare este mai mult decât evident că forma Erdely a apărut prin etimologie populară.
Un exemplu clasic de etimologie populară a existat în limba românilor ardeleni emigraţi în America, deveniţi ciobani în partea de nord-vest a Statelor Unite, în Couster Mountains. Aceştia au fost denumiţi de români Munţii Custurii. Astfel, numele propriu de origine engleză a fost asociat cu rom. custură, care desigur nu are nimic în comun cu numele propriu Couster, în afară de faptul că sună cam la fel.
Nu numai vorbitorii de limbă română au făcut acest lucru, dar şi vorbitorii de limbă engleză. Cu mult timp înaintea românilor, vorbitorii de limbă engleză au adaptat, prin etimologie populară, multe cuvinte din limbile amerindiene la spiritul limbii engleze, cuvinte care definesc de obicei plante sau animale de pe teritoriul nord-american şi care nu au corespondenţi pe vechiul continent. Astfel, marmota monax, un bine cunoscut rozător care hibernează, şi de care se leagă o binecunoscută legendă privitoare la sfârşitul iernii, se numeşte în engleză woodchuck, care este o adaptare fonetică a lui ockqutchaun, termen din limba algonchiană, o limbă amerindiană. Semantic vorbind, cele două forme nu au absolut nimic în comun.
Prin urmare, este evident că top. Ardeal este vechi românesc, moștenit din geto-dacă și provenind, în ultimă instanță, din proto-indo-europeană.
Strămoșii proto-indo-europeni au ajuns în regiunea carpato-danubiană venind din sud; conform lui C. Renfrew, indo-europenii au venit în zona balcanică pe la 7000 î.Ch. din Asia Mică, iar pe la 6000 î.Ch. au ajuns să populeze întreaga regiune carpato-danubiană, perioadă în care aceștia au dat nume ținuturilor, apelor și munților care, în marea lor majoritate, dăinuie și astăzi.
