TRADIŢIA CUNUNII DE SECERIŞ LA MUZEUL AGRICULTURII SLOBOZIA

Agricultura, ca ocupaţie străveche în România, a cunoscut o serie de obiceiuri, practici rituale şi credinţe care vizau sporul şi apărarea semănăturilor.  În concepţia populară, recoltele bogate de la încheierea unui an agrar depindeau de îndeplinirea unor acte şi practici rituale.

Depistarea  unor obiecte rituale din spice de grâu, de către echipa Muzeului Agriculturii, în Transilvania, Muntenia şi Basarabia, vine să concretizeze existenţa unui ritual agrar şi să se alăture studiilor şi cercetărilor făcute de Ion I. Ionică, în Ţara Oltului[1], şi Nicolae Bot, despre obiceiurile şi cântecele de seceriş[2], privind ceremonia agrară a cununii de seceriş.

Obiceiurile şi cântecele de seceriş au constituit vreme îndelungată, până aproape de zilele noastre, un capitol important al vieţii spirituale săteşti, dar şi al celei materiale, căci rolul lor în asigurarea rodului grânelor era ancorat în mentalitatea arhaică şi tradiţia trebuia continuată în sens pozitiv.

În ceremonia agrară a secerişului, cununa este centrul festiv al acesteia. Pe lângă ea se concentrau diverse scenarii bogate în fapte artistice, religioase, economice, tehnice. Satul, ca un tot unitar, a preluat rânduiala secerişului de la străbuni, a venit cu elemente noi, dar se pare  că sămânţa lucrurilor este una singură, credinţa în Dumnezeu. Se pare că aceste obiceiuri au luat naştere din credinţa ţăranului român în existenţa şi spiritul (duhul, demonul) grâului. Pentru a ocroti spiritul grâului, refugiat în ultimele spice, se pare că, în forma cea mai veche, atât la noi, cât şi la alte popoare, acestea se lăsau pe holdă nesecerate, cu credinţa că astfel se transmitea puterea de rod la noua recoltă. Într-o fază următoare, au fost tăiate şi aduse sub formă de mănunchi sau snop, iar ulterior, în ultima fază, sub forma unui obiect ritual (struţ, peană, cunună, cruce sau buzdugan, barba lui Dumnezeu), pentru a fi apărate de distrugere şi, probabil, pentru a se putea împărtăşi din puterea lor gospodăriei ţărăneşti.

După cum se observă, cununa mai sus amintită a cunoscut forme şi denumiri distincte. Referitor la formă, ea este spaţială, cruciformă sau plană. Denumirea cununii diferă în funcţie de zona etnografică, iar ceremonia este mai amplă sau mai simplă.

Din analiza elementelor rituale venite din regiuni geografice şi vieţi sociale diferite şi deosebite, se desprinde un fapt concret – ceremonia cununii de seceriş. Toate acestea vin să mărească şi să se adauge unui nucleu originar, legat probabil de forma primară a agriculturii pământene.

Într-adevăr, atât cununa de grâu, cât şi ultimele spice, în mănunchi sau desprinse, se raportează la acelaşi moment – sfârşitul secerişului – şi urmăresc acelaşi scop -asigurarea recoltei viitoare. Sunt, deci, două înfăţişări ale aceleiaşi practici, aparţinând unor arii culturale deosebite. Ele se ridică şi ţin de două sisteme de dezvoltare socială. Cununa, atât ca obiect ritual, cât şi ca ansamblu ceremonial, înfăţişează evoluţii particulare într-o zonă de cultură populară unitară. Forma „mănunchi” e logic anterioară  formei „cunună”. Ea e o formă mai simplă, inclusă în categoria formelor posibile logic. Cununa presupune mai multe mănunchiuri, un ansamblu orânduit (circular, sferic, sau în formă de cruce). Mănunchiul de fire împletit în zona Munteniei, Olteniei şi Moldovei are două trepte logic succesive: mănunchiul lăsat în mijlocul sau marginea holdei şi mănunchiul adus acasă şi păstrat.

Ceea ce ne interesează pe noi este multitudinea de forme descoperite pe arealul geografic al ţării şi în Basarabia, şi vrem să însemnăm  că toate formele merg în aceeaşi direcţie. Se acordă însemnătate ultimelor spice de grâu, acestea se păstrează până la etapa semănatului, sau aduse acasă până în anul următor, căutând să se asigure continuitatea grâului în casă sau pe ogor. Avem aici păstrarea materială a unei mici porţiuni pentru un întreg – a celei din urmă porţiuni a lui, care dobândeşte valoare simbolică, dar nu simplu, figurativ, ci real; concentrează, adică, în sine – pentru modul de judecată care stă la baza acestei practici -viaţa şi puterea întregului rod. Esenţa este în toate aceste cazuri preocuparea omului de a păstra pentru el, pentru casă sau pentru ogor sămânţa lucrurilor pe care le întrebuinţează sau le dă.

Ultima parte a holdei închide un ciclu de viaţă al recoltei. Se concretizează în ea puterea de rod a ogorului şi a grâului, putere care a părăsit recolta secerată şi apoi treierată. Holda care creşte, ca şi ogorul din care creşte, sunt dăruite – la acest nivel de gândire – cu o viaţă proprie, cu o putere care le susţine şi care duce spicele la maturitate. Această putere -concept magic de o mare valoare în gândirea poporului român – este concepută ca o existenţă difuză în întreaga recoltă şi în ţarina cultivată.

Momentul în care recolta este luată şi pământul rămâne gol (ca şi mort), este marele moment de criză al acestuia. Grija şi teama plugarului ca viaţa şi puterea de rod a ogorului să nu se piardă şi ea, subliniază însemnătatea practicilor care încadrează ritual secerişul. Ultimele spice ale holdei slujesc acestei puteri de rod şi deţin cheia fertilităţii câmpurilor.

Când mănunchiul de spice, în loc să fie lăsat pe ogor, unde probabil era adeseori primejduit de păsări şi vite, a fost luat acasă şi păstrat cu sfinţenie de gospodarul care gândea că poate să-şi împărtăşească şi gospodăria de puterea binefăcătoare şi dătătoare de rod închisă în mănunchi – acelaşi ciclu de precauţiuni rămâne să sublinieze practica. Spicele de grâu din mănunchi, dacă nu ele în întregime, boabele de grâu din acestea, vin să se adauge seminţelor de grâu toamna sau primăvara (în cazul semănăturilor de primăvară), şi astfel să le comunice puterea rodului care rezidă în ele. Există obiceiul de a împlanta toamna, la capătul ogorului, după ce însămânţarea s-a terminat, cununa de grâu adusă în ceremonia încheierii secerişului.

…În ultimul loc ce-l semăna omu ́ (dintre ale lui), în capătul locului de către drum, la mijloc, acolo împlanta peana şi stă acolo până la anu la seceră…(Ionică, I. Ion, „Dealu Mohului”,  f. 411, pag. 140)

Practica aceasta arată material reîntoarcerea în câmpul însămânţat a principiului fertilităţii, păstrat între timp în casa gospodarului. Ea înfăţişează astfel – pe altă linie de evoluţie a practicii – continua prezenţă pe ogor a spicelor rămase nesecerate din exemplele arătate mai sus. Întrebuinţarea primului snop şi a ultimelor spice reprezintă începutul şi sfârşitul unei acţiuni care iese cu putere la lumină în practicile agrare. Ele deschid şi închid contactul grupului uman cu o realitate externă, dorită şi temută în acelaşi timp.

Valorificând informaţiile din teren, Muzeul Agriculturii a încercat să revigoreze tradiţia cununii de la sfârşitul secerişului. Împărtăşim, pe această cale, din experienţa noastră tuturor specialiştilor şi persoanelor dornice de a cunoaşte trecutul şi practicile legate de momentul secerişului.  În zona Bărăganului, toate informaţiile culese privind această practică se referă la „Barba lui Dumnezeu” (vezi fig. 1).

1

Împletită din primele spice secerate din noua recoltă de grâu –„Barba lui Dumnezeu” – se păstrează la icoană sau într-un alt loc curat  până la primul semănat, când seminţele din ea se scutură şi se amestecă în grâul ce urmează a fi semănat, iar paiele se îngroapă sub brazda de plug, când se iese la arat. Ritualul are menirea de a asigura pâinea şi în anul care urmează.

Prezentăm, în continuare, câteva din acţiunile realizate de Muzeul Agriculturii în vederea revigorării acestei tradiţii, cronologic:

Expoziţia „Minunea zilnică – despre grâu, cununi de spice şi pâinea cea de toate zilele – ofranda ţăranilor români mărturisită prin M.A.R.”. Locul desfăşurării: Ciocile, jud. Brăila, la biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, 5.08.2000 (vezi fig. 2);

23

Expoziţia „Cununi de seceriş”, organizată în cadrul Târgului „Agroial Partener 2000”, ediţia a VI-a, însoţită de demonstraţii practice cu maşini agricole clasice. S-a organizat şi un stand cu vânzare produse de artizanat. Locul desfăşurării: Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea”, Slobozia, jud. Ialomiţa, 23-25.08.2000;

Stand cu vânzare produse artizanale şi demonstraţii practice de împletit „Barba lui Dumnezeu” – cunună de grâu specifică secerişului din Bărăgan, în cadrul Târgului „Agroial Partener 2001”, ediţia a III-a. Locul desfăşurării: Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea”, Slobozia, jud. Ialomiţa, 23.08.2001 (vezi fig. 3);

Tabără de creaţie „Meşteşuguri şi artă populară”, în cadrul căreia s-au ţinut cursuri de încondeiat ouă, pictat icoane pe sticlă, împletit cununi de seceriş şi ornamente din fire textile. Au participat ca instructori Viorica Croitoru Capbun şi Gherghe Fănica, muzeografi M.A.R. Locul desfăşurării: Centrul Cultural „Mihai Eminescu”, sect. 2, Bucureşti, 5-12.08.2002 (vezi fig. 4, 5);

4

Expoziţia „Colinda Grâului”, etalând pâini rituale şi obişnuite, împletituri din spice de grâu specifice secerişului, costume populare şi obiecte folosite în lucrările agricole şi la coptul pâinii, organizată în cadrul Târgului „Agroial Partener 2002”. Locul desfăşurării: Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea”, Slobozia, jud. Ialomiţa, 21-23.08.2002  (vezi fig.6, 7);

 

 

67

Demonstraţii practice de împletit cununi tradiţionale de seceriş specifice obiceiurilor de recoltat din întreaga arie geografică a ţării: barba lui Dumnezeu, cununi de cap simple şi cu cruce, cununi de umăr, cununi cu cruce, buzdugan ş.a., în cadrul expoziţiei organizate la „Târgul Naţional de Pâine”. Spectacol folcloric ce prezintă ritualul buzduganului, susţinut de o echipă din loc. Mohu, jud. Sibiu, venită la invitaţia adresată de Muzeul Agriculturii. Locul desfăşurării: Palatul Ghica Tei, sect.2, Bucureşti, 6-8.09.2002,  (vezi fig. 8,9,10, 11, 12);

89   1011

 

 

 

 

Spectacol folcloric – alaiul Buzduganului şi împlantarea lui în pâine, la sosirea în casa gospodarului (vezi fig. 13, 14);

1314

Atelier-parteneriat educaţional „Lăsaţi copiii să vină la mine”, organizat cu ocazia schimbului de experienţă efectuat de Inspectoratul Şcolar Ialomiţa, Grădiniţa „Anghel Saligny” Feteşti, M.A. şi o grădiniţă din Constanţa. S-au organizat ateliere de încondeiat ouă, împletit cununi rituale din spice de grâu,modelat pâini specifice Sărbătorilor Pascale, susţinute de Viorica Croitoru Capbun, Fănica Gherghe şi Roibu Lizica de la M.A. Locul desfăşurării: Feteşti, jud. Ialomiţa, 08-16.04.2003  (vezi fig.15, 16);

1516

Tabără de creaţie „Artă şi meşteşuguri tradiţionale româneşti”, ed. a III-a. Cursuri teoretice şi practice vizând transmiterea de cunoştinţe asupra artelor populare (motive, simboluri, formă, cromatică, tehnici şi structuri compoziţionale). S-au realizat împletituri specifice secerişului şi ornamente din fire textile, broderii manuale, picturi pe sticlă şi pe lemn, ouă încondeiate, care au fost expuse în incinta Centrului Cultural „Mihai Eminescu”, Bucureşti. Muzeografii Viorica Croitoru Capbun şi Fănica Gherghe au primit Diplome de Excelenţă pentru coordonarea taberei. Locul desfăşurării: Centrul Cultural „Mihai Eminescu”, Bucureşti, 07-18.07.2003;

Expoziţia Internaţională de Agricultură şi Industrie Alimentară INDAGRA 2004. Participare la organizarea expoziţiei „Ialomiţa – agricultură cu vocaţie europeană”, în parteneriat cu Prefectura jud. Ialomiţa, Consiliul Judeţean Ialomiţa, Camera de Comerţ şi Industrie Ialomiţa, Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Ialomiţa. Muzeul Agriculturii a organizat expoziţia „Români plugari de seamă” şi demonstraţii practice de împletit cununi de seceriş din spice de grâu, specifice Bărăganului, şi a oferit un spectacol cu maşini  agricole de epocă. Locul desfăşurării: Romexpo, Bucureşti, 03-07.11.2004;

Atelier de împletituri tradiţionale din spice de grâu – curs teoretic şi practic privind transmiterea de cunoştinţe asupra cununilor tradiţionale specifice recoltatului de cereale şi confecţionarea cununii specifice zonei etnografice a Bărăganului – „Barba lui Dumnezeu”. Locul desfăşurării: sediul M.A. 14-31.08.2006  (vezi fig. 17, 18);

1718

Participare la Târgul Internaţional „EXPOAGROUTIL”, organizat de Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa, Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Constanţa, sub patronajul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Muzeul Agriculturii a participat cu: 1. „Spectacolul maşinilor de epocă” (expoziţie în mişcare/demonstraţii practice cu 6 utilaje agricole din prima jumătate a sec. XX); 2. „Împletituri din spice de grâu” (expoziţie cu împletituri rituale din spice de grâu/diverse forme specifice arealului românesc, precum şi împletituri funcţionale / funii din papură pentru legat snopii, confecţionate cu maşina de împletit funii F.R.BURKERT & Co); 3. „Povestea  ţestului” (expoziţie pavilionară şi demonstraţii practice de preparat şi copt pâine la ţest, în aer liber); standuri cu pliante promoţionale şi publicaţii editate de muzeu. Locul desfăşurării: Mamaia, jud. Constanţa, 5-9.06.2007   (vezi fig.19, 20, 21);

192021

Participare la „TÂRGUL DE PÂINE”, ediţia a VII-a, organizat de Primăria sectorului 2 în colaborare cu ROMPAN – Patronatul Român din Industria de Morărit şi Panificaţie şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. Muzeul Agriculturii a participat cu trei expoziţii, însoţite de demonstraţii practice, pliante de prezentare şi un stand cu vânzare, toate amplasate în mijlocul târgului, în zona de maximă vizibilitate: 1. „Drumul către pâine, Treierat-vânturat, unelte şi utilaje manuale”, expoziţie în aer liber şi demonstraţii practice interactive cu unelte arhaice ori cu utilaje din prima jumătate a secolului al XX-lea acţionate manual (îmblăcie, tăvălug de piatră, batoză AND RIEGER, vânturătoare BECKER’S, maşină de împletit funii F.R.BURKERT & Co ş.a.); 2. „Povestea ţestului” - expoziţie şi demonstraţii practice de preparat şi copt pâine la ţest (şapte ţesturi cu accesorii şi instrumentar culinar specific); 3. „Cununi de seceriş” - împletituri rituale din spice de grâu/ diverse forme specifice arealului românesc. M.N.A. a primit DIPLOMA DE EXCELENŢĂ „pentru atenta aplecare asupra valorilor autentice româneşti, pentru prezenţa de excepţie în cadrul festivalului Târgul de pâine”. Locul desfăşurării: Bucureşti, 07-10.09.2007 (vezi fig. 22, 23, 24);

2223

 

 

 

 

 

 

24

 

Atelier „Cununi de seceriş” – parteneriat cu Şcoala Generală Săveni, jud. Ialomiţa. S-au  confecţionat cununi de seceriş specifice Bărăganului – „Barba lui Dumnezeu”. Locul desfăşurării: sediul M.A., 22.07.2009  (vezi fig. 25, 26);

2526

Parteneriat cu Asociaţia Ovidiu Rom/iniţiativa naţională „Fiecare copil în şcoală”, cu participarea a 23 de cadre didactice. S-au organizat: atelier de împletit spice de grâu, demonstraţii de copt pâinea la ţest, vizionare filme documentare şi vizită în muzeu. Locul desfăşurării: sediul M.A., 15.06.2010  (vezi fig. 27, 28);

2728

Târgul Internaţional „INDAGRA FARM-2010”, ediţia a XV-a,  organizat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Muzeul Agriculturii a participat cu: „Drumul către pâine – arie de treierat cu maşini agricole de epocă”, expoziţie şi demonstraţii practice cu maşini agricole de epocă din patrimoniul M.A.; „Povestea ţestului” – expoziţie şi demonstraţii practice de copt pâine la ţest; „Cununi de seceriş” – expoziţie de împletituri rituale din spice de grâu, specifice diverselor regiuni ale ţării, şi demonstraţii practice de împletit spice de grâu; stand cu vânzare obiecte de artizanat. Locul desfăşurării: ROMEXPO, Bucureşti, 09-14.11.2010;

Tot efortul Muzeului Agriculturii pentru revigorarea tradiţiei cununii de seceriş s-a concretizat într-un număr impresionant de vizitatori, de toate vârstele. Cu siguranţă, acţiunile privind tradiţia cununii de seceriş vor continua şi pe viitor, deoarece misiunea noastră, a muzeului, este aceea de a transmite astfel de tradiţii mai departe.

Bibliografie:

  1. Ionică I. Ion „Dealul Mohului”, Editura Minerva, Bucureşti, 1996
  2. „Cântecele cununii” Antologie, prefaţă, note, indice de culegători, glosare şi bibliografie de Nicolae Bot, Editura Minerva, Bucureşti, 1989

[1] Ionică I. Ion  „Dealul Mohului”, Editura Minerva,Bucureşti, 1996

[2] „Cântecele cununii” Antologie, prefaţă, note, indice de culegători, glosare şi bibliografie de Nicolae Bot, Editura Minerva, Bucureşti, 1989