Un loc, un obiect, o poveste – ulciorul de nuntă

Un  muzeu fără obiecte nu își justifică funcția pentru care a fost creat. Obiectul este viața unui muzeu, aducând cu sine povești ale locului, ale omului, ale vremurilor.

Obiectul pe care vreau să vi-l prezint ne întoarce în urmă cu 112 ani și ne spune povestea a 2 tineri, Ion și Maria, din satul Poiana, comuna Ciuperceni, județul Teleorman, care, în anul 1907, au ales să-și unească destinele.

Pentru acest eveniment crucial în viața sa, tânărul țăran, Ion, a comandat cel mai frumos ulcior de nuntă cu care să meargă în pețit și cu care să cheme oamenii la petrecere, la „masa mare”.  Ulciorul nu era însă orice fel de ulcior, ci era unul magic pentru că olarul, cel care îl modelase, adăugase pe el anumite semne care să-i apere de rele pe tinerii însurăței și care să le binecuvânteze viața de familie.

Despre acest ulcior ce datează din anul 1907, intrat în patrimoniul Muzeului Județean Teleorman în anii ’80 ai secolului trecut, doresc să vă vorbesc în continuare.

Particularitatea acestui ulcior este dată de ornamentica deosebită. Aceasta constă în reprezentări zoomorfe şi fitomorfe, ceea ce dau unicitate piesei, la care se adaugă simbolistica acestora.

În lumea satului, ulciorul prezent  în cadrul ceremonialului nunţii nu era numai un simplu obiect cu atribuţii clare. Ornamentele, motivele decorative, pe lângă aspectul estetic, erau un mod de comunicare simbolic şi în acest fel ulciorul devenea purtătorul unui limbaj.

Pe Ulciorul de nuntă aflat în patrimoniul Muzeului Judeţean Teleorman găsim atât motive decorative zoomorfe, luate din fauna locală (şarpele, broasca, şopârla), cât şi motive decorative fitomorfe (bradul, flori, frunze) şi geometrice (cercul, punctul, crucea, linii ondulate şi frânte).

MOTIVE DECORATIVE ZOOMORFE

ŞARPELE – este unul dintre cele mai vechi simboluri ale umanităţii, întruchipând forţele magice ale pământului care distrug forţele malefice, reprezentate de „broască”. El este cunoscătorul tainelor vieţii dar şi păzitorul tuturor comorilor ascunse în adâncuri.

Pe Ulciorul de nuntă, şarpele este reprezentat singur, „înghiţind broasca”, ferind astfel tânăra familie de farmece şi descântece şi lucruri rele,  şi pereche – ce proteja pe tinerii căsătoriţi şi le menea, în acelaşi timp, fertilitatea pentru a perpetua specia cu prunci sănătoşi.

Astfel, ulcioarele cu şerpi erau destinate să dăruiască mirilor protecţia benefică a acestor animale care distrug forţele rele.

BROASCA – are un simbol dublu. După cum se poate observa pe Ulciorul de nuntă, găsim doua broaşte: una înghiţită de şarpe, iar alta situată în registrul de sus al ulciorului, alături de motive florale.

Broasca înghiţită de şarpe, este broasca râioasă, este broasca malefică. Despre ea se credea că este o creatură a diavolului şi că ea întrupează adeseori stigoaicele şi farmecele.

Broasca aflată alături de motivele florale, este broasca protectoare a casei şi familiei, aducătoare de noroc, purificare, renaştere, fertilitate şi belşug.

ŞOPÂRLA – simbolizează spiritul protector, fidelitatea şi devotamentul. Este considerată o vieţuitoare ce poartă mesaje către oameni (a se observa amplasamentul şopârlei: pe toarta ulciorului, având capul pe gura acestuia): pe de o parte vesteşte evenimentul, pe de altă parte ne aminteşte că noi, ca şi copii ai naturii, posedăm anumite daruri magice, că le putem folosi pentru a trăi aşa cum am fost construiţi să o facem, liberi şi fericiţi.

Prezenţa şopârlei pe ulciorul de nuntă este considerată de bun augur.

 

MOTIVE DECORATIVE FITOMORFE

BRADUŢUL  – verde şi peren, folositor şi frumos. a inspirat din cele mai vechi timpuri credinţa oamenilor din aceste locuri prin forţa sa vitală, alegându-l ca simbol al vieţii. Dintre toţi arborii, bradul este cel care se foloseşte la ceremonialul nunţii. El simbolizează viaţa, veşnicia, fericirea, virilitatea, rezistenţa şi vigoarea ce trebuie să însoţească tânărul cuplu întemeiat prin căsătorie.

FLOAREA – este nu numai un atribut al esteticului prezent în ornamentică, ci este şi purtătoare de simboluri. Prezentă pe ulciorul de nuntă, floarea simbolizează seninătatea, bucuria, destinderea, anunţând astfel evenimentul crucial din viaţa tinerilor miri. De asemenea, imaginea florii simbolizează şi frumuseţea miresei, tinereţea şi curăţenia sufletească.

 

MOTIVE DECORATIVE GEOMETRICE

CERCUL – Datorită formei sale, fără început şi fără sfârşit, cercul a fost asociat ideii de perfecţiune, de roată a vieţii care se învârteşte perpetuu, semnificând astfel veşnicia. Totodată, cercul a fost considerat un semn ceresc, reprezentând puterea Cerului asupra vieţii. Din acest motiv, prezenţa cercului pe ulciorul de nuntă, simplu sau tăiat de cruce, este considerată un semn protector, menit să aducă tinerilor căsătoriţi viaţă veşnică împreună.

PUNCTUL – este unul dintre cele mai vechi elemente ornamentale ale artei populare româneşti, simbolizând, pe de o parte, “începutul a toate”. În acest caz, punctele simbolizează începutul unei vieţi noi, cea de cuplu, cu atât mai mult cu cât cea mai mare parte a lor este situată pe gâtul ulciorului, „poarta de intrare” a apei vieţii. În imaginarul popular, oala şi ulciorul de pământ sunt termenul de comparaţie pentru trupul şi sufletul omului.

Pe de altă parte, punctele simbolizează stelele. Acest motiv astral porneşte de la faptul că în concepţia populară fiecare om îşi are în cer o stea, iar când omul moare, steau lui se stinge şi cade pe pământ.

CRUCEA – este un simbol fundamental al culturii universale, este simbolul protecţiei divine. Prezentă oe ulciorul de nuntă, ea trebuie să apere tânăra pereche, să o ajute ca la rândul ei să dea naştere la prunci sănătoşi, să o însoţească în toate întreprinderile ei.

ZIG-ZAG –ul şi S-ul fac parte dintre motivele ornamentale pe care le regăsim în toate culturile lumii. Ambele semne sunt încărcate de simboluri, unul dintre ele fiind  al apei curgătoare. Apa, în mişcarea ei, este simbol al vieţii dar şi al trecerii timpului.

S-ul  este legat şi de cultul şarpelui – simbol al fertilităţii care trebuia să se coboare asupra tinerei familii întemeiate, în timp ce Zig-Zag-ul  este semnul legăturii între Cer şi Pământ – scara care urcă – dar şi semn al fulgerului prin care Cerul a dăruit omului Focul.

Simbolistica tuturor acestor motive decorative este subliniată şi completată de cromatica folosită. Culorile pentru decor şi le pregătea olarul din materii din natură. Astfel, albul îl obţinea din pământuri aduse de pe lângă ape, pe care le usca şi le râşnea. Roşul era obţinut din argile bogate în fier , verdele – din aramă arsă în cuptorul de oale, galbenul – din sulfură de plumb, negrul – din mangan sau oxid de cupru.

Toate aceste culori nu erau folosite la întâmplare, ci erau purtătoarele unor semnificaţii şi simboluri clare:

• albul – aducător de linişte şi împăcare. Culoarea albă semnifică în aceeaşi măsură şi puritatea şi nevinovăţia, asemenea celor doi tineri care urmează să păşească în viaţa de cuplu.
• galbenul – sugerează optimismul. Folosit la colorarea părţii de jos a vasului, ne transmite ideea că tinerii căsătoriţi trebuie să pornească în viaţă plini de optimism.
• portocaliul – evocă forţa, vigoarea, asemenea legăturii care trebuie să se realizeze între cei doi miri.
• verdele – este aducător de bună dispoziţie şi calm, semnificând în acelaşi timp îndrăzneala şi persistenţa.
• negrul – reflectă bătrâneţea, încheierea naturală a rostului vieţii. Este imaginea sfârşitului de basm popular: „Au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”.

… Așa se pare că au trăit și Ion cu Maria… Ulciorul de nuntă cumpărat în tinerețe de Ion i-a însoțit și i-a protejat pe cei doi de-a lungul întregii lor vieți. Dovada că l-au păstrat și l-au dat mai departe fiilor lor, fiii lor l-au dat și ei mai departe copiilor lor și tot așa. Într-o bună zi, unul din strănepoți a hotărât că locul ulciorului este într-un muzeu pentru a spune la cât mai multă lume povestea dragostei, a devotamentului și a rădăcinilor ….

Ulciorul de nuntă a putut fi admirat în expoziţia temporară „Oale şi străchini”, deschisă la Muzeului Judeţean Teleorman în 2015, a făcut obiectul „Exponatului Lunii Iunie 2016”, iar din 2017 se află expus în cadrul expoziţiei permanente a muzeului „Aspecte etnografice ale satului teleormănean”.

Corina Iordan, Muzeul Județean Teleorman

Bibliografie:

Georgeta Roșu, Ulcioare de nuntă, Muzeul Țăranului Român, București, 1998

Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, vol.3, București, Editura Artemis 1994