Zvezdana Stanoievici, un desăvârșit profesor și intelectual care descoperă acum scrisul în limba maternă: româna

 

Revista de Lingvistică și Cultură Românească va realiza o premieră, dându-i unei profesoare de etnie română din Serbia de Răsărit ocazia să scrie pentru prima dată în limba maternă: româna. Trăind între Timoc, Morava și Dunăre, într-o zonă ce amintește de Apuseni, Zvezdana Stanoievici, ca și alți români din cele peste 150 de sate din regiune, nu a avut posibilitatea să scrie și să citească în românește în anii de școală.da

            Până în toamna lui 2015, când Asociația Generală a Învățătorilor din România a organizat un simpozion în localitatea sârbă Veliko Gradiște, nici nu întâlnise pe nimeni din România. În 2016 am invitat-o la noi la un congres și așa și-a văzut prima dată țara mamă. Ne-am mai văzut de câteva ori acasă la domnia sa, am comunicat pe rețelele de socializare și m-a impresionat atât măiestria sa didactică cât și efortul său uriaș de a conserva tradițiile neamului său românesc din regiunea natală.

            Am rugat-o acum câteva zile să îmi scrie câte ceva despre ea pentru Revista de Lingvistică și Cultură Românească. Din acest text al său am spicuit cele de mai jos.

Zvezdana Stanoievici (Zvezdana Stanojević) este născută în anul 1973 în orașul Petrovaț pe Mlava (Petrovac na Mlavi). Copilăria și o parte din tinerețe a trăit-o în Melnița (Melnica), un sat românesc din regiunea Homole (Homolje), din estul Serbiei.

A crescut într-o familie mare cu părinții, fratele, cu bunicii și străbunicii. ”Copilăria mi-a fost foarte frumoasă, am trăit în natură cu jocuri, povești și obiceiuri românești din satul meu”, declară Zvezdana, al cărei nume ar însemna în română Stela.

Zvezdana Stanoievici scrie: ”Când am început primii ani de școală vorbeam numai românește, limba sârbă la școală am învățat-o”. A fost un copil care a iubit să citească, a fost o elevă foarte bună și părinții ei au lăsat-o să se ducă la facultate.

Astăzi, în satul ei, funcționează ca profesoară de literatură și limbă sârbă, o profesie care nu este ușoară dar despre care spune că este interesantă și că îi oferă multe posibilități de exprimare. Este pasionată de cultură și tradiție, este autoarea cărții “Calendarul obiceiurilor Românilor/Vlasilor din Homole”, și a primului film despre viața copiilor români din Serbia “Odată”, a filmului “Meserie din bătrâni”, a monografiei și filmului “150 ani ai Școlii Branco Radicevici- Melnița”, a altor filme și spectacole cu elevii din școala sa.

Cea mai mare bucurie este pentru ea când se simte apreciată de elevii săi. Motivul pentru tot ceea ce face este iubirea și crezul că educația și cultura sau cele mai importante pentru un om și pentru neamul și patria lui.

da1

La Golubăț (Golubac) pe 14 ianuarie 2017, am participat la marcarea zilei de naștere a poetului național Mihai Eminescu și Ziua Culturii Române. În programul moderat de Iviţa Glişici a avut loc și lansarea cărții Zvezdanei Stanoievici care prezintă în sârbă și engleză obiceiurile la românii din Omolie, “Calendarul obiceiurilor Românilor/Vlasilor din Homole” („Kalendar obreda Vlaha sa Homolja“). Despre această carte a vorbit cu cuvinte alese renumitul etnolog conf. univ. dr. Otilia Hedeşan, prorectorul Universităţii de Vest din Timişoara și Danica Đokić, etnolog la muzeul din Požarevaț. Sper să putem ajuta la apariția volumului și într-o ediție în limba română. A fost prezentat și filmul “Nekad” (Odată), primul film despre viața copiilor români de altădată din Serbia de răsărit, film care a fost premiat de ministerul educației din Serbia. Acest film, deși toate dialogurile sunt în limba română între elevii de acum ai Zvezdanei, are și valențe universale, în el se poate regăsi oricare om care a copilărit în satul din odinioară. Merită să vedem acest film și la festivaluri în România.

Nu îmi ascund speranța de a cultiva și pe mai departe colaborarea cu această colegă și om de excepție, conațională de a noastră care trăiește într-o comunitate din păcate atât de străină nouă până de curând.