BUCUR ARITON – GHIRĂU
A murit la 86 de ani, în 1944. A fost 19 ani ghirău. Nu ştia să scrie. Bunica mea, mama Lucreţie, deci nora lui, l-o învăţat să scrie numele. Îl făcea pe B şi pe urmă făcea tot picioare şi era încîntat că ştie să iscălească numele.
Funcţia de primar, de ghirău, atuncea era mai mult de împăciuitor, se alegea dintre oamenii din sat care erau buni gospodari, care erau… el o fost recunoscut ca un om bun. Un împăciuitor, cu vorbă bună, dulce care îi liniştea pe oameni şi le găsea o vorbă înţeleaptă ca să-i potolească. Mai venea de la Alba Iulia, de la prefectură, de la mai ştiu eu unde şi atunci tata ascundea copii. Erau paturile cu cobără, nu ştiu dacă ai auzit sau dacă ai văzut…
Deci era un pat, dar era mai simplu făcut decât astea de acuma şi se puneau nişte leţuri în colţuri, până sus în grindă şi de alea se prindeau covoare. Şi acolo se ascundeau, acolo dormeau mai mulţi, acolo se băgau după cobără şi-i băga pe mămica şi pe toţi unchii noştri îi băga acolo să nu se audă.
Zicea că îi ruşine să vadă atâţia copii şi apoi le spunea să stea… moşu Ariton zicea: „şezi pe cur”… să stea cuminţi, o zis că nici nu îndrăznea să mişte de acolo. O zis că îi ruşine să vină de la oraş prefectul, sau ştiu eu cine venea, şi venea la primar acasă, că nu era primărie… clădire… şi că era ruşine să vadă atâţia copii şi neastâmpăraţi şi… no, cum erau, că n-aveau decât două camere…
Tata… no, tata… că eu tată i-am zis la moşul Ghionghiţă… nu ştiu când s-o născut, o fost fiul lui cel mai mare.. O fost moşu Ghionghiţă, baciu Ion, baciu Sălvene şi baciu Lae, patru băieţi şi două fete, atâţia copii o avut rămaşi în viaţă. De o fată mi-aduc aminte că spunea mama Firă, deci străbunica mea, nevasta lui Bucur Ariton, că o murit la vreo 3 ani şi nu sţiu dacă o mai fost şi alta. Deci o fost mătuşa Tiţă şi mătuşa Măriţi din Oarda. Nu ştiu câţi fraţi o avut moşu Ariton, nici de-a cui o fost, nu ştiu. Poate că unchiu Lae, săracul ar fi ştiut.
Au fost 6 fraţi. Moşul Ghionghiţă o fost cel mai mare şi moşul Ariton… că şi eu îi ziceam moşu, cum îi zicea mama şi ceilalţi… moşul Ariton i-o dat lui heiul de lângă casă, cu ceva mai mult decât lu baciu Ion, fiindcă tata l-o ţinut. Aveau casa de dinainte. Gândăcel îşi aduce aminte, cum era coridorul şi două camere că ei când s-or dus la colindă, copii şmecheri, hai să nu colinde şi la unul şi la altul, o colindat aşa pe la mijlocul coridorului.. De auzit s-o auzit în amândouă casele, camerele, da când or intrat înăuntru după bani, o zis moşu: „mă, da-păi mă pe noi nu ne-aţi colindat?” şi i-o pus să mai colinde odată. Aia o zis că-şi aduce aminte.
Mama Firă, soţia lui moşu Ariton, era din Miceşti, era singura fată între nu ştiu câţi băieţi, nu ştiu câţi fraţi o avut. Şi ea nu o vrut să plece de acolo de la părinţi. Şi atuncea moşul o păcălit-o c-o zis că nu, că se duce el la Miceşti. S-o dus şi o stat o săptămână şi-o zis: hai nevastă după mine acasă. O venit aicea, nu i-o plăcut. Nu i-o plăcut că era altă viaţă. La Miceşti erau ocupaţiile cu legume, cu pepeni, cu roşii, cu ardei. Erau renumiţi, era altă viaţă, alte preocupări. Aici era cu totul altfel. Plus că trebuia să fie gospodina, şefa casei. Şi o fugit, o plecat înapoi. S-o dus moşu Ariton după ea: „cu mine te-ai căsătorit, cu mine vii”. O murit, săraca şi toată viaţa și-o dorit să meargă înapoi, şi-o dorit Miceştiul şi-o avut nişte vorbe pe care nu şi le-o schimbat. No, de exemplu noi la săpun îi ziceam săpun, ea îi zicea sopon, la albia aia de lemn, cum era atuncea, noi îi ziceam trocă, ea îi zicea troacă şi tot râdeam de ea.
Ca fire, moşu Ariton era, ţi-am spus, un om blând, împăciuitor, tăcea. Mama Firă, ca femeile, no ce să zic, tăt toco-toco, toco-toco, tăt zicea şi una şi alta şi el tăcea şi o lăsa să zică. Şi îmi povestea mama Firă (că mama Firă o murit când eram eu în clasa a şasea), şi-mi povestea că, zice: „ m-am gândit eu odată mă, ăsta, mutalău ăsta stă să-l şi bat”. Şi odată când s-o înfuriat, o sărit la el, să-l bată… Şi i-o ars moşu Ariton un toc de bătaie, că nu l-o uitat toată viaţa şi după aia n-o mai îndrăznit să ridice mâna asupra lui. Și i-o spus: ”Din gură poţi să baţi oricât, dar asupra mea nu ridici mâna. În casa asta io-s bărbat”.
Concluzia care o tras-o mama Firă: „Tăt bărbatul are un tăciune… Dacă nu te arde, te frige.”