„Mândră Mărie”

De | 2023-03-24T11:29:33+00:00 23 martie 2023|

Trăim în locuri binecuvântate de Dumnezeu, locuri frumoase, încărcate de verdeață, locuri în care lumina și liniștea sunt chiar din Grădina Maicii Domnului! Din păcate, nu avem ochi să le vedem, nu avem timp să ne bucurăm de ceea ce este în jurul nostru! Cu atât este mai mare mâhnirea când trecem nepăsători pe lângă frumuseți create de mână de om, și mai ales de mână de femeie! Câți și când vedem mușcatele din ferestre, peretarele de deasupra patului sau icoanele păstrate de la bunici? Dar pereții exteriori îi vedem? Unele case par miniaturi de Voroneț, mici temple ale eternității Neamului!

Sf. Varvara și sporul de Frumusețe – arta plastică de sorginte creștină

De | 2023-03-24T11:30:30+00:00 23 martie 2023|

În data de 4 decembrie, atît creștin ortodocșii cît și romano-catolicii o prăznuiesc pe Sfînta Mare Mucenică Varvara sau Barbara – „Mireasa lui Iisus Hristos”. Sfînta este cunoscută ca patroană spirituală a minerilor și a fost aleasă ca ocrotitoare a orașului Abrud. Am conceput două dintre lucrări ca fiind reprezentări ale artei sacre, portrete ale sfintei. Mi-am dorit să fi reușit să transmit către privitor vibrația emoțiilor sub care am creat.

Meditînd la ALBASTRU: Mîndră Mărie

De | 2023-03-27T13:52:09+00:00 23 martie 2023|

Mîndră Mărie este denumirea unei nuanțe de albastru aparținînd unei case albastre din Hunedoara aflată într-o stare foarte precară. Albastrul poate fi socotit numitorul comun al Casei, al Bisericii și al Sufletului românilor.

Albastrul însemnării locului

De | 2023-03-27T16:36:41+00:00 23 martie 2023|

Cromatic învârtite prin fuiorul creației, țâpuriturile oșenești răsună dincolo de privire și cânt peste depărtări într-un frenetic danț. Culoare și ritm se înlănțuie în cel mai cumpănit joc: acolo petece de cer coboară pe pajiștea tradițiilor locului.

PICTURA ROMÂNEASCĂ PE STICLĂ (Călătorie în lumea fascinantă a icoanei pe sticlă)

De | 2023-03-23T22:30:35+00:00 23 martie 2023|

Icoana pe sticlă se înscrie printre marile valori ale patrimoniului artistic românesc. Îmbinând calități esențiale ale ţăranului român, precum credinţa şi harul, ea este o veritabilă și neprețuită comoară pe care ne propunem aici să o cunoaștem mai bine. Cercetându-i originea, articolul de față dă startul unei călătorii inițiatice în lumea fascinantă a icoanei românești pe sticlă.

Colecția de ordine de dans a Muzeului Național Brukenthal – ordine de dans ale Asociației femeilor evanghelice din Sibiu

De | 2023-03-23T22:24:59+00:00 23 martie 2023|

Articolul prezintă ordine de dans ale balurilor organizate de Asociația femeilor evanghelice din Sibiu. Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea la toate balurile erau tipărite astfel de ordine de dans care prezentau succesiunea dansurilor dar și numele partenerului căruia îi era acordat dansul. Femeile evanghelice organizau aceste baluri pentru strângerea de fonduri în vederea îndeplinirii acțiunilor de întrajutorare inițiate de asociație.

Daruri oferite de către tineri în Țara Lăpușului

De | 2023-03-23T22:09:11+00:00 23 martie 2023|

Ce poate fi mai frumos decât să îi oferi persoanei dragi o mică „atenție” făurită cu dragoste, răbdare și multă muncă? Câte gânduri, emoții și trăiri poate ascunde un obiect care, la primă vedere, s-ar putea să nu îți transmită mai nimic? Lucrarea de față își propune să evidențieze modalitățile prin care tinerii din generația de ieri își exprimau sentimentele unii față de ceilalți, dar și cadourile pe care și le ofereau până nu demult, pentru că, după cum spune și vorba „O faptă face cât o mie de cuvinte”.

Limba traco-dacă, o limbă barbară?! Deslușiri

De | 2023-03-25T08:08:31+00:00 23 martie 2023|

Adevărata natură a limbii traco-dace, precum și relația sa cu limba română, dar și cu limba latină a fost dintotdeauna greșit înțeleasă. Un număr mare de autori antici greci, dar mai ales romani au discutat noțiunea de limbă barbară, precum și sensurile pe care această sintagmă le acoperă, în contrast cu sintagma de limbă peregrină care defnea o limbă străină, neînrudită cu latina, precum limba greacă. Ovidiu, poetul roman exilat la Tomis, numește limba vorbită de geții și sarmații din Scythia Minor, drept o limbă barbară. La acea vreme această regiune, locutiă de geți și de sarmați, era provincie romană de câteva decenii. Mai mulți autori latini în operele lor nu lasă nicio îndoială că această sintagmă are sensul de „limbă înrudită îndeaproape cu latina, precum și latina arhaică sau un anumit grai rustic, înrudit cu latina”. În consecință, limba traco-dacă, fiind numită limbă barbară, indică foarte clar natura acesteia, adică faptul că ea face parte din aceeași familie de limbi înrudite cu latina și limbile italice. Articolul de față nu-și propune să facă o analiză cvasi-exhaustivă a acestui subiect, fapt care ar necesita o lucrare mult mai amplă, ci doar să aducă în fața cititorului un număr suficient de mare de argumente cât se poate de clare în acest sens. Pe lângă imensul material lingvistic analizat în diverse lucrări anterioare, autorul vine în acest articol cu observațiile foarte pertinente ale autorilor antici care susțin argumentele sale lingvistice, pentru a nu mai lăsa loc niciunui fel de îndoială.

Dantela-răbdare, îndemânare, rafinament

De | 2023-03-23T21:59:04+00:00 23 martie 2023|

În urmă cu jumătate de secol dantela era nelipsită din fiecare casă, ba mai mult, ocupa un loc de mare cinste în lada de zestre a fetelor de măritat, fiind considerată printre piesele de valoare din componența lăzii, chiar dacă valoarea lor utilitară era net inferioară celorlalte piese. Însă, ele aveau un rol estetic esențial, indispensabil universului feminin. Astăzi, toate aceste obiecte de mici dimensiuni, care însă înmagazinează multă muncă, răbdare, și de ce nu, simț artistic, pare că sunt definitiv aruncate la lada de gunoi a istoriei. Și totuși, ele, micile împletituri din fire albe, ne leagă strâns de mamele, bunicile și străbunicile noastre, având alături de valoarea lor decorativă, utilitară și artistică, o valoare sentimentală deloc de neglijat. Expoziția Dantela-răbdare, îndemânare, rafinament vernisată la Muzeul de Istorie Locală și Etnografie Brad, ca expoziție a Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, în data de 19 octombrie 2022, este un omagiu adus mâinilor harnice și pricepute ale bunicilor și străbunicilor noastre, mâini care nu și-au găsit niciodată în această viață, odihna.

Datina străbună pe Secașe la jumătate de veac

De | 2023-03-23T21:54:52+00:00 23 martie 2023|

Continuând tradiția preocupărilor pentru folclor din Țara Secașelor, Festivalul Datină străbună pe Secașe se derulează prin rotație, an de an, la sărbătoarea celor Trei Sfinți: Vasile, Grigore și Ioan. Ajuns la a 29-a ediție în cei 51 de ani de existență, a fost rândul comunei Cergău, de astă dată, să-i fie gazdă. Manifestarea s-a bucurat de o reușită deplină cu participarea a 18 comune din Țara Secașelor (și nu numai!) și a peste 300 de actanți.

Licăr, licări, licurici

De | 2023-03-23T21:46:59+00:00 23 martie 2023|

Legendele despre licurici deschid căi spre cer dar și spre pământ. Fascinația pe care a exercitat-o această insectă a dat naștere unor explicații sub semnul frumosului – licuriciul se relevă ca frântură dintr-o serie de metamorfoze ce păstrează esența primordială (înger-stea-lumină în noapte).

Studiul Boierilor din satul Veneția de Jos (Țara Făgărașului) – Partea 3

De | 2023-03-23T21:27:56+00:00 23 martie 2023|

O istorie uitată este cea a micii nobilimi românești din Transilvania. În cele patru articole serie(acesta fiind al treilea) ne vom concentra atenția pe urmele lăsate de aceștia în Țara Făgărașului, cu precădere în satul Veneția de Jos. Vom afla cine erau acești mici boieri locali, care era rolul lor și cum se distingeau în societatea de atunci, condusă de cele maghiari, sași și secui, în care românii erau doar „tolerați”, precum și ce blazoane aveau și cum arăta o diplomă de înnobilare.

Nucul de la Văleni

De | 2023-03-25T08:10:42+00:00 23 martie 2023|

Locul pentru casa de vacanță a domnului profesor Mircea Malița a fost ales datorită nucului, care la vremea respectivă, prin anii ’70, l-a fermecat. Dânsul spunea că nucul în credința populară este o entitate protectoare, iar cine-l taie va avea parte de nefericire.

Cugiria – țara din sufletul nostru

De | 2022-12-16T23:46:55+00:00 16 decembrie 2022|

Textul vrea să atragă atenția asupra multor locuri neștiute din țara noastră, adevărate guri de rai, dar care nu fac parte din trasee turistice din varii motive, cel mai important fiind lipsa publicității. Nefiind promovat, Cugirul este o oază de verdeață, un bazin de liniște, un loc de tihnă și de admirație. Poate că așa trebuie să rămână... Totuși, când îmi ridic privirea spre ulii care rotesc pe cerul siniliu, netulburați, eterni, când aud caii mărginenilor țăcănind pe asfalt, trecând spre piață cu desagi încărcați cu brânză și mere, nu pot să nu strig: Vizitați Cugiria!!!

NICOLAE BĂLCESCU – IZVORUL DE ISTORIE ȘI LIMBĂ ROMÂNEASCĂ – Comentarii pe marginea studiului eminescian „Bălcescu şi urmaşii lui“ –

De | 2022-12-16T23:39:51+00:00 16 decembrie 2022|

În ziarul „Timpul“, din 24 Noiembrie 1877, Mihai Eminescu a publicat studiul Bălcescu şi urmaşii lui, vestind publicului românesc că peste două zile urma să apară Istoria lui Mihai-Vodă-Viteazul de Nicolae Bălcescu. El a făcut o caracterizare a omului şi a operei sale, referindu-se la modul în care au evoluat limba românească şi mentalitatea românească vreme de aproape trei decenii, de la tumultuoasa revoluţie paşoptistă la momentul războiului de Independență din 1877.

ROMANA – Un dans de societate din Transilvania secolului al XIX-lea

De | 2022-12-16T23:32:19+00:00 16 decembrie 2022|

Odată cu apariția dansurilor europene inspirate din dansurile populare, dorinţa intelectualilor din Transilvania a fost să impună un dans care să constituie echivalentul naţional al dansurilor aflate la modă. În scopul trezirii dragostei către folclorul românesc, Iacob Mureşianu (1812-1887) a compus în toamna anului 1849, elegantul dans de salon ROMANA. Dansul adapta sub o formă avansată, figurile coregrafice ale unor jocuri populare româneşti: Ardeleana, Haţegana, jocul bănăţean Pe picior, Învârtita şi Braşoveanca. ROMANA s-a dansat la balurile, seratele şi petrecerile româneşti din Transilvania, Maramureş, Banat, Crişana, precum și la balurile studenţimii române din Budapesta şi Viena, până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.

Studiul Boierilor din satul Veneția de Jos (Țara Făgărașului) – Partea 2

De | 2023-03-20T11:45:36+00:00 16 decembrie 2022|

Depresiunea Țării Făgărașului este menționată mai întâi într-o diplomă a regelui ungar Andrei II emisă în anul 1222, diplomă prin care scutește pe cavalerii teutoni așezați în Țara Bârsei de orice vamă când trec prin țara secuilor și țara românilor. În anul următor, 1223, o parte din teritoriul Țării Făgărașului, este donat de același rege maghiar, Mânăstirii Cârța, pământ retras autorității juridice a locuitorilor săi români.

Pomii de Crăciun din zona Codrului

De | 2022-12-16T23:18:05+00:00 16 decembrie 2022|

Pomii de Crăciun din zona etnografică Codru sunt unici și nu reprezintă un brad, așa cum suntem cu toții obișnuiți. Codrenii au acceptat cu mare dificultate ideea aducerii în apropierea gospodăriei a bradului din pădure, și cu atât mai puțin așezarea acestuia în casă cu ocazia sărbătorii Crăciunului. Ei au asociat dintotdeauna bradul cu necazul, cu moarte, cu lucrul rău și nicidecum cu bucuria Nașterii Domnului. Această zonă este recunoscută pentru modalitatea deosebită de confecționare a pomilor de Crăciun și a materialelor folosite, femeile demonstrându-și măiestria, priceperea și ingeniozitatea tocmai prin faptul că își confecționau pomii de Crăciun din tot ceea ce aveau la îndemână. Astfel, în zona Codrului întâlnim: Pomi din boabe de fasole, Pomii din scai, Pomii pe lampă, Pomii din floricele de porumb, Pomii din paie de grâu sau secară ș.a. Materialele alese pentru confecționarea pomilor nu erau alese la întâmplare, ci ținându-se cont de însemnătatea pe care aceste elemente o aveau în mentalitatea tradițională.

La Bătrâna, în Ținutul Pădurenilor

De | 2022-12-16T23:12:49+00:00 16 decembrie 2022|

Într-o zi mohorâtă și târzie de toamnă, care încă mai păstra în natură o bună parte din culorile explozive și variate pe care toamna le aduce de obicei în alaiul său, am ajuns într-unul din satele izolate ale Ținutului Pădurenilor, și anume, Bătrâna. Aceste sate sunt așezate pe culmea Munților Poiana Ruscă. Pentru a ajunge la ele, urci pe văi lungi împresurate de păduri, apoi în serpentine printre fânețe și pășuni întinse. În jurul gospodăriilor, sus pe culme, sunt parcelele cultivate cu cereale, cartofi, legume și zarzavaturi. De aceea, drumul de intrare în sat este închis cu poartă de lemn, pentru ca animalele care pasc pe clinele dealurilor mai jos de sat, să nu intre în culturile aflate în vatra satului de pe culme. Datorită izolării și a unui respect aparte pentru străbuni, și-au păstrat tradițiile și costumul popular cu un aspect unic în peisajul artei populare românești.