Într-unul din aceste momente aș picta-o eu pe Maria dacă aș ști să pictez!

De | 2021-03-23T18:46:02+00:00 23 martie 2021|

Și nici o femeie nu a avut șansa de a-l avea pe Dumnezeu pentru ea singură, un Dumnezeu atât de mic încât să-l poți lua în brațe și să-l acoperi de sărutări; un Dumnezeu atât de cald, care surâde și respiră; un Dumnezeu pe care să-L atingi și care râde. Într-unul din aceste momente aș picta-o eu pe Maria dacă aș ști să pictez!”

Mihail Gavril – Expoziția ,,Grăit-au cerurile și prin oamenii pământului”

De | 2021-04-16T20:22:48+00:00 23 martie 2021|

Mihail Gavril, creatorul de pictură care nu mai are nevoie de nici o prezentare - artist, teolog și pelerin în același timp - sintetizează în opera sa esența existențială, rostul și menirea omului în trecerea sa prin această dimensiune de spațiu și timp, oferind explicația ființării în detalii spirituale din cele mai profunde. ,,Grăit-au cerurile și prin oamenii Pământului” este o expoziție care cuprinde o serie de lucrări dintre cele mai reprezentative ale tematicii religioase pe care artistul o abordează cu fidelitatea unui apostol, confirmând, fără doar și poate, că harul și destinul său au fost predestinate. O expoziție ale cărei valori artistice concentrează ideea capacităților umane interne și interiorizate de a săvârși spiritual atingerea hotarului nevăzut și de a ne face părtași la dependența neîndoielnică existentă între Om, Natură, Univers, Divinitate.

Pedagogia mamei

De | 2021-03-23T17:36:38+00:00 23 martie 2021|

Cea mai înălţătoare pildă de muncă şi jertfă pentru creşterea şi ocrotirea copiilor ne-o dă Mama. Numai ea posedă toate delicateţile sufletului omenesc şi munceşte din răsputeri ca să le dea moştenire copiilor. În împlinirea acestei sfinte munci, ea simte o înaltă chemare.

Crucea de drimoc – o altă ipostază a mărțișorului

De | 2021-03-23T15:15:13+00:00 23 martie 2021|

Crucea de drimoc se pune în pieptul copiilor în seara de Bobotează, pentru a fi frumoși și sănătoși tot anul. Ea se confecționează din firul de drimoc (Viburnum lantana) aflat în componența Păpușii de lumină sau a Păpușii Ciurlicatului, cu rol important în obiceiul Ciurlicatului care se practica în seara de Bobotează în unele localități din Țara Zarandului. Crucea de drimoc avea menirea de a aduce frumusețea și sănătatea copiilor care o purtau în piept, de a-i apăra de orice influență malefică. Ea se păstra în piept până la cântatul cucului, când era aruncată în urma lui. Se observă similitudinea crucii de drimoc, atât în aspect cât și ca proprietăți ale acesteia, cu tradiționalul mărțișor. Ea poate fi considerată ca o altă variantă locală a acestuia.

Daniela Moraru – ferestre sufletești

De | 2021-03-23T17:41:52+00:00 23 martie 2021|

Daniela Moraru este o artistă aflată în plină maturitate creatoare. Însemnările de față se referă la fotografiile primite în format electronic de la expoziția organizată de Galeriile de artă din Ploiești. Invit cititorii să aprecieze o parte dintre fotografiile primite.

Cântecul zorilor

De | 2021-03-23T14:46:38+00:00 23 martie 2021|

Durerea provocată de dispariţia prin moarte a unui membru al comunităţii nu poate fi atenuată decât prin încercarea de a face o legătură între lumea de aici şi cea de dincolo în cadru unui ceremonial funerar. Această legătură se stabileşte printr-un cântec ritual funerar, ca dialog cu cosmosul, reprezentat prin zorile personificate, cărora li se cere aici, oprirea timpului până ce se vor găti cele necesare pentru călătoria mortului.

Părintele Visarion Iugulescu rezistînd sub prigoana comunistă

De | 2021-03-23T15:52:21+00:00 23 martie 2021|

Cartea înfățișează în lumina adevărului exemplara lucrare pastoral-misionară a părintelui Visarion Iugulescu desfășurată, între altele, și la Biserica Sfîntul Nicolae-Sîrbi din capitală. Prigonit de regimul ateu, părintele duhovnic și-a continuat curajos misiunea predicînd ca invitat în biserici din București și din diferite localități. Cîteva dintre învățăturile sale sînt redate de către autorul volumului ca argumente spre a se înlătura falsa imagine creată de securitate înainte de 1989. Autorul a întreprins o amplă documentare prin diferite arhive, contribuind hotărîtor prin demersul de față la alcătuirea biografiei reale a pr. Visarion Iugulescu.

Costică Onuță și terapia prin culoare

De | 2021-03-23T14:33:38+00:00 23 martie 2021|

Costică Onuță este un nume de referință în pictura naivă, fiind unul dintre cei mai apreciați artiști atât pe plan național cât și international, în 2011 primind distincția de «Cel mai bun pictor naiv al anului». ,,Naivul" din Draxeni așa cum este cunoscut în spațiul în care activează de peste 42 de ani este membru al Cenaclului ,,Arta" din Vaslui și membru fondator al grupării ,,MoldART". Deși începuturile sale ca artist sunt legate de o perioadă „neagră” din viața sa, lupta cu nemilosul cancer, artistul mărturisește că pictura naivă a funcționat ca terapie prin culoare în cazul său.

Impactul legislativ în sfera sanitară a moravurilor ușoare din Caransebeșul interbelic*

De | 2021-03-23T14:24:59+00:00 23 martie 2021|

Modul de viață dezorganizat, insalubru în cele mai dese cazuri, din timpul și de după Primul Război Mondial, manifestat în special de populația rurală, a fost cauza ce a pricinuit răspândirea unor maladii contagioase de tip veneric, ce puteau afecta iminent curba mortalității spre un trend ascendent. Sursa principală de diseminare a flagelului veneric l-a constituit actul sexual efectuat în condiții precare, fiind posibil unele persoane infectate să fi fost femei de moravuri ușoare, altele suferind consecința implicării propriilor bărbați în escapade amoroase clandestine. Fenomenul prostituției, în special acela clandestin, a reprezentat un real pericol de infectare cu sifilis. În consecință, abordarea acestei controversate și îndelung dezbătute teme, aduce în discuție prostituția odată ca element antitetic în raport cu componentele sociale, medicale și religioase ale societății, iar pe de altă parte ca o rezultantă a unui conglomerat de factori izvorâți din instinctul primar al supraviețuirii.

Din lada de zestre a Țării Lăpușului

De | 2021-03-23T13:10:00+00:00 23 martie 2021|

Din dorința de a valorifica autenticele și străvechile comori ale poporului nostru și din respectul pe care consider că trebuie să îl avem față de munca străbunilor, am reușit să pătrund în tainele poveștii pieptarului din Țara Lăpușului.

Fierăritul la Vălenii de Munte (II)

De | 2021-03-23T13:00:16+00:00 23 martie 2021|

Fierăritul, meșteșug rezervat în exclusivitatea bărbaților a cunoscut și la Vălenii de Munte o anumită dezvoltare datorată pe de o parte cărăușiei, iar pe de altă parte agriculturii. Unele unelte agricole au apărut și s-au perfecționat în timp datorită preocupărilor străvechi ale agricultorilor de pretutindeni, de ușurare a muncilor și de obținere a cât mai multor produse de pe terenurile cultivate. Vechimea uneltelor indică și practicarea agriculturii pe aceste meleaguri (la Drajna de Jos – Prahova a fost descoperit un important depozit de bronzuri secolul XIII î.e.n.).

Despre vremea „pandemiei”

De | 2021-03-23T15:51:34+00:00 23 martie 2021|

Cartea pr. dr. Claudiu Băzăvan abordează teme de actualitate așa cum se precizează în subtitlul „Mistuiri din vremea pandemiei“. Cîteva dintre capitolele volumului se intitulează Uși zăvorîte, Însemnări din pribegie, Efectul fluturelui, Afară cu intrușii!, Lumina par avion și surogate binecuvîntate, Cașcaval la televizor, Pentru durerile și lacrimile voastre, Experții în lingurițe...

Măcar să visăm la un loc pentru „Arcul limbii române” în orașul Cernăuți

De | 2020-12-21T16:26:11+00:00 21 decembrie 2020|

Pornind de la opera de artă monumentală a sculptorului clujean Liviu Mocan și de la ideea că „Arcului limbii române” i-ar sta bine și în orașul Cernăuți, în fața statuii lui Mihai Eminescu sau în alte locuri emblematice pentru români, în articol sunt abordate problemele cu care se confruntă comunitatea românească din actuala regiune Cernăuți odată cu intrarea în vigoare a legii învățământului, în special a articolului 7 din respectiva lege, care exclude instruirea în limbile minorităților naționale. Cu zăhărelul așa-numitului bilingvism, statul ucrainean a trecut de la convingere la constrângere. Ca nicăieri în lume se fac experimente cu copiii românilor, impunându-li-se Proiectul „Formarea abilităţilor multilingve la preşcolari şi elevi: idei europene progresive în contextul ucrainean”. Interesant că „fericirea” de a fi „beneficiari” ai acestor „idei progresive” a căzut doar pe capul elevilor români!

Un sfânt al cărţii – Antim Ivireanul

De | 2020-12-21T16:09:28+00:00 21 decembrie 2020|

Autorul subliniază rolul de mare importanţă ecleziastică jucat de Sfîntul Antim Ivireanul pentru introducerea şi folosirea completă şi definitivă a limbii române la săvârşirea slujbelor religioase în bisericile ortodoxe româneşti. Sînt păstrate astăzi la Biblioteca Academiei Române cele 63 de cărţi tipărite de el însuşi sau sub directa lui coordonare, majoritatea în româneşte (cu litere chirilice) sau în alte limbi, fiecare etalând certe deprinderi de tipograf, litograf şi gravor, pe care le-a transmis şi numeroşilor săi ucenici. Sfîntul Antim Ivireanul a ctitorit Mănăstirea Antim din București cu hramul Duminica Tuturor Sfinţilor, terminată şi sfinţită în 1715.

Vom vorbi limba noastră acasă, cu mama și cu Dumnezeu

De | 2020-12-21T18:27:45+00:00 21 decembrie 2020|

Minorităţile vor avea dreptul să înveţe „limba maternă în limba maternă”. Doar acest „privilegiu” le-a mai rămas românilor din Ucraina după punerea în funcțiune a legii privind protecția limbii de stat. Bine măcar că limba şi literatura română elevii români nu vor fi obligaţi să le studieze în ucraineană. În perioada sovietică am rezistat, ne-am păstrat sufletul românesc cu limba „moldovenească”, acum, într-o țară care și-a declarat vocația europeană, ne pierdem identitatea, deși am obținut dreptul să-i spunem maternei noastre „limba română”, cu excepția fraților noștri din regiunea Odessa.

Etnografie și oralitate

De | 2020-12-21T18:24:06+00:00 21 decembrie 2020|

Oralitatea este forma de comunicare principală dintre locuitorii din Carpați și de pe ambele maluri ale Dunării. Ea a fost fundamentul civilizației și al culturii. Oralitatea este una dintre caracteristicile folclorului, alături de sincretism, anonimat și coparticipare creatoare colectivă. Ilustrarea noastră în cadrul simpozionului a cuprins trei clipuri: Elena Marin din Bila, jud. Giurgiu – o amintire, Cornelia Neaga, Crișan, jud. Hunedoara – o rețetă cunlinară și țărănci din Izvoarele, Alba, urări de actualitate.

Batista, element etnografico-folcloric gorjenesc

De | 2020-12-21T16:25:14+00:00 21 decembrie 2020|

Dacă preocuparea şi realizarea estetică relevă pregnant un rafinat simţ artistic, utilizarea batistei reuşeşte să evidenţieze un bogat conţinut de stări psihice şi relaţii umane. Ca anexă a portului, prezenţa batistei cu colţul ei înflorit răsfrânt peste chimir, peste brâul lat sau peste brăcirile femeii, este semnul gătelii pentru petrecere şi sărbătoare, după cum peşchirul, numai la bărbat, răsfrânt în acelaşi fel, este semnul pregătirii pentru munci: în toiul arşiţei de vară flutură, în aspra încadrare a muncii, sub pălărie.

În căutarea corpului regăsit

De | 2020-12-21T14:55:53+00:00 21 decembrie 2020|

Despre sistemul nostru sanitar se spun multe: că nu e precum cel din vest, că este subfinanțat, că se dă mită, dar avem medici de elită, care merită „un ban în plus”… Cartea antropologului Vintilă Mihăilescu propune o citire din interior a spitalului românesc cu tot ceea ce implică acest spațiu: relațiile dintre oameni, raporturile de putere, statutul pacientului, redefinirea unor repere existențiale.

Sorin Grecu – noi mărturii despre rezistența românească

De | 2020-12-21T14:52:12+00:00 21 decembrie 2020|

Sorin Grecu scoate din anonimat prin cartea sa o nouă serie de nume care se adaugă acelora din volumul anterior din 2018 ce se cuvin pomenite: Livia Rotar, Iulius Filip, Antonie Crișan, Gheorghe Bărcan, Mircea Spătăceanu, Simion Turlaș, Ioan M. Bota, Camil Peteu, Vasile Finta (Vorotel), Octavian Căpățînă, Ioan Mahala, Ion Șerdeanu, Ioan Inocențiu Glodeanu, Mihaela Jecan, Nicolae Matei, Nicolae Trifoiu, Gabriel Sătmar, Victor Răsbici, Eva Agh, Vasile Nussbaum, Petru Godiac, Ion Cazan, Marius Cuteanu, Laurențiu Vasile Crișan, Mircea Buteanu, Aurel Vișovan, Miron Mărie, Isaia Vîtcă. Sînt oameni chinuiți în închisorile comuniste, prigoniți, nedreptățiți în fel și chip.

Protocolul de la Mehadia

De | 2020-12-22T16:44:07+00:00 21 decembrie 2020|

Între personalitățile din Banat, care au dat istoriei și culturii românești în general, suficiente fapte și mărturii pentru generațiile de după ei se numără și Nicolae Stoica de Hațeg (1751-1833). A trăit și și-a desfășurat activitatea într-o arie geografică destul de largă pentru acea epocă: Mehadia – Viena – Timișoara – Vârșeț –Caransebeș – Clisura Dunării. A îndeplinit şi a avut o serie de funcții și preocupări mai mult sau mai puțin oficiale: preot, protopop, director al școlilor neunite românești și sârbești, cronicar, învățător, numismat și arheolog amator, ctitor de biserici, colecționar și difuzor de carte, preot militar, tălmaci pentru ofițeri superiori şi pentru împăratul Iosif al II-lea, culegător de folclor. Se cunosc 11 dintre lucrările sale, la unele fiind coautor. Una a fost descoperită în ultimii ani. Este vorba despre manuscrisul care poartă titlul Protocolul din Protoprezviteratul Mehadiei. Scurtă cuprindere a poruncilor, de la 1 mai 1792. Potrivit primei datări și ultimei mențiuni de dată şi an care apar în acest manuscris, perioada acoperită de acest Protocol este între 28 mai 1792 - 29 noiembrie 1832, adică 40 de ani. Protocolul este de fapt un jurnal de intrări-ieșiri ale actelor primite și emise de protopop, scopul lui fiind de a ține o evidență strictă a tuturor actelor primite și emise de protopopiat în perioada respectivă, fapt ce intra în obligațiile de serviciu ale protopopului. Acest manuscris conține informații prețioase din punct de vedere religios, lingvistic și cultural în general.