O carte despre rugăciunea Tatăl nostru

De | 2021-09-22T18:41:04+00:00 22 septembrie 2021|

Cartea urmărește evoluția textului Tatăl nostru în limba română de-a lungul perioadei 1553 – 2012. Studiul a avut la bază peste două sute de variante. Concluzia privitoare la originea predominant latină a cuvintelor rugăciunii o combatem recurgînd la Dicționarul etimologic al limbii române datorat lui Mihai Vinereanu.

File de spiritualitate românească

De | 2021-09-22T18:35:04+00:00 22 septembrie 2021|

Basmele stau sub semnul lui „a fost odată ca niciodată” și dezvăluie, prin povestire („că de n-ar fi, nu s-ar povesti”) evenimente și credințe din timpuri primordiale. Dacă desfacem treptat cuvintele împletite în timp, putem descoperi țesătura de bază, urzeala.

Pe Dealul Bujoara, acasă la Părintele Arsenie Boca

De | 2021-09-22T18:32:08+00:00 22 septembrie 2021|

În urmă cu 111 ani, la 29 septembrie 1910, pe Dealul Bujoara din comuna Vața de Jos, se năștea într-o familie modestă de țărani ai locului, departe de lume, copilul Zian Boca, cel care mai târziu, devenit călugăr, va uimi poporul prin harurile sale, speriind totodată Securitatea comunistă, care va încerca să-l reducă la tăcere. Într-o zi de toamnă aurie, am urcat prin pădurea deja îmbujorată de sărutul toamnei, până sus, pe Dealul Bujoara, acolo unde și-a petrecut primii ani din viață Părintele Arsenie Boca, în gospodăria părinților și bunicilor săi, încercând să descopăr spiritul locului și modul în care acesta și-a pus amprenta asupra viitoarei personalități plină de har și sfințenie a Părintelui.

Note despre „chip”

De | 2021-09-22T18:15:52+00:00 22 septembrie 2021|

Mircea Eliade remarca faptul că, uneori, într-o simplă expresie se poate descoperi un „sistem” de gândire pe care nu-l mai întâlnim în actuala etapă mentală a Europei. Cuvântul „chip” și structurile pe care le construiește dezvăluie modul în care omul se raportează la sine și la lumea din care face parte.

Căucul – mărturie a ocupațiilor arhaice

De | 2021-09-22T18:11:29+00:00 22 septembrie 2021|

Căucul reprezintă o dovadă incontestabilă a existenței păstoritului ca veche ocupație tradițională și a măiestriei făuritorilor, care au creat aceste obiecte, regăsite cel mai adesea în „tabloul” stânei, în timpul șederii lor cu oile la munte, în afara hotarului satului.

Rod Dreher se alătură luptei noastre pentru adevăr

De | 2021-09-22T18:02:30+00:00 22 septembrie 2021|

Rod Dreher pornește de la îndemnul-testament al lui Alexandr Soljenițîn „să nu trăim în minciună“ făcînd cercetări în țările țările fostului lagăr comunist și descoperind activitatea unor patrioți disidenți care și-au riscat viețile rostind adevărul. Actualitatea demersului rezultă din orientările ideologice „progresiste“ din America urmărind rescrierea istoriei, reinventarea limbajului după metode similare acelora comuniste cu scopul impunerii unor utopii de justiție socială.

A cui e, de fapt, palinca

De | 2021-09-22T17:50:24+00:00 22 septembrie 2021|

Se consideră că subst. palincă prezent în limba română și maghiară ar fi de origine maghiară. La o privire sumară asupra acestui termen se pot observa câteva detalii esențiale care exclud o origine maghiară a acestuia. În primul rând, subst. palincă are sensuri multiple în limba română, în conformitate cu sensul rădăcinii proto-indo-europene din care provine, ceea ce nu este cazul cu maghiara. În al doilea rând, are un sufix românesc care se regăsește și în limbile slave sau chiar în cele romanice, suf. -că. În al treilea rând, derivă dintr-un radical proto-indo-european, româna fiind o limbă indo-europeană, în timp ce maghiara este o limbă fino-ugrică. Toate aceste detalii echivalează cu un furt identitar, fenomen care durează de secole. În acest articol, autorul analizează toate aceste aspecte și demonstrază că termenul palincă are origini românești.

Ioan Enache – cronicarul vremurilor noastre

De | 2021-09-22T18:47:27+00:00 22 septembrie 2021|

Cartea lui Ioan Enache Cronica antihristului se referă la efectele activității uneltelor antihristice abordînd o puzderie evenimente din intervalul martie 1997 – decembrie 2000: ufologia, vrăjitoria, pedofilia, eutanasia, sinuciderile, crimele, yoga, clonarea, masoneria, drogurile ș.a. E o dare de seamă la nivel național obținută jurnalistic după metoda sthendaliană menită să trezească la adevărul hristic nu doar conștiința creștinilor, ci și pe a tuturor știutorilor de limbă română, indiferent de apartenența lor etnică și religioasă.

Învățământul reșițean în perioada interbelică

De | 2021-09-22T17:25:46+00:00 22 septembrie 2021|

În orice epocă istorică, sistemul de învățământ are un rol esențial. Acesta pentru că, prin educația tinerilor este asigurat viitorul următoarei generații și garanția unor șanse reale la progres în toate domeniile. Deoarece funcționarea eficientă a sistemului de învățământ este direct legată de mai mulți factori (baza materială, corpul didactic, manualele școlare, resursele financiare și prezența copiilor pe băncile școlii), implicarea autorităților locale și economice în susținerea învățământului este importantă. Primele informații despre învățământul de la Reșița datează din secolul XVIII, respectiv din a unul 1776, când este menționată o școală în limba germană. Specificul etnic, respectiv existența locuitorilor germani aduși prin colonizare, a maghiarilor veniți inițial ca stăpâni feudali, a sârbilor refugiați, a românilor din totdeauna, a determinat existența școlilor în mai multe limbi. Un exemplu direct de implicare a factorilor economici în sistemul de învățământ din Reșița în perioada interbelică este organizarea de școli profesionale de către marea uzină U.D.R. Astfel, Școala de Ucenici a Căilor Ferate de Stat (înființată în 1907) se transformă în 1919 în Școala Industrială U.D.R. nr. 2 și a funcționat cu 2 secții: secția română, și secția germană, între anii 1919-1924. Începând cu anul 1924 școala a rămas numai cu secția de predare în limba română. Aceasta va asigura cadre calificate pentru uzina reșițeană. Primăria din Reșița va sprijini direct sistemul de învățământ din oraș prin asigurarea unor condiții materiale cât mai bune pentru elevi și cadrele didactice, dar și prin intervenții legislative care să ducă la reducerea absenteismului școlar și a analfabetismului. Aceste măsuri s-au aplicat permanent, inclusiv pe perioada războiului mondial.

Toponimul Ardeal nu este de origine maghiară, ci de origine indo-europeană

De | 2021-06-25T10:50:22+00:00 25 iunie 2021|

Multă vreme s-a crezut că toponimul Ardeal este de origine maghiară. În acest articol autorul face uz de principiile lingvisticii comparativ-istorice indo-europene moderne pe care le coroborează cu date istorice și demonstrează că toponimul Ardeal este cu mult mai vechi decât venirea maghiarilor în Panonia. Astfel maghiarul Erdely a apărut cu secole după venirea lor în regiune, fiind o creație prin etimologie populară care pe scurt înseamnă adaptarea formei Ardil „loc, ținut ridicat” atestată la jumătatea sec. X și adaptată la limba maghiară în care a devenit Erdely „dincolo de pădure”. Forma Ardil (Ardel) a pre-existat cu secole, poate milenii înainte de venirea ungurilor în regiune și stă la baza a ceea ce românii numesc azi Ardeal, iar ungurii Erdely.

Arthur – o moarte simbolică

De | 2021-06-25T10:45:23+00:00 25 iunie 2021|

Reperele mitologic-folclorice autohtone despre urs sînt argumente că originea acestui cuvînt românesc este traco-illirică. Uciderea ursului Arthur este simbolică. E necesară rugăciunea.

Note despre „frământare”

De | 2021-06-25T10:41:34+00:00 25 iunie 2021|

De la frământatul pâinii, la măcinarea interioară, cuvântul a străbătut cale lungă, modulându-și sensurile în funcție de context. Etimologii au stabilit sorgintea termenului în limba latină, fie din „fermentare”, fie din „fragmentare”. Rândurile următoare glosează pe marginea semnificațiilor verbului „a frământa”, fără a avea ambiția de stabili etimologia cuvântului.

Biserica Ortodoxă „Buna Vestire” din Tomnatecul de Sus

De | 2021-06-28T12:30:58+00:00 24 iunie 2021|

Biserica din Tomnatecul de Sus a fost construită probabil în anul 1805, după inscripția de pe clopotul mic: ”Laudă pe Dumnezeu la biserica de sus, în Tomnatic, 1805”. Un alt an apropiat îl găsim notat în pisania de pe peretele dintre pronaos și naos: ”Această biserică s-au zugrăvit de Vig Andrei din Abrud, 1807 și de Sabo Mihai, Câmpeni, 1807”. Probabil că biserica a fost ridicată cu câțiva ani înainte de a fi pictată, așa după cum ne-o confirmă și prezența ei în tabelele comisiei de catagrafiere Dosa, în care se menționează ridicarea unei biserici în ”Tomnatyek” în anul 1803. Deoarece la recensămintele din anii 1805, 1829-1831, în Tomnatic apare menționat doar un singur edificiu de cult, acesta ar fi cel din Tomnatecul de Sus, cu hramul Buna Vestire. Conform pisaniei din altarul bisericii Buna Vestire din Tomnatecul de Sus, în anul 1848 a avut loc o renovare a lăcașului de cult, înfrumusețându-se interiorul cu pictură nouă: ”În zilele înălțatului împărat Ferdinand, cinstit episcop de legea răsăriteană, Andrei Șaguna, protopop locului Iosif Bașa, paroh Ioan Draia. Pe cheltuielile obștii s-au zugrăvit această sfântă biserică de zugravul Selagescu Simeon de la Abrudbania și Moțoc Carol de la Brad, la anul Domnului 1848.” Din păcate, astăzi biserica a fost înconjurată de pădure, satul Tomnatecul de Sus, alături de multe alte sate din Zarandul de Munte, fiind părăsit.

Avatarurile unei biografii artistice

De | 2021-06-25T10:24:20+00:00 24 iunie 2021|

Tablourile lui Zamfir Dumitrescu, fie în ulei, pe carton, pe pânză sau litografiile lui sunt posesoarele unui gândiri coercitive, dar și ale unei gramatici plastice cum rar întâlnim. El a suprapus peste aceste noțiuni teoretice și practice conceptele la care se raporta ca om, amprentate de propria personalitate care nu și-a găsit ecoul în nici un fel de structură existențială.

Olăritul din Tansa – Iași

De | 2021-06-24T14:43:43+00:00 24 iunie 2021|

Tansa Iașilor a fost și rămâne una dintre importantele vetre meșteșugărești ale Moldovei de mijloc, remarcată prin numărul mare de meșteri: dogarii, rotarii, dulgherii, stolerii, pietrarii, fierarii, olarii erau cei ale căror produse aveau căutare în târgurile și iarmaroacele Moldovei interbelice, asigurând astfel supraviețuirea economică a localității, în contextul lipsei terenului arabil, ceea ce făcea aproape imposibilă practicarea agriculturii.

Ortodoxie și reformă în orașul Dej. Cazania lui Vaarlam carte de învățătură și ancoră a ortodoxiei în Transilvania, păstrată cu sfințenie în Muzeul Municipal din Dej

De | 2021-06-24T14:11:49+00:00 24 iunie 2021|

Principele Gheorghe Rákóczi I urmărea integrarea ortodoxiei ardelene în Biserica reformată maghiară. Totodată, a susținut ideea transformării episcopului ortodox de Alba Iulia într-un subordonat al ierarhului reformat. Calvinismul promovat de către principe nu a avut succes deoarece înalta ortodoxie românească a opus rezistenţă. Domnitorii români au susţinut ortodoxia Transilvaniei şi au patronat tipărirea unor cărţi pentru românii ardeleni. În anul 1643 a fost tipărită la Iaşi ,,Cartea românească de învăţătură la dumenecele preste an şi la praznice împărăteşti şi la svănţi mari” cunoscută şi sub numele de Cazania lui Varlaam. Lucrarea a fost alcătuită şi îngrijită de Mitropolitul Varlaam în perioada domniei lui Vasile Lupu, fiind tipărită la Iaşi la Tipografia domnească deschisă la Biserica Trei Ierarhi. Scrisă în limba română dar cu alfabet chirilic. Exemplarul păstrat la Muzeul Municipal Dej provine din satul Cetan care în secolul al XVII-lea aparţinea oraşului Dej şi era locuit exclusiv de români.

Ioan Todea despre răscoala și revoluția lui Horea, Cloșca și Crișan

De | 2021-07-04T12:48:56+00:00 24 iunie 2021|

Denumirea corectă pentru marile mișcări sociale din Transilvania conduse în 1874-1875 de Horea, Cloșca și Crișan este răscoală și revoluție. Ioan Todea argumentează pertinent caracterul acestor ample mișcări menite grăbirii dezrobirii naționale. Volumul de peste cinci sute cincizeci de pagini Transilvania – vatra neamului românesc. Horea – jertfa românilor ardeleni pentru țară, neam și credință în 1784-1785 propune un demers obiectiv, care este un omagiu adus precursorilor.

Farmecul discret al Bucureștiului

De | 2021-07-07T11:48:52+00:00 24 iunie 2021|

Vă propun pentru mai departe două episoade care au apărut prin februarie-martie pe facebook, postate sub titlul: PODUL CALIŢEI, ÎNTRE CHIVERNISEALĂ ŞI PRĂPĂD, cu istorii legate de Mahalaua Caliţei, cea din zona străzilor Uranus, Coşbuc şi începutului de Rahova pe unde e Piaţa de Flori. Episodul 1 În care aflăm despre cum dintr-o fabrică valoroasă au mai rămas astăzi doar ruine şi un palat, despre frumuseţea arhitecturii industriale interbelice şi încercarea spectaculoasă de a reda bucureştenilor un cartier şi despre destinul unui şir de clădiri din cărămidă roşie, care timp de un secol au găzduit doar instituţii de învăţământ. Episodul 2 În care aflăm poveştile cu doi italieni care l-au ajutat pe regele Carol I să pună Bucureştii pe harta Europei, despre o Academie de şvarţuri, de capuţinere şi de bârfeală, şi despre clădiri emblematice din cărămidă roşie pe care istoria le-a hotărât a găzdui mai bine de un secol şcoli cu dascăli eminenţi şi destine tragice ale unor tineri studenţi militari.