Încă de la început limbii dace i s-au atribuit diverse caracteristici (caracteristici pe care nu le-a avut niciodată), fiind considerată o limbă satem, înrudită în principiu cu limbile iraniene. De ce tocmai cu aceste limbi și nu cu alte limbi satem precum cele slave, mai apropiate? Iată un lucru pe care nimeni nu s-a obosit să-l clarifice. Menționăm că am arătat cu diverse ocazii că limba traco-dacă era o limbă centum, nu una satem. În schimb, au fost câțiva, foarte puțini la număr, precum Nicolae Densusianu și Felix Colson care au considerat că limba traco-dacă era limbă înrudită cu limbile italice, iar româna s-ar trage din dacă, deși nimeni nu i-a luat în serios.

Mai mult, când au fost descoperite plăcuțele de la Sinaia, toți “științificii” nostri s-au grăbit să le califice drept falsuri, lăsându-le să se distrugă – crimă de proporții uriașe care nu va fi iertată de generațiile viitoare. Norocul nostru a fost că un ne-specialist ca domnul Romalo, inginer de profesie, a fotografiat plăcuțele care s-au mai păstrat pânâ pe la începutul anilor ’40 ai secolului trecut, dânsul publicând o primă tălmăcire a textelor de pe aceste plăcuțe. Acesta este modul în care acestea au ajuns să fie cunoscute de marele public, întrucât până atunci nimeni nu auzise de ele. După aceea au urmat și alte interpretări, de diverși autori. Lucrarea domnului Eugen Nicolaescu este ultima și, după opinia noastră, cea mai bună. De curând am publicat (RLCR, IV, 2015) un studiu de analiză etimologică a unui număr de peste 300 de cuvinte-titlu din limba dacă (așa cum sânt tălmăcite în lucrarea domnului Nicolaescu). Aceste elemente lexicale fac parte, cu foarte mici excepții, din fondul lexical principal, care se schimbă foarte greu de-a lungul timpului. În plus, seamănă foarte mult cu lexicul limbii române actuale. Prin urmare, N. Densusianu și Felix Colson aveau dreptate.

Marea surpriză a intervenit atunci când m-am hotărât să traduc acest studiu în limba engleză pentru o audiență mai largă (și în mod sigur mai receptivă), folosind la început Google Translator. Spre dezamăgirea mea inițială, programul Google, a tradus câteva zeci de cuvinte dacice în engleză citindu-le drept cuvinte românești. Pentru sceptici, țin să menționez că Google n-a tradus niciun cuvânt latin sau din altă limbă din cele pe care le-am citat în articol (e vorba despre sute de astfel de cuvinte) ca fiind cognați cu cuvintele dacice respective. Ulterior m-am bucurat văzând că Google este și el… “dacist” și, ca atare, m-am gândit că ar fi bine să împărtășesc această bucurie cu dumneavoastră.

Prin urmare, dacă N. Densusianu, Colson sau, ceva mai târziu, Vinereanu și mulți alții, ar putea fi înclinați să o facă din motive mai mult sau mai puțin subiective, nu același lucru se poate spune de programul Google sau despre cei care l-au creat; aceștia abia dacă au auzit de limba română, iar despre limba dacilor este aproape sigur că știu prea puțin sau nimic. În cele ce urmează vom prezenta câteva din cuvintele dacice traduse în engleză de programul Google.

De exemplu, substantivul dacic bun “străbun,” este tradus de Google prin “good”, iar dac. cap “capăt” prin “head”. Acest radical dacic (mergând ca și în multe alte cazuri până la proto-indo-europeană) are în limba dacă mai multe forme, ca și în română de altfel, dar cu cognați în multe alte limbi indo-europene, inclusiv latina. Dac. cer “cer” este tradus de Google, cum era și firesc, prin “sky”. În aceeasi situație este și dac. os “os” tradus prin “bone”. Cum vedem, aceste cuvinte dacice sânt identice cu echivalentele lor românești. În aceeași categorie pot fi incluse și dac. soția “soție” care este tradus prin “wife”, precum și sora tradus prin “sister”, sau dac. uger “uger” tradus prin “udder”, ca să cităm pe cele mai interesante.

Dintre cuvintele aparținând categoriilor gramaticale închise (numerale, pronume, conjuncții) putem cita pronumele dacic tu “tu” (întâlnit în mai multe limbi indo-europene) tradus prin “you”, sau conjuncția cu “cu” tradusă prin “with”, ori și “și” tradus prin “with”, toate fiind identice sau aproape identice cu cele din limba de azi.

Cert este că Google nu “greșește” întotdeauna când întâlnește cuvinte dacice foarte apropiate ca formă de limba română. Dintre acestea voi cita prepoziția dacică de “de” sau adverbele cumu  “cum” și cundu “când”, precum și subst. unghio, unghiu “colț”, pe care, deși sânt identice sau foarte asemănătoare cu echivalentele lor din limba de azi, Google nu le traduce.

Între elementele lexicale “traduse” de Google se numără câteva cuvinte dacice care seamănă mult cu anumite cuvinte românesti de azi dar au alt sens, deși programul nostru nu face același lucru cu cuvinte latine, grecești sau din altă limbă. Aici intră verbul dacic dorindu “ei doresc”, unde sufixul -endu este acelasi cu suf. -ent din latină, ca în lat. habent “ei au”. Aici Google traduce prin “willing”, confundând forma verbului dacic cu rom. dorind, care este formă de gerunziu. În schimb, nu-l traduce pe dac. avendu “ei au” care putea fi tradus prin “având”. Acest lucru cred că se explică prin faptul că e din dac. avedu și corespunde lui â din româna de azi, fapt care a făcut ca programul Google să nu-l “ia” drept cuvânt românesc. Acest exemplu are implicații multiple, dar nu voi relua aici ceea ce am spus deja în studiul amintit mai sus.

Pe cititorul interesat îl rugăm să citească studiul nostru Limba inscripțiilor plăcuțelor de la Sinaia, publicat în numărul trecut al acestei reviste, unde facem referiri și la Dicționarul Etimologic al Limbii Române, publicat cu mai mulți ani în urmă.

O altă categorie de cuvinte dacice “traduse” de Google sânt acele elemente lexicale dacice care seamănă ca formă cu anumite cuvinte din româna de azi, dar au sens diferit. Aici putem enumera dac. stratu “armată” ca fiind un împrumut din greacă, deși daca mai are un cuvânt care definește aceeași noțiune: acesta este armosa, care este mult mai des întâlnit. Dac. stratu este tradus prin “bed”, Google confundându-l cu rom. strat., iar dac. pant, pante “steag, stindard” este tradus prin “downhill slopes” confundându-l cu rom. pante (sg. pantă).

În concluzie, o serie de cuvinte dacice trec drept cuvinte românești (pot fi chiar neînrudite), dar acest lucru nu se întâmplă cu cuvinte din alte limbi, aici incluzându-se chiar latina. Prin urmare, până și un computer poate lua drept românești zeci de cuvinte dacice (din aprox. 300), dar nu face același lucru cu cuvinte din limba latină, de exemplu. Concluziile, credem, se impun de la sine. Cine are urechi de auzit să audă.