Mihai Vinereanu

Mihai Vinereanu

former professor City University of New York

EVOLUȚIA SUNETULUI PROTO-INDO-EUROPEAN *BH ÎN LIMBA ROMÂNĂ URMAT DE VOCALA *E

De | 2018-06-29T17:12:46+00:00 27 iunie 2018|

În acest scurt articol, autorul, folosindu-se de principiile evoluției fonologice a sunetelor de la proto-indo-europeană la română, demonstrează că o serie de cuvinte românești care au părut mai multor generații de lingviști că sânt de origine latină, nu sânt, de fapt, de origine latină, ci provin direct din proto-indo-europeană, prin tracodacă. În paralel se fac trimiteri și la limba greacă veche, care la rândul său, a împrumutat mii de cuvinte din pelasgă, limba-mamă a limbilor iliro-traco-dacă, precum și a limbilor italice și celtice, fiind totodată limba de substrat a limbii grecești. În acest articol este discutată doar evoluția sunetului proto-indo-european *bh, urmat de vocala *e. Spre deosebire de română (traco-dacă), în greacă și latină sunetul PIE *bh a devenit f, indiferent de sunetul următor. Procedee similare pot fi folosite privind evoluția oricărui sunet de la proto-indo-europeană la română.

DESPRE SUBSTRATUL LIMBII GRECEȘTI

De | 2018-03-26T19:54:28+00:00 24 martie 2018|

Limba greacă are un mare număr de cuvinte din substratul pre-grecesc, limbă pe care grecii antici o numeau pelasgă. Multă vreme această limbă a fost considerată a fi o limbă indo-europeană, dar autorul ultimului dicționar etimologic al limbii grecești (Etimological Dictionary of Greek, 2010) consideră că această limbă de substrat era ne-indo-europeană, deși nu aduce argumente valide în acest sens. Dovezi lingivstice, istorice, arheologice și genetice infirmă această ipoteză. În româna de azi sânt probabil câteva sute cuvinte înrudite cu aceste elemente de substrat din limba greacă. Analizând mai multe cuvinte de acest gen, autorul articolului demonstrează veridicitatea acestei ipoteze. În plus, autorul demonstrează că pelasga era o limbă centum ca și traco-daco-ilira, limbile italice, celtice și germanice. Prin urmare, pelasga este, de fapt, limba proto-traco-iliră, așa cum reiese din elementele lexicale discutate în acest articol.

EVOLUȚIA SUNETULUI PROTO-INDO-EUROPEAN *BH ÎN LATINĂ ȘI ROMÂNĂ SAU DE CE ROMÂNA NU PROVINE DIN LATINĂ

De | 2017-12-24T14:04:10+00:00 24 decembrie 2017|

Teoria originii limbii române din limba latină este una falsă, fapt demonstrat și de un studiu atent al evoluției sunetelor de la proto-indo-europeană la latină, pe de o parte și la română (traco-iliră), pe de altă parte. Poziția limbii grecești și raporturile ei cu româna (traco-ilira) și latina sânt relevante și extrem de interesante De cele mai multe ori acest studiu indică o ruptură între română și latină, atât la nivel fonetic, dar și semantic. Cognații celor două limbi nu sânt, de cele mai multe ori, foarte apropiați din punct de vedere semantic, ceea ce dovedește și pe această cale că separarea celor două limbi a avut loc mult timp în urmă. În acest articol, autorul urmărește evoluția sunetului proto-indo-european *bh (b aspirat) atât în cazul latinei, cât și în cazul românei. În latină acest sunet a dat fără excepție f, iar în română avem b (simplu), excepție făcând atunci când bilabiala b a fost urmată de o lichidă (l, r) sau de o vocală anterioară (i sau e), de cele mai multe ori e, care ulterior a iotacizat. În ambele situații bilabiala a trecut la f. În toate aceste cazuri comparația cu greaca este, de asemenea, relevantă. În final, este urmărită și evoluția sunetului proto-indo-european *b (simplu) care a rămas neschimbat, atât în latină, cât și în română (traco-iliră).

On the Centum Features of Thraco-Dacian Language

De | 2017-09-25T22:11:22+00:00 25 septembrie 2017|

The centum/satem distinction refers to the nature of the first two dialects that appeared in Proto-Indo-European, namely the different evolution of Proto-Indo-European palatal velars *k , *g and *g'h. The western dialect was named centum and the Eastern one satem. Following this distinction, we can demonstrate that the Traco-Dacian language is a centum, not a satem language as it was believed since 19th century to the present. The Romanian lexical elements of Thraco-Dacian origin, discussed in this article have centum, not satem features which proves that this language was a centum language and even related to Latin and other Italic languages. Furthermore, we may easily distinguish the genuine Slavic lonawords into Romanian and vice-versa. Until now the Romanian linguists were completely unaware of these details.

Latinomani și dacomani

De | 2017-12-24T13:57:16+00:00 25 septembrie 2017|

Lingvistica istorică românească și implicit cultura română se află în impas de mai mult timp, din moment ce pornesc de la o premiză greșită, anume originea latină a limbii române. În DELR am arătat că cel mult 14% din cuvintele-titlu ale limbii române pot fi asociate cu latina sau alte limbi romanice, în timp ce restului de 86% a trebuit să i se găsească alte origini, de cele mai multe ori eronate. În principiu se poate dovedi că cea mai mare parte a lexicului românesc provine direct din proto-indo-europeană, cu excepția împrumuturilor. Am dovedit că traco-daca a împrumutat un număr relativ mic de cuvinte din latină, din care s-au menținut până azi doar cca 170-180 din ele. Dată fiind această stare gravă propunem un dialog activ, constructiv cu mediul academic românesc și ne arătăm doritori de a ieși cât mai grabnic din această situație nefavorabilă limbii, culturii, istoriei, și viitorului neamului românesc.

Căsătoria în limba română

De | 2017-09-25T22:12:05+00:00 15 iunie 2017|

Limba română arată că instituția căsătoriei este extrem de veche și foarte bine definită la români și la stră-moșii lor. De aceea, deloc întâmplător, peste trei milioane de români au semnat o petiție prin care se cere schimbarea Constituției Țării, stipulându-se fără echivoc că familia, căsătoria trebuie să aibă loc doar între un bărbat și o femeie, cum a fost de când există speța umană. Verbul a se însura provine de la o formă care a însemnat 'soție', iar a se mărita provine de la mire < PIE *merio. Mire și mireasă sânt noțiuni moștenite din proto-indo-europeană, păstrând intact sensul din această limbă mamă. Lingviștii care s-au ocupat de etimologia lexicului limbii latine arată că lat. maritare < lat. maritus 'soț, bărbat căsătorit', a rândul său din PIE *meri- 'mireasă, tânără soție', prin urmare folosind același procedeu ca și în cazul celor două verbe românești. Verbul a se logodi a fost asociat în mod total neconvingător de anumite forme slave, dar el provine de fapt din PIE *leugh-, *lugh- 'jurământ, promisiune', cu cognați în limbile celtice și germanice, iar nuntă trebuie asociat cu nymfai 'femei căsătorite', termen hyperborean atestat la Diodorus Siculus, formă care a intrat și în limba greacă. Numai forma nevastă este împrumut din limba slavă, intată în limba română ca formă alternativă, colocvială la forma soție atestată pe plăcuța 20 dintre plăcuțele de la Sinaia.

De ce latina poate proveni din proto-traco-dacă sau despre natura centum a limbii traco-dace

De | 2017-09-25T21:22:20+00:00 15 iunie 2017|

Dincolo de contemplarea îndurerată a „veacului deşertăciunilor”, în care doctrina pseudo-ştiinţifică a lui Darwin se legitimase şi fusese acceptată drept adevăr, în care ştiinţa dorea să înghită, sub acuze penibile, orice manifestare teologică, militând simultan pentru adevăr complet şi libertarea exprimării ideilor; dincolo de observarea paradoxului ridicol şi punibil în care se înscrie societatea decăzută moral şi etic, dar cu pretenţia de a fi „mai bună ca oricând” şi dincolo de evidentele, radicalele mustrări pe care le aduce întregului edificiu social secularizat (impregnat de rebuturile politicii extremiste, reminescenţele de arivism şi de laşitatea silenţioasă generată de sistemele totalitare), părintele Nil Dorobanţu intuieşte un pericol mult mai sensibil, mai adânc, dar care, în esenţă reprezintă epicentrul amplului seism socio-moral: alterarea gândirii teologice, modificarea termenilor primordiali ai relaţiei cu Dumnezeu şi, mai grav, distribuirea acestora sub forma parametrilor reali, raţionali şi competenţi ai „noii teologii”. În cartea „Dumnezeu în natură”, părintele Nil reuşeşte să demonteze şi să divulge erorile de facto ale umanităţii secolului al XX-lea şi, mai pregnant, al celui care îi urmează.

Despre genul feminin în limba română

De | 2017-06-16T17:17:50+00:00 18 martie 2017|

Sistemul de 3 genuri este o dezvoltare târzie în proto-indo-europeană, acesta fiind precedat de cel bazat pe distincția animat/inanimat. Cercetătorii consideră că, ulterior, din genul animat a apărut genul feminin care, împreună cu substantivele abstracte/colective ale genului inanimat, avea să se constituie într-un gen nou. Aceste substanive aveau terminația *ā (*eh2), însă cercetătorii nu precizează originea acestei terminații. Ipoteza este mai veche, emisă mai întâi de Brugmann, la sfârșitul secolului XIX. Ulterior, această teorie a putut fi susținută cu argumente în plus odată cu descoperirea și descifrarea limbilor anatoliene, la începutul secolului XX, limbi indo-europene care nu au cunoscut sistemul de 3 genuri, ci doar pe cel bazat pe distincția animat/inanimat. Autorul indentifică terminația ā a substantivelor feminine din sistemul de 3 genuri ca fiind o particulă deictică postpusă, de aceeași factură cu particula deictică post-pusă -a care se regăsește în pronumele demonstrative din limba română ca în acest-a, care, mai târziu, a putut avea diverse întrebuințări, cum ar fi aceea de desinență de plural a substantivelor neutre din limbile greacă și latină, care este tot a.

DINTRE “CAPCANELE” LIMBII ROMÂNE (II)

De | 2017-06-16T17:18:00+00:00 18 martie 2017|

În acest articol, analizăm etimologia a două cuvinte românești, anume bursuc și țăruză, considerate de lingvistica tradițională românească a fi de origine turcă și respectiv maghiară. În ambele cazuri etimologiile date de-a lungul timpului se dovedesc a fi greșite, dovedind, pe de o parte lipsa de metodă a cercetătorilor care s-au ocupat de istoria limbii române, precum și lipsa de seriozitate a acestora prin acceptarea unor etimologii profund eronate, fără ca nimeni să verifice aberațiile lui Cihac sau ale altora. În ambele cazuri demonstrăm că sânt cuvinte de origine indo-europeană, păstrate în limba română de azi, în condițiile în care nici turca, nici maghiara nu sânt limbi indo-europene. Prin urmare ele sânt de origine traco-dacă.

STUDIUL ETIMOLOGIC AL DENUMIRII MARILOR CURSURI DE APĂ DIN SPAȚIUL TRACO-DAC

De | 2017-03-19T06:25:50+00:00 26 decembrie 2016|

Este cunoscut faptul că macrohidronimia nu se schimbă de-alungul mileniilor, chiar și atunci când populației se schimbă, așa cum s-a întâmplat și în spațiul carpato-danubiano-pontic, cum se va vedea mai jos. Toată macrohidronimia din zonă este deorigine indo-europeană, de unde rezultă că la venirea indo-europenilor populația mezolitică din zonă era foarte rară și nu a infunețat lingvistic pe indo-europeni, ceea ce contravine teoriei Marijei Gimbutas cum că populația din vechea Europă era ne-indo-europeană. Deși teoria sa cu venirea indo-europenilor din nordul Mării Negre are tot mai puțini aderenți, argumentul hidronmic discutat aici este o probă în plus împotriva acestei teorii. În plus, acelaș argument este unul puternic și de necombătut împotriva teoriei lui Roesler și a urmașilor săi cum că Dacia a rămas pustie după retragerea lui Aurelian. Aproape toate hidronimele aduse în discuție (cu excepția hidornimului Vedea) sânt atestate la autori anitici și bizanitni de la Herodiot la Porfirogenetul. Pe lângă hidronime există și foarte multe argumente de natură arheologică care întăresc argumentul hidronimic.

DESPRE ETIMOLOGIA ‘ETNONIMULUI’ GEBALIEH DAT TRACO-ILIRILOR DE LA SFÂNTA ECATERINA

De | 2017-01-02T11:53:57+00:00 6 octombrie 2016|

Noi românii știm foarte puțin despre istoria noastră adevărată. Acest articol aduce în prim plan un fragment de istorie românească din secolul VI AD. Originea tracică a lui a împăraților Iustin I și a lui Iustinian este puțin cunoscută, dar și mai puțin discutată de isotriografia românească. Cu toate acestea există un interes crescând legat de beduinii de la Sfânta Ecaterina numiți Gebalieh, dar situația trebuie prezentată în toată complexitatea ei. În acest articol am încerat să elucidăm, între altele, și etimologia denumirii de Gebalieh. Este un cuvânt de origine arabă care derivă de la gebel ‘munte’.

OBSERVAȚII ASUPRA ORIGINII ARTICOLULUI HOTĂRÂT ÎN LIMBA ROMÂNĂ ȘI ÎN LIMBILE ROMANICE

De | 2017-01-02T11:55:13+00:00 6 octombrie 2016|

Articolul hotărât (și nehotărăt) nu are o largă răspândire în limbile lumii. În cele ce urmează autorul face o scurtă prezentare a situației articolului hotărât în diferite limbi, acolo unde el există, ca apoi să prezinte formele articolului hotărât din limba traco-dacă așa cum apare în diverse situații pe plăcuțele de la Sinaia, fiind aproape identic cu cel din româna de azi. Faptul dovește că articolul din limba română provine din traco-dacă și el nu a apărut din lat. illo, illa așa cum s-a crezut până acum, mai ales că latina nu avea nicun fel de articol ca marea majoritate a limbilor globului.

ORIGINEA ETNONIMULUI ROMÂN

De | 2017-06-13T19:52:16+00:00 22 iunie 2016|

Originea poporului și a limbii române au fost, sânt și vor mai fi încă o vreme extrem de contorversate. Cauzele acstor neînțelegei se datoresc atât lispei de date, dar și unor interese politice meschine care dăinuie de prea multă vreme, iar oamenii de cultură romțni nu au avut și nu au nici azi curajul să spună lucrurilor pe nume. În acest articol, pe baza unui număr de date imposibil de combătut, autorul demosntrează că originea etnonimului ‘român’ este o dezvoltare târzie a noțiunii de ‘rumân’, noțiune cu semnificații sociale, dar nu etnice, apărut odată cu invazia slavilor în sudul Dunării, începând cu secolul VI. Procopius din Cezareea, unul dintre cei mai mari istorici ai tuturor vremurilor, contemporan cu evenimentele arată că invaziile repetate ale acestora au fost de o barbarie fără seamăn, ucigând și luând ca sclavi, trecând la nordul Dunării, mase largi de traci și iliri care ca cetățeni ai Imperiului Roman de Răsărit se numeau ‘rumâni’, la fel cum grecii se numeau pe ei înșiși romaioi.Aceștia devin rumânii de mai târziu.

ÎNCEPUTURILE NEOLITICULUI ÎN EUROPA

De | 2016-10-06T11:31:10+00:00 22 iunie 2016|

Începând cu sfârșitul secolului al 19-lea și până azi au fost înregistrate mai multe teorii cu privire la originea și locul de formare al proto-indo-europenilor. Cea mai cunoscută dintre ele este, se pare, cea a Marijei Gimbutas care a dominat a doua jumătatea asecolului al 20-lea și care afirmă indo-europenenii, purtătorii culturii kurganelor, s-au format undeva la nordul Mării Negre. Aceștia au invadat Europa de pe la 3500 î Ch. în trei valuri succesive distrugând vechea civilizație europeană. În ultimele decenii au apărut, însă, probe noi care infirmă practic teoria “culturii kurganelor” ca fiind cultura primilor indo-europeni. Noile dovezi, arheologice, genetice și lingvistice demonstrează că primii indo-europeni au fost populația neolitică care a ajuns în Europa acum cca 9000 de ani în urmă în Balcani venind din Asia Mică. În acest articol, autorul susține această ultimă teorie aducând dovezi arheologice, genetice, dar și lingivistice. Prezentarea tutror datelor, ar necesita oo lucrare de câteva sute de pagini.

UN EVENIMENT ISTORIC: INDIA RECUNOAȘTE PE ȚIGANI CA DIASPORĂ INDIANĂ

De | 2016-06-22T14:03:50+00:00 23 martie 2016|

Timp de secole romii trăiesc în diverse țări ca entitate etnică separată, păstrându-și limba și cultura lor specifică. Recent, guvernul indian a avut fericita inspirație să recunoască romii ca diasporă indiană, cu drept de a se întoarce în India. Această decizie reprezitnă un eveniment istoric cu efecte benefice, în primul rând pentru romii din întreaga lume, dar și pentru o serie de țări unde trăiesc comunități de romi care nu pot să se integreze în țările respective. În plus, societatea indiană le oferă posibiliatea de a se integra mai usor, întrucât în India vor regăsi limbi și dialecte similare limbii rome, reciproc inteligibile. Tot în India pot regăsi marea cultură indiană pe care romii au pierdut-o în decursul a cca 1500 de ani de când au părăsit India.

DINTRE “CAPCANELE” LIMBII ROMÂNE

De | 2017-12-24T13:58:02+00:00 23 martie 2016|

Atât originea şi prin urmare întreaga evoluție a limbii române au fost greşit interpretate încă de la început, dar această stare de lucruri trebuie să înceteze. Pentru acest articol am selectat trei familii de cuvinte româneşti ai căror membrii deşi au origine comună, nu a fost niciodată percepuți ca atare, ceea ce a dus în mod inevitabil la o serie erori. Aici arăt că aceste cuvinte aparținând aceleaşi familii de cuvinte au o origine comună, provin de la acelaşi radical proto-indo-european şi au avut o evoluție fonologică care se întinde pe mai multe mii de ani. Toate au origine traco-dacă, în unele cazuri mergând până la proto-nostratică. Prin urmare, singura cale reală de a înțelege natura şi evoluția limbii române este aceea de a trata, limba romțnă ca limbă indo-europeană de sine stătătoare.

GOOGLE ȘI LIMBA DACĂ

De | 2016-03-23T12:03:10+00:00 16 decembrie 2015|

În acest scurt articol autorul prezintă o curiozitate lingvistică. Este vorba de traducerea automată a unor cuvinte dacice dintr-un studiu scris în limba română și tradus automat în limba engleză pe Google Translator. Acesta a “perceput” o serie de cuvinte dacice ca fiind cuvinte românești. Astfel sistemele IT identifică cel puțin parțial lexicul dacic cu cel românesc.

DESPRE DREAPTA INTERPRETARE A DATELOR DIN LIMBILE ROMANICE SAU CĂTRE O NOUĂ ȘTIINȚĂ A ROMANISTICII

De | 2015-09-18T12:14:26+00:00 16 iunie 2015|

În acest articol, autorul ajunge la concluzia că actualele limbi romanice par să fie urmașele limbilor băștinașe, influențate mai mult sau mai puțin de lingua romana rustica. Lingviștii consideră, în mod greșit, că așa-zisa latină vulgară era diferită de la regiune la regiune, de la provincie la provincie ca să poată explica diferențele dintre limbile romanice. Termenul de latină populară sau vulgară îl vom înlocui cu cel de lingua romana rustica (sau limba romană rustică) specificând că această limbă era unică și nu diferea de la regiune la regiune, dar ea a influențat limbile locale, în principiu limbile (sau dialectele) italice, celtice sau traco-ilire. În lucrări anterioare, autorul arată că toate aceste limbi erau destul de apropiate între ele, fapt care explică o mare parte a asemănărilor dintre ele, asemănări care de multe ori nu se regăsesc în latină. Este, în primul rând vorba de articolul hotărât și nehotărât, larg răspândit în toate limbile romanice, dar care lipsesc din limba latină, dar și din lingua romana rustica, precum și de alte fapte de limbă. Articolul de față aduce în discuție o serie de astfel de aspecte de limbă, dar rămân o mulțime de altfel de date care trebuie descoperite și interpretate ce cercetări viitoare.

Cine este Zamolxiu sau de ce plăcuțele de la sinaia nu sânt falsuri

De | 2015-12-16T13:47:53+00:00 18 mai 2015|

Au existat și există încă multe controverse în legătură cu originea și autenticitatea plăcuțelor de la Sinaia. Odiseea lor este bine cunoscută, așa că nu vom intra în detalii. Ținem totuși să accentuăm că nu considerăm că aceste plăcuțe ar fi falsuri și credem că limba acestor inscripții este o limbă autentică. Este, în mod cert, vorba de o istorie a scrisului în limba stră-moșilor noștri, din moment ce anumite plăcuțe sânt scrise într-un alfabet misterios (poate un alfabet silabic) cu mult mai vechi, despre care cercetătorii nu au reușit să emită vreo părere. Trebuie adăugat că unele conțin două texte diferite în două alfabete diferite. Cele două texte par să transmită același mesaj în două variante diferite, un fel de ”Rosetta Stone”. Autorul arată că, în ciuda controverselor în legătură cu plăcuțele de la Sinaia, nu consideră că acestea sânt falsuri, ci că ele reprezintă o limbă autentică și că au, în mod cert, legătură cu o istorie a scrisului în limba strămoșilor noștri.

Limba inscripțiilor de pe plăcuțele de la Sinaia

De | 2015-12-16T22:24:59+00:00 18 mai 2015|

Au existat și există încă multe controverse cu privire la originea limbii și poporului român, provenite fie din rea-credință, fie din ignoranță. În principiu, totul se reduce la două ipoteze, numite pe scurt ipoteza latinistă și cea dacistă, bine cunoscute tuturor. Adevărata descoperire a Plăcuțelor de la Sinaia a avut loc cândva în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar detaliile rămân încă un mister. În anii ’90 ai secolului trecut când Dan Romalo a publicat prima lucrare despre aceste plăcuțe cu imaginea fiecărei plăcuțe dintre cele rămase, 134 la număr, din cele câteva sute câte au fost inițial. Între timp au mai apărut încă vreo câteva lucrări de acest gen. În 2014, apare un volum semnat de Eugen Nicolaescu care face o mai bună interpretare a datelor. În cele ce urmează, vom face analiza etimologică a cuvintelor din glosarul de cuvinte dacice, în total 307 cuvinte-titlu. Din câte se va putea vedea, limba este de fapt o română arhaică, cu multe legături cu latina și cu alte limbi italice (inclusiv etrusca) sau alte limbi indo-europene.

Editorial

De | 2018-10-08T17:48:32+00:00 15 mai 2015|

Există în cultura română un conflict între curentul vechi, latinist, reprezentat de establishment, care consideră că limba română se trage din limba latină și cel dacist, reprezentat de acei români care, datorită noilor descoperiri, consideră că limba română nu este de origine latină, ci de origine dacică. Redescoperirea plăcuțelor de la Sinaia a incitat anumiți cercetători să descifreze aceste texte, iar rezultatele arată că, în ciuda oricăror ipoteze eronate, limba plăcuțelor are foarte mult în comun cu limba română de azi, dar și cu latina, ea fiind traco-daca de acum 2000 sau chiar mai mult de ani. De aceea credem [...]