Vasile Militaru a fost unul dintre marii poeţi ai literaturii române interbelice, al cărui nume a fost făcut uitat de către regimul comunist. Un poet traditionalist în privinţa temelor abordate, a luptat prin versurile sale atât pentru păstrarea valorilor neamului, dar mai ales împotriva abuzurilor comuniste. Demersurile sale l-au aruncat în mâinile celor împotriva cărora milita, din care nu a mai putut scăpa. Confortul l-a găsit în braţele religiei, îndreptându-se către lirica religioasă, care i-a adus şi un premiu al Academiei Române. Naţionalist, iubitor al patriei şi al pământului, fiu de plugar, insuflă versurilor sale aceeaşi inocenţă şi simplitate a spaţiului rural, un topos arhaic, mitic, un loc care musteşte de spiritualitate. Interesele sale s-au manifestat şi în alte domenii culturale, drept pentru care a ţinut şi conferinţe pe teme economice sau educaţionale, conferinţe deosebit de apreciate, la fel ca şi poeziile sau fabulele sale. Contribuţia lui la dezvoltarea liricii religioase, precum şi eforturile susţinute pe care le-a depus pentru salvarea naţiunii române îl transformă pe Vasile Militaru într-un adevărat poet martir, care, din păcate, a nu a putut supravieţui condiţiilor închisorilor comuniste, dar care nu a renunţat la crezurile sale şi la credinţă nici în cele mai grele momente. Se cuvine, aşadar, să-i reabilităm numele Omului Vasile Militaru şi să-l reaşezăm la loc de cinste alături de scriitorii interbelici.