Astropoezie-Astrocultură-Astroumanism (2) – 30 de ani de existență ai mișcării de astropoezie a Societății Astronomice Române de Meteori

În septembrie 1995 am hotărât împreună cu Valentin Grigore (președintele fondator al Societății Astronomice Române de Meteori – prima de astronomie de după Revoluție în țara noastră), pe dealul de lângă Târgoviște (unde acesta locuia pe atunci), să fondăm o mișcare națională de astropoezie (poezie astronomică avansată) și cosmopoezie (astropoezie în combinație cu alte forme de creație artistică), care să aibă ca spațiu de exprimare, începând cu vara lui 1996, un festival anual de cosmopoezie unic în lume.

Anterior acestui moment, în 1990 am creat un mic grup de cosmopoeți în București, în 1991 am publicat un mini-serial de astropoezie în revista națională de astronomie a timpului, „Orion” (la care contribuiau cu articole deopotrivă astronomi profesioniști și amatori fruntași, dar este de spus aici și că editorul ei, Dănuț Ionescu, avea trei servicii – inginer proiectant, meditator de matematică și vânzător de boutique – ca s-o susțină financiar), iar în 1993-1994 am publicat prima trilogie cosmopoetică românească (cu tematică science fiction, fantasy și astronomică), cu astronautul Sazartinus ca erou principal.

Mai mult, îmi testasem demersul în lumea literară românească (pe care am găsit-o pradă unui complex de inferioritate față de astronomie, inerție a faptului că aceasta fusese un domeniu deranjant în regimul comunist – prea multă libertate de gândire!), în cea a SF-ului (mai precis, la tabăra națională Atlantykron, unde am aflat multe orgolii, talent și fantezie, dar puțină rigoare astronomică) și în cea a iubitorilor cerului („golden age”-ul marii manifestări cultural-astronomice anuale „Perseide” a SARM, unde am descoperit că frumusețea cerului înstelat îi făcea automat poeți pe admiratorii lui). Așa cum era de așteptat, m-am regăsit cel mai bine între cei din urmă!

Iar la conferința din septembrie 1996 a Organizației Internaționale de Meteori (de la Apeldoorn din Olanda), unde SARM a oferit participanților zeci de pliante de astropoezie și teatru astropoetic în limba engleză (traduse de mine și tipărite pe cheltuială proprie), ne-am pomenit că suntem de departe cea mai puternică și mai bine organizată mișcare de astropoezie din lume, poziție pe care am reușit să o menținem și să o consolidăm până astăzi, chiar dacă pentru o vreme am avut o concurență americană puternică (aici însă este de spus că americanii sunt inegalabili și excelent organizați în poezia SF&F, pentru care au o afinitate deosebită).

În acest sens, știu că într-o Românie în care cei mai mulți își văd de felia proprie este greu de înțeles cum de mișcarea de creație a SARM a colaborat pe cont propriu în istoria sa cu evenimente și proiecte ale International Meteor Organization, NASA, ESO, International Astronomical Union și Astronomers Without Borders. Sau că prima revistă (online) americană de astropoezie (activă în 2003-2014), Astropoetica.com, a deschis pentru această mișcare subdomeniul web SARM – Golden Astropoetic Gallery. Sau, mergând în afara lumii astronomiei, că mișcarea de astropoezie a SARM a obținut pentru România locul doi cantitativ în edițiile 2002 și 2003 ale celui mai mare proiect mondial de poezie din toate timpurile, Dialogue Among Civilizations Through Poetry Readings (derulat anual în 2001-2004), dominând totodată autoritar în 2002 un alt proiect mondial, Poetry on the Peaks. Sau că a colaborat cu rețeaua britanică de poeți SF (Eight Hand Gang), cu proiectul britanic de haiku și cu Science Fiction Poetry Association din SUA, ori că în lumea mitologiei a colaborat cu  The Dragon Chronicle („the international journal of dragonlore”) din Londra.

Dar acum prefer să amân pentru viitor detaliile despre toate acestea și să povestesc despre Festivalul de Cosmopoezie al SARM, ale cărui prime patru ediții (1996-1999) s-au desfășurat la Târgoviște, în mediul superbei manifestări „Perseide” a SARM (prima ediție în 1993), bazată pe conceptul original al lui Valentin Grigore, astronomie-cultură-artă-educație-societate. Aceasta includea, în și în jurul unui adevărat oraș improvizat din corturi militare pe dealul de lângă Târgoviște, școli astronomice de vară (uneori în pădure, după modelul antic), concursuri de astronomie pentru tineret, observații la cer (cu ochiul liber la meteori și cu telescoape la obiecte de cer profund), plus diverse expediții astronomice observaționale, iar în oraș câte un colocviu național de astronomie și un salon internațional de arte, fotografii și publicații astronomice.

Totul a culminat cu EuRoEclipse Perseids 1999, cel mai mare eveniment internațional dedicat eclipsei totale de Soare din acel an (la organizarea căruia, pe lângă Valentin Grigore, a contribuit major și marele astronom româno-canadian Ovidiu Văduvescu), cu 250 de participanți străini (printre ei, multe somități) veniți de pe patru continente.

Dar din anul 2000, „Peseidele” SARM au fost alungate de pe dealul târgoviștean de interese imobiliare superioare, iar manifestarea s-a mutat pe meleaguri moldovenești (Corbasca și Dărmănești în județul Bacău în 2001-2004) și transilvănene (lângă Întorsura Buzăului și Sfântu Gheorghe în 2005-2007), după care a continuat în format restrâns în Munții Bucegi, Făgăraș și Cindrel, iar din 2012 a revenit în județul Dâmbovița, stabilizându-se la Pensiunea Runcu Stone.

Am descris pe larg aspecte de la manifestarea „Perseide” a SARM în cărțile mele „O epopee a cerului românesc” (2022) și „De la Legile lui Murphy pentru Meteori la Campionatul Mondial de Astro-țipuritură-strigatură” (2023), ambele publicate la Editura Astromix. Iar pitorescul acestor evenimente poate fi înțeles și prin vizitarea proiectului web din 2008 „SARM’s Perseid Event: Photo-Memories (15 editions, legendary places)” la adresa cosmopoetry.ro/perseids.

Se poate spune că Festivalul de Cosmopoezie al SARM a avut o soartă similară, trebuind să se adapteze în timp la diverse situații dificile. Primele patru ediții au avut o formă clasică și s-au desfășurat la Târgoviște în cadrul generos al „Perseidelor” (la Salonul Artelor al Primăriei, apoi două ediții la Casa Tineretului și a patra la Casa de Cultură – actualul teatru municipal). Vă puteți imagina cum timp de două zile la edițiile 1997-1999, de dimineață până seara (cu pauză de masă), au existat iubitori ai cerului care au recitat astropoezii, au jucat piese de teatru astropoetic, s-au distrat cu astro-umor și au cântat muzică astrofolk? Mai mult, în 1997 și 1998 festivalul a conținut și momente în limba engleză, întrucât am avut oaspeți din SUA, Franța și Suedia. Iar ediția din 1999 s-a ținut integral în limba engleză, cu participanți din SUA, Marea Britanie, Franța și Africa de Sud, asistată de spectatori de pe patru continente.

Acea perioadă de mare entuziasm de dinaintea răspândirii Internetului a avut parte și de publicații-seriale de astropoezie ale festivalului (suplimente ale revistei naționale de astronomie a SARM, „Noi și Cerul”, derulată în 1996-2000 și transformată din 2008 de Valentin Grigore în emisiunea națională de astronomie „Noi și Cerul” – Columna TV, vizibilă pe Internet de oriunde): pe lângă cele tipărite în limba engleză pentru conferințele International Meteor Organization și alte ținte internaționale, precum și pe lângă cele scoase de mine la București („Jurnalul Astropoetic al Astronautului Sazartinus”, „Festivalul Sazartinia – spațiul cosmopoeziei” și altele), au mai existat „Rasalgethi” la Bacău și „Paradisul Supernovelor” la Roman.

Dar din anul 2000, festivalul a trebuit să-și schimbe forma, trecându-se la realizarea de gale (în special la manifestarea „Perseide” și la Observatorul Municipal din București) și spectacole în mai multe locuri din țară (am realizat și trei spectacole exotice cu participanții la expedițiile naționale de peste mări ale SARM: unul într-un hotel din Cappadoccia, Turcia, în 2006 cu prilejul unei eclipse totale de Soare, unul într-un amfiteatru pe o peninsulă din La Palma, Insulele Canare, în 2010 cu prilejul unei vizite la Observatorul European de Nord, precum și unul într-un hotel din Miami, în 2024 cu ocazia unei alte eclipse totale de Soare). Iar eu am mai reprezentat festivalul de-a lungul timpului și prin prelegeri și alocuțiuni la numeroase evenimente astronomice și culturale, acordând și multe interviuri pentru Radio România în 1994-2006 (reporter: Adriana Dărăban).

Sunt de enumerat aici, totuși (las detaliile pentru altă dată), și câteva gale de referință din anii 2000 de la observatorul municipal bucureștean: cele dedicate lui Mihai Eminescu, lui Victor Anestin și Amiralului Vasile Urseanu, apoi prima gală de cosmopoezie din mileniul III – un spectacol comun al SARM și Science Fiction Poetry Association din SUA – și gala comună a SARM cu Mișcarea Paradoxistă Internațională – cu participarea româno-americanului Florentin Smarandache, liderul celei din urmă -, gala de închidere a Anului International al Astronomiei 2009 și cea de celebrare a Lunii Mondiale a Astronomiei 2010. Iar spectacolul de astropoezie internațională din octombrie 2009 de la Muzeul de Istorie din Târgoviște a contribuit într-o măsură deosebită la câștigarea de către SARM a „Outstanding Award” în cel mai mare festival-concurs din toate timpurile pe o temă cultural-astronomică (88 de țări participante), Galilean Nights din cadrul Anului International al Astronomiei, organizat de Uniunea Astronomică Internațională și UNESCO.

Și dacă se spune că faimosul scriitor american Mark Twain a fost adus pe Pământ de Cometa Halley în 1835 și a fost luat înapoi de aceeași cometă în 1910, cred că merită aruncată o privire și la cum a „cochetat” Festivalul de Cosmopoezie al SARM, în perioada lui de glorie, cu marile comete Hyakutake din 1996, Halle-Bopp din 1997 și McNaught din 2007 în proiectul web „Among Major Comets” din 2007 la adresa cosmopoetry.ro/majorcomets.

Cert este și că în ultimii ani au rămas cu adevărat memorabile gala de cosmopoezie în limba engleză (cu momente în română și franceză) de la marele eveniment Târgoviște International AstroFest 2018 al SARM (găzduit de Muzeul Județean Dâmbovița, cu participarea președintelui fondator și a unor lideri de pe patru continente ai organizației mondiale Astronomers Without Borders), gala „Subpământul Înstelat” de la planetariul subteran Supernova din salina de la Slănic Prahova (o acțiune în premieră mondială, pe ideea mea, a Asociației Astronomice Urania, Salonului Cultural Mihail Sebastian și SARM, cu astropoezie, muzică clasică pe teme astrale, teatru astropoetic, muzică astrofolk, expoziție de astrofotografie, programe și filme de planetariu) din octombrie 2019, mini-spectacolele SARM în limba engleză de la conferința profesionistă româno-franceză de celebrare a centenarului Uniunii Astronomice Internaționale de la Institutul Astronomic al Academiei Române (tot în octombrie 2019), gala astroumanistă a SARM de la Observatorul Municipal București din decembrie 2019 și festivalul cosmopoetic (două gale la Târgoviște și un spectacol la Runcu Stone) din cadrul unui alt mare eveniment, Târgoviște Astro-Fest 2023 (organizat tot de SARM).

Iar în August 2025, Festivalul de Cosmopoezie a revenit la manifestarea „Perseide” (sau „Vară la stele”) a SARM, de astă dată la Pensiunea Runcu Stone, celebrându-și a 30 ediție printr-un spectacol special.

În același timp, datorită progresului tehnologic, publicistica în limba română a festivalului s-a mutat în 2001-2012 pe lista electronică națională de astronomie SARM News (circa 600-700 de abonați) pe yahoo.com, într-o suită de rubrici specializate pe care le-am prezentat, de la „astropoezia zilei” la… „Festivalul de Cosmopoezie”, după care s-a rarefiat datorita pierderii ajutorului extraordinar pe care mi l-au oferit permanent părinții mei, Steliana și Costică Gheorghe (plecați între timp dintre noi) și a solicitărilor enorme de la serviciul pe care îl aveam (în sectorul privat cu patron străin, nicidecum la stat).

O altă mare realizare aferentă Festivalului de Cosmopoezie al SARM a fost website-ul în limba engleză Cosmopoetry – SARM and Friends, unicat mondial în ce privește conceptul, pe care l-am inaugurat în 2005 și care a inclus și proiecte web din 2002-2004. (Aici i se cuvin multe mulțumiri și web masterului Florin Alexandru Stancu).

Îmi dau seama, pare puțin ciudat ca într-o revistă online despre limba română precum cea de față să se vorbească despre o inițiativă în limba engleză, dar aceasta face parte din jocul marii performanțe internaționale românești în creația literară și în plus au existat patru motive principale pentru situația descrisă: lipsa interesului din partea lumii literare din România față de mișcarea de creație a SARM, lipsa de timp a coordonatorului ei (mi-ar mai fi trebuit încă vreo două vieți paralele să fac tot ce aș fi dorit), interesul față de aceasta din partea unor elite internaționale și, simplu, pentru că hotărâsem să fim an de an cei mai buni din lume, iar aceasta nu se putea face decât în limba engleză. (Iată și un exemplu pentru ca să înțelegeți mai bine cum au stat lucrurile: în 2007, Institutul Cultural Român a ignorat o invitație la dialog din partea mișcării noastre pe baza website-ului Cosmopoetry, în timp ce „uniunea” astronomică-educațională-muzeală NASA + Harvard University + Smithsonian Institution din SUA a recomandat acest website al SARM, din proprie inițiativă, în cea mai mare bibliotecă digitală de astronomie din lume!)

Este de evidențiat și faptul că, spre deosebire de alte festivaluri din țara noastră, superproiectele internaționale de cuvânt și imagine din website-ul Cosmopoetry au atras online în Romania, datorită prestigiului extern al mișcării românești de astropoezie, numeroase personalități planetare din lumile astronomiei, poeziei și science fiction, fără ca acest fapt să coste statul român vreun ban.

Trebuie să mai spun că în ce privește variantele românești originale ale astropoeziilor produse de mișcarea din SARM a existat principiul ca fiecare autor să și le promoveze pe cont propriu, dar din păcate aceasta nu s-a prea întâmplat, iar cei care totuși au făcut-o au cam uitat (cu foarte puține excepții) să specifice în ce mediu au fost create (ori s-au temut să nu fie ridiculizați în lumea literară de la noi).

Toate acestea mă fac acum să vă invit să vizitați un proiect web din 2008, „Classics of SARM’s Cosmopoetry Festival”, care conține și variante în limba română ale astropoeziilor selectate (dar fără diacritice pentru că pe atunci folosirea lor era riscantă, te puteai trezi că apar cine știe ce semne dubioase în locul lor): cosmopoetry.ro/classicsofarm.

Iar din anul 2021 îi sunt recunoscător expertului național în cadrane solare, Dan-George Uza, care a deschis în Cluj-Napoca editura de cultură astronomică Astromix și m-a invitat să revin în limba română și să scriu despre poveștile mișcării de astropoezie a SARM în adiție la cele despre mișcarea națională de astronomie, lucru pe care l-am făcut în parte, deocamdată, prin șapte cărți.

A existat însă și o repercusiune în ce privește noile astropoezii pe care le-am tradus în limba engleză ale acestei mișcări: am renunțat pentru o vreme să le mai public pe Cosmopoetry – SARM and Friends și le-am publicat (devenise mai „economic” în condițiile noilor solicitări) pe web site-ul organizației mondiale Astronomers Without Borders.

Iar în ultima vreme, în 2024 și 2025, deși mult mai puțin entuziastă decât în trecut, mișcarea noastră a realizat spectacole în patru tabere de astronomie organizate de SARM la Runcu Stone (în fapt, urmașele celor 18 „astropoetry show”-uri pe care le-am regizat între 1997 și 2011 la evenimente mondiale de astronomie – 15 la conferințe ale International Meteor Organization, 1 la un workshop mondial al NASA, 1 la un simpozion al Uniunii Astronomice Internaționale și 1 la un simpozion mondial pe tema poluării luminoase – am povestit mai multe despre acestea în cartea mea „Teatrul astropoetic – un triumf românesc în umanismul astronomic mondial”, Editura Astromix, 2021) și mini-spectacole la Observatorul Municipal București și la rectoratul Universității Politehnice (cu prilejul București SpaceFEST), în timp ce eu am reprezentat-o la întâlnirile naționale de astronomie de la Târgoviște, Huși, Baia Mare și Bârlad, în revista de astronomie „Perseus”, la două cenacluri literare bucureștene (la unul din ele, Salonul Cultural Mihail Sebastian, merg constant pentru că este unic – liderul acestuia, profesorul de matematică și astropoetul Zigmund Tauberg, alocând spațiu pentru astronomie și astropoezie -, iar de la celălalt am primit o invitație specială) și la trei evenimente de la Institutul Astronomic al Academiei Române. Am mai publicat în martie 2025 la Editura Astromix și o carte, „Cronici astronomice jubiliare 2023-2024 printre astropoezii campioane”, în care am îmbinat descrierea întâlnirilor pitorești ale iubitorilor cerului din România cu ampla noastră publicistică astropoetică internațională la Astronomers Without Borders din doi ani de excepție. (Interesant poate fi că aici, întrucât în trei decenii niciun critic literar român nu și-a asumat să consemneze mișcarea de astropoezie a SARM, am apelat la comentariile elogioase primite pas cu pas de la însăși editoarea AWB, americanca Andee Sherwood.) De asemenea, obișnuiesc să trimit informări sporadice despre activitatea internațională a acestei mișcări pe pagina de Facebook a SARM și, odată la două săptămâni, rubrica „picătura de astropoezie” pentru emisiunea „Noi și Cerul” – Columna TV.

Aș dori să închei acest episod cu o creație personală pe care am scris-o în 1981 și care a avut un destin deosebit: a devenit prologul Festivalului de Cosmopoezie al SARM (alături de trilogia astronautului Sazartinus), fiind aplaudată furtunos la colocviul național de astronomie de la „Perseide 1995”, iar apoi varianta ei în limba engleză a fost expusă la mai multe conferințe internaționale de astronomie și publicată în Jurnalul Science Fiction Poetry Association din SUA (Star*Line), într-o revistă londoneză de avangardă internațională (Mr. Poet Page 84), în super-proiectul mondial „Dialog între Civilizații prin Recitaluri de Poezie”, pe website-ul Astronomers Without Borders și în faimoasa revistă online Sky’s Up – Global Astronomy Magazine.

Iată astropoezia în varianta originală:

IPOTEZĂ

de Andrei Dorian Gheorghe

 

Bunica Universului croșetează nori

n castelul său de după cer

și îi aruncă pe fereastră.

Fiii adâncurilor culeg stele

de pe fundul oceanelor

și le comercializează

în piețe intergalactice.

   Astronomi celebri încearcă să explice

cosmologia lucrurilor

în timp ce un copil

din altă stare a firii

ține Universul în mâini

ca pe o jucărie.