Autorul, etnolog, atrage atenția cititorului asupra unei valori de patrimoniu foarte puțin cunoscute și, prin urmare, foarte puțin apreciate: icoana de vatră. O esență a limbajului artistic al iconarilor români, ignorată aproape în totalitate de specialiști, ea ne îmbie, totuși, la cunoaștere, invitându-ne la un moment de meditație având drept ghizi pe cei care le-au purtat în suflet, le-au creat și folosit – noi.