Imaginea unui simpozion național dintr-o comunitate aflată la Curbura Carpaților

Localitatea[1] Starchiojd din județul Prahova, pe cât de veche se arată prin descoperirile arheologice și prin structura sa culturală încă vizibilă în practicile sociale, ceremoniale și rituale din contemporaneitate, tot pe atât de interesantă se află pentru studiul istoric și folcloric.

Chiojdenii au fost crescători de animale și pomicultori, ceea ce i-a obligat să iasă permanent din spațiul lor, să cunoască alte grupuri umane și să interacționeze cu ele. Plecarea din sat pentru a face schimb de mărfuri în zonele de câmpie ale județelor Prahova și Buzău și, mai ales, în Bărăgan, a creat un canal foarte important pentru îmbogățirea culturii locale care, potrivit exprimării etnografului Neculai Pascu[2] în caracterizarea pe care o face pentru scoarța chiojdeană, parcă ar semăna cu tot arealul românesc în sine, dar totodată este unică. Contactele chiojdenilor au făcut ca aceștia să „culeagă” informații din tot arealul românesc (prilejuit, bineînțeles, și de poziția sa geografică, la granița dintre Țara Ungurească și Țara Românească și foarte aproape de Moldova) și să-și creeze un specific local unic, vizibil în port, în grai, în tradiții, pe care l-au asumat, l-au conservat și l-au transmis din generație în generație până astăzi.

Această unicitate l-a atras și pe Nicolae Iorga pe aceste meleaguri, declarându-se un „prieten” al Starchiojdului, un vizitator fidel și iubitor al artei populare locale și, în mod special, al bisericilor de lemn din sat, mai ales a picturii care l-a determinat pe savant să concluzioneze că „Niciun sat muntean nu se poate mândri cu o podoabă de pictură așa de îngrijită, vădind la pictorul rural necunoscut unul din cele mai mari talente ale timpului, – și unul care nu face parte din ceia ce se numește o școală.”[3]

Dragostea lui pentru acest spațiu a făcut ca vizitele oamenilor „grei” ai culturii românești să devină o tradiție: a mijlocit vizitele patriarhul Miron Cristea, a regilor Carol I și Ferdinand I și a multor personalități dornice să vadă Starchiojdul – cel de-al doilea Câmpulung muntean, potrivit exprimării savantului.[4]

Vizitele frecvente ale acestor personalități au „educat” comunitatea în organizarea unor evenimente culturale deosebite în care au împletit arta tradițională cu cea cultă, dovedind că dețin capacități artistice de excepție și că sunt deosebit de ospitalieri.

Cu timpul s-a educat și s-a ales dintre moșneni și un grup al elitei locale: profesori, învățători, preoți care au valorificat cultura și resursele intelectuale în diferite forme: au creat cenaclu literar, ansamblu folcloric, ansamblu coral, care și-au dat „concursul” de fiecare dată când localitatea îmbrăca haina unei mari sărbători.

Memorabil pentru intelectuali și țărani deopotrivă a rămas momentul aniversării a 550 de ani de la prima atestare documentară scrisă a localității, în anul 1968, moment în care întreaga suflare a răspuns ca la o chemare și a fost prezentă la activitățile culturale și artistice de la căminul cultural din localitate. Au luat cuvântul personalități importante ale culturii românești printre care istoricul Constantin C. Giurescu, unul dintre fiii locului.

Cu această ocazie, ca omagiu adus localității și vechimii ei, C. M. Râpeanu și N. I. Simache au publicat un volum de documente istorice[5] aflate în arhivele publice sau în colecțiile personale ale chiojdenilor, fiind lansat în prezența membrilor comunității.

Activitățile cultural-artistice au căpătat o specificitate aparte pentru chiojdeni, fiind familiarizați cu organizarea lor mai ales în prezența oamenilor importanți ai culturii românești.

Au fost reluate aceste activități după publicarea celor două volume ale monografiei comunei, în 2014 și 2015[6], subsemnatul fiind sprijinit de domnul Sorin Fofircă, directorul Școlii Profesionale Comuna Starchiojd. Legătura cu domnul director s-a sudat, mai ales, la evenimentul de lansare a celui de-al doilea volum, în 2016, când i-am cerut ajutorul în organizarea acestuia[7], dovedindu-se a fi un moment extrem de important pentru semnarea unui acord verbal de organizare împreună a activităților culturale ale satului. Evenimentul s-a dovedit a fi un adevărat complex de activități culturale, printre care amintesc și de aniversarea lui nea Ion Cîrmici (Panait), ultimul veteran de război din satul Brădet, la împlinirea vârstei de o sută de ani.

Cadrul evenimentului, spațiul gătit cu obiecte etnografice din colecția școlii, primirea, forma de adresare în convorbirile cu invitații, au arătat priceperea și dragostea pe care domnul director le avea în organizarea unor evenimente de acest fel. Totodată confirma și faptul că la Starchiojd, după exprimarea doamnei profesoare Ioana-Ruxandra Fruntelată, există/s-a transmis o tradiție/o pricepere a primirii oamenilor de cultură.

Primirea făcută de domnul director și de întreaga comunitate, a rămas o mărturie importantă în istoria localității, confirmând dorința aplecării oamenilor spre cunoaștere, spre carte, așa cum au avut-o moșnenii chiojdeni demult.

Toată această implicare era o formă de a arăta dragostea și respectul pe care domnul director le avea pentru carte, pentru învățătură, la fel ca elitele culturale locale de demult, pledând, astfel, pentru culturalizarea treptată a consătenilor dumnealui, prin implicarea directă a acestora în activități culturale, educative, artistice etc.

Unul din momentele „de vârf” în colaborările noastre, poate una de căpătâi pentru fundamentarea unei relații culturale și în „nășirea” unui simpozion național anual a fost anul 2018. Pregătind teza de doctorat pe care am susținut-o public pe 6 iulie 2018 la Facultatea de Litere a Universității din București, am realizat că în data de 10 iulie a acelui an, se împlineau șase sute de ani de existență documentară a localității Starchiojd, o existență semnată printr-un act de naștere, fizic, nu prin mărturiile istorice și culturale care sunt mult mai vechi. Am considerat că este oportun să organizăm un eveniment prin care să marcăm aceste veacuri peste care comunitatea chiojdeană a trecut: pentru statornicia, pentru continuitatea, pentru prezența, încă, pe acele meleaguri.

Având experiența evenimentului de lansare a cărții, mi-am îndreptat din nou pașii către domnul director prezentându-i un plan al acestei manifestări culturale, așa cum consideram că este potrivit să se desfășoare: organizarea unui simpozion științific; a unor ateliere etnografice la care să participe meșterii din localitate; dar și un spectacol folcloric care ar fi unit, într-adevăr, întreaga comunitate într-o horă de obște. A răspuns pozitiv cu mare plăcere și cu dorința afirmării sau reafirmării localității din punct de vedere cultural.

Urmând planurile și activitățile noastre premergătoare, sub sloganul: „România 100, Starchiojd 600”, pe 7 iulie 2018, am marcat cele șase veacuri de la prima atestare documentară scrisă a Starchiojdului, reprezentând momentul cel mai important în colaborarea mea cu domnul director. Totodată s-a început și parteneriatul dintre Școala Profesională Comuna Starchiojd și Centrul Județean de Cultură Prahova „Acad. Eugen Simion”, evenimentul fiind organizat de amândouă instituțiile până astăzi.

Evenimentul s-a dovedit a fi un context de bune practici privind promovarea patrimoniului cultural imaterial local. Amintind câteva din activitățile de atunci, trebuie menționat că în școală, la intrare, se amenajase un atelier de fierărie unde s-a potcovit un cal pe loc. De asemenea, cunoscutul meșter șindrilar Petre Dragomir (nea Nae Bâtcan), venerabil octogenar, „trăgea” șindrilă instalat pe scaunul lui de lucru. În interior, în sălile de clasă, erau amenajate un atelier de tâmplărie şi unul de „tors, țesut, cusut”, iar pe holuri erau expoziții de carte veche bisericească şi şcolară, de costume alese din colecțiile din localitate şi de bucate şi băuturi tradiționale. Tot în exterior, într-o zonă din curte, fusese realizat un „ştubeu” (izvor captat la nivelul solului) şi s-a preparat pe loc un caș din lapte proaspăt, din care ni s-a dat să gustăm la masa de prânz oferită de organizatori, certificându-ni-se excelența preparatelor lactate tradiționale locale, ale căror rețete le documentasem şi noi în comună. Pe terenul de sport al școlii, formația de copii din Starchiojd a exemplificat câteva dansuri învățate în cadrul activității de la Căminul Cultural. După amiaza, a fost rândul invitaților, aleși cu grijă din zonă sau din alte părți, pentru că aveau repertorii construite în urma unei cunoașteri a tradiției folclorice pe care o reprezentau şi o respectau, să ofere participanților un spectacol de cântec şi dans.

La sesiunea de comunicări științifice, au participat specialiști etnologi, cum ar fi dr. Constantin Secară de la Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”, Academia Română, dr. Georgiana Onoiu de la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti, dr. Anișoara Ștefănucă, manager al Centrului Județean de Cultură Prahova „Acad. Eugen Simion”, dr. Ioana-Ruxandra Fruntelată de la Universitatea din Bucureşti, dar au participat şi personalități ale județului şi comunei, intelectuali (mai ales preoți şi profesori) din generații şi de formații diferite şi nu în ultimul rând, purtători de patrimoniu, cum ar fi doamna Elisabeta (Lucica) Tănăsescu, una dintre interlocutoarele noastre importante din perioada cercetărilor de teren, care a ținut să-şi comunice „în plen” punctul de vedere cu privire la eveniment, „demonstrându-şi”, cu acest prilej, calitatea de vorbitoare şi povestitoare minunată.

Cele mai importante aspecte ale evenimentului, în secvențialitatea lor, au fost filmate de Ion Șerban, operator foto şi video la Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române. Au participat, în calitate de voluntari, Maria Constantinescu și Alexandru Andrei Ghițulescu, studenți în anul al II-lea la specializarea Etnologie, facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti. Ca tineri specialiști în formare, cei doi studenți au luat parte fizic la organizarea evenimentului (au ajutat la construirea cuptorului din lut de la fierărie, la organizarea expoziției de carte și de textile etc.).

Evenimentul de pe data de 7 iulie 2018 ne-a demonstrat cât de importante sunt cunoașterea şi recunoașterea patrimoniului local în comunitate pentru asumarea acestuia, cu tot ce presupune ea: conservare, protejare, valorificare şi perpetuare. Cunoșteam, parțial, impactul pozitiv al cercetărilor şi volumelor publicate de noi printre starchiojdeni, dar abia când am ajuns la Şcoala Lăcurele, unde s-a organizat manifestarea, am înțeles ce efect poate avea o informație concretă, onestă şi difuzată dezinteresat (pentru că a fost şi acesta un aspect al cercetării) asupra vizibilității patrimoniului cultural imaterial. Ceea ce decupasem noi de pe teren şi pusesem în pagină constituia, până la un punct, o recuperare a moștenirii culturale locale şi de la un punct încolo, un construct, un document etnologic, propus de noi, specialiștii care am plasat permanent ceea ce am cules de pe teren în „sistemul” culturii populare tradiționale românești.

În acest spirit am continuat simpozionul nostru după perioada pandemiei de COVID 19, din anul 2022, la aniversarea localității la 604 ani cu tema „Din vatra Bătrânilor. Patrimoniul cultural în actualitate”, iar din anul 2023, am hotărât ca toate aceste aniversări să poarte titlul  „Patrimoniul cultural în actualitate”, bineînțeles precedat de „vârsta” localității, cum au fost, de pildă, „Starchiojd 605”, „Starchiojd 606” și „Starchiojd 607”.

Prin acest simpozion ne-am dorit de la început să conturăm un context de afirmare a tinerilor cercetători, studenților, masteranzilor, doctoranzilor, profesorilor școlii și a tuturor celor pasionați de cultură românească. În același timp, gândeam că în acest fel putem să construim un context în care aceștia, tinerii, să stea la masa științifică alături de specialiști consacrați, cei care le-ar fi transmis încredere și le-ar fi oferit sprijin în consolidarea unei viitoare cariere științifice în etnologie sau în alte domenii umaniste.

Pe de altă parte, pe lângă afirmarea acestora și integrarea lor în tagma specialiștilor consacrați, una din „legile” simpozionului este ca laolaltă, specialiști și purtători de patrimoniu, să identificăm elementele culturale definitorii spațiului chiojdean pentru a înțelege acest areal și pentru a căuta soluții concrete pentru conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial și material.

Astfel, după sesiunea de comunicări științifice în cadrul simpozionului am creat obiceiul unei excursii tematice în localitate. În anul 2022 am vizitat toate cele cinci biserici ale comunității și casa poetei populare Lica Diaconu; în 2023, odăile – locuințele sezoniere chiojdene aflate pe moșiile de la pădure; în 2024 am participat la Hramul Bisericii de lemn Sfântul Ilie și Sfântul Nicolae, monument istoric clasa B și la agapa frățească, iar în anul 2025 am identificat crucile de pomenire, ținând în dreptul fiecăreia o prelegere, împreună cu Cezar Buterez, cercetător științific dr., bun cunoscător al zonei și al elementelor de patrimoniu.

Spațiul chiojdean este, încă, extrem de bogat din punct de vedere cultural, iar în cadrul acestui simpozion anual vom valorifica și vom construi idei care să ajute patrimoniul local și pe purtătorii lui.

Pentru toate aceste evenimente se aduc mulțumiri tuturor celor implicați: Centrului Județean de Cultură Prahova „Acad. Eugen Simion”, Școlii Profesionale Comuna Starchiojd, regretatului profesor Sorin Fofircă,  doamnei director Maria Ungureanu, personalului școlii și întregii comunități chiojdene, pentru că au înțeles cu toții importanța cunoașterii și transmiterii identității într-o vreme a globalizării și a măcinării laolaltă a tuturor culturilor.

[1] Unele pasaje din acest material au fost preluate din art. De la domnul Trandafir la profesorul Sorin Fofircă – modele de dascăli devotați, publicat în „Sorin Fofircă – dascăl și om pentru eternitate”, Ioana-Ruxandra Fruntelată, Cristian Mușa, Cezar Buterez (coord.), Editura Etnologică, București, 2025, p. 167–176; dar și din art. Starchiojd 600. Vatră românească, identitate și cultură tradițională – model de bune practici în patrimoniul cultural imaterial, (în colab. Cu Ioana-Ruxandra Fruntelată) în „Catalog de bune practici în domeniul patrimoniului cultural imaterial”, Irina Balotescu, Ioana-Ruxandra Fruntelată, Corina Mihăescu (coord), Editura ARTPRESS, Timișoara, 2020, p. 26–32.

[2] Neculai Pascu, Scoarţele Chiojdului, în „Pagini din trecutul istoric al județului Prahova”, Muzeul de istorie al județului Prahova, 1971, p. 207–24.

[3] Nicolae Iorga, Biserica din Stari-Chiojd, în „Buletinul comisiunii monumentelor istorice”, Așezământul tipografic Datina Românească, Vălenii de Munte, 1935, p. 59.

[4] Idem, Note asupra încă unui ”Cîmpulung” – muntean: Chioajdele, în „Buletinul Institutului de Istorie și Limbă”, an II și III (1925–1926), Cernăuți, 1927, p. 99–105.

[5] C. M. Râpeanu, N. I. Simache, Documente istorice privitoare la istoria comunei Starchiojd, Muzeul de Istorie al Județului Prahova, Ploiești, 1968.

[6] Este vorba despre Ioana-Ruxandra Fruntelată, Cristian Mușa (coord.), Starchiojd. Moștenirea culturală (Partea I). Locuire, ocupații, meșteșuguri, colaboratori: Cristina Bucătaru, Andrei Chivereanu, Elena Dudău, Ioana-Ruxandra Fruntelată, Cristina Gherghe, Cristian Mușa, Nicoleta Șerban; volum sponsorizat de Centrul Județean de Cultură Prahova, Editura Libertas, Ploiești 2014; Idem, Starchiojd. Moştenirea culturală (Partea II). Sărbători, obiceiuri, repertoriu folcloric, tradiții locale reprezentative, autori: Cristina Bucătaru, Andrei Chivereanu, Elena Dudău, Ioana-Ruxandra Fruntelată, Cristina Gherghe, Cristian Mușa, Constantin Secară, Nicoleta Șerban; volum sponsorizat de Centrul Județean de Cultură Prahova, Editura Libertas, Ploiești, 2015, volume publicate în urma unui parteneriat încheiat între Centrul Județean de Cultură Prahova „Acad. Eugen Simion” și Universitatea din București.

[7] Evenimentul a avut loc la salonul de nunți din localitate, cu participarea liberă a membrilor comunității. Menționez că întâi i-am cerut sfaturi domnului profesor Constantin Roman, dumnealui fiind recunoscut în organizarea unor evenimente valoroase în localitate, cel mai important fiind acela de primire a patriarhului Teoctist în anul 1999 când a pus în scenă legenda de întemeiere a satelor chiojdene, sub îndrumarea și implicarea directă a poetei populare Lica Diaconu (Mama Lica). Domnul profesor Roman m-a sfătuit că este mai potrivit să-i cer ajutorul domnului director Sorin Fofircă. În aceste condiții am reușit să fac acest pas care a reprezentat deschiderea unor drumuri pe care aveam să mergem împreună pentru identificarea, valorificarea și transmiterea patrimoniului cultural local atât material, cât și imaterial.