„Să vezi cu toți ochii” Irina Minodora Ene
Curator: Alexandra Runcan
Expoziția personală „Să vezi cu toți ochii” transmite îndemnul de a privi lumea cu profunzime:
Te invit „Să vezi cu toți ochii”: cu cei fizici și cei ai minții. Aceasta este calea unică prin care privirea pătrunde dincolo de învelișul superficial al formei și călătorește spre nucleul simbolic al materiei.
În expoziția personală care a avut loc a Muzeul de Artă Contemporană Brukenthal din Sibiu, am reunit lucrări de: desen, pictură, sculptură, instalații, experiment, performance video și live performance. Tehnicile folosite în exprimarea artistică a conceptelor au fost diverse, atât convenționale cât și neconvenționale. Am lucrat cu: marker, pastel, vopsea acrilică, uleiuri, ruj, râșină, cărbune, lacrimi, sânge, aluat, piatră și tehnici mixte în care am inclus cenușă sau praf de pușcă. Arta conceptuală, anagrama și gestul au fost, de asemenea, prezente.
Am pictat și cu bocancii și cu buzele, dar niciodată întâmplător:
Materialele și gesturile implicate în actul creativ au devenit nucleii simbolici ai lucrărilor mele. Astfel, gestul prin care am portretizat umilința a fost cel de a călca suprafața și de a picta cu tălpile bocancilor, în timp ce iubirea am portretizat-o prin amprentarea cu ruj a sute de săruturi pe hârtie. „Frământări” exprimă îngrijorarea și este un basorelief din aluat frământat. „Sărmanii” sunt realizați din pâine uscată, „Rășinăreanul” din rășină, iar „Para pietroasă” din piatră verde. „Post-mortem” este pictată cu o pasăre moartă, iar „In memoriam”, cu sânge …
„Lucrările par a fi realizate de artiști diferiți”
Aceasta fost impresia exprimată de către mai mulți vizitatori. M-am bucurat, fiindcă este ceea ce mi-am propus să transmit.
Natura mea este eminamente schimbătoare și intensă. Lentilele emoționale îmi colorează lumea diferit de la un moment la altul, oferindu-mi percepții diverse și uneori antagonice. Prin urmare, este firesc să exprim acest lucru în domeniul vizual, cu toată naturalețea și autenticitatea de care sunt capabilă.
Diversitatea tehnică și tematică au fost un fel de bufet suedez pentru privitori
Fiecare vizitator mi-a privit creațiile cu ochii, mintea și emoțiile proprii, manifestând atracție față de acele lucrări care au comunicat în limbajul cel mai apropiat de al său. Cineva mi-a spus „Așa mă simt”, indicând sculptura „Burnout”, care transmite epuizare și deprimare. Altcineva s-a identificat cu lucrarea „Umilit” sau și-a exprimat dorința de a fi iubit în măsura în care să fie portretizat prin săruturi.
Reacția publicului a fost deosebit de plăcută, ceea ce mi-a sporit energia și dorința de a continua să creez. Prin urmare, anunț cu mult entuziasm pregătirea unei noi expoziții personale în viitorul apropiat.



