Rudarii sunt o populație românească cu anumite particularități antropologice specifice a cărei origine nu este cunoscută. O vreme au fost considerați țigani datorită unor asemănări aparente asemănări somatice, dar există în același timp și multe deosebiri între trăsăturile fizice ale acestor două grupuri etnice. Autorul arată că rudarii nu sunt țigani, nici țigani care și-au pierdut limba, ci sunt români, provenind probabil din acei sclavi romani care erau folosiți la exploatarea aurului din Munții Apuseni. Denumirea de ”rudar” provine din sl. ruda ”minereu” care îl traduce pe rom. aurar așa cum sunt denumiți rudarii în documente din sec. XVI -XVII. În Transilvania sunt denumiți băieși, iar în Moldova lingurari. Autorul susține că nu pot fi nici țigani care și-au pierdut limba, întrucât nu există, realmente, cuvinte țigănești de substrat în graiul rudarilor. Graiul acestora este similar cu cel al românilor din sud-vestul Transilvaniei, din secolele XV-XVI.