Poet tragic, reprezentant de frunte al generaţiei creştine a ortodoxismului românesc din veacul al XX-lea, Radu Gyr a cultivat, în mare măsură, metafora Divinităţii, relaţia Dumnezeu – om, două forţe opuse, prezentate în antiteză. Este prezentă în lirica sa şi ideea comuniunii în suferinţă cu Mântuitorul şi înţelegerea creştină a suferinţei umane. Hristos îi apare ca un mister ce trebuie dezlegat de către muritorii de rând cât mai repede; în egală măsură trebuie ă remarcăm şi, totodată, să apreciem, mărturia mucenicească a poeziei lui Radu Gyr.