Astroumor, astropoezie și astrocultură cu Andrei Dorian Gheorghe
Abordînd critic volumul De la Legile lui Murphy pentru meteori la Campionatul Mondial de Astro-țipuritură-strigătură: o antologie de astroumor, astropoezie și bijuterii astroculturale din lumina Perseidelor[1] în spiritul ludic drag lui Andrei Dorian Gheorghe am recurs în această toamnă îndelung plîngăcioasă la două experimente deschizîndu-i aleatoriu cartea: primul a fost la pp. 88-89 al doilea la pp. 352-353. Iată care mi-au fost gîndurile și asociațiile ideatice în urma acestora:
Mereu surprinzător pentru mine – puțin călătoritul, ageamiul în materie astro- și profund dezamăgitul întru politica internă (făcută de politruci hrăpăreți fără țară și fără Dumnezeu) și internațională (dominată în Europa de globaliști-sataniști) –, autorul se vădește receptiv la ceea ce aș numi adevărata istorie a protoromânității. Ca filolog preocupat și din perspective pedagogice de limba, de trecutul, de originea, de mitologia și de istoria (re-/răs-)scrisă a Pelasgo-Traco-Geto-Daco-României, am citit și eu demersul curajos al lui Adrian Bucurescu, Dacia secretă (1997). Publicasem deja Iorgovan – mit, legendă baladă, cînd pe 28 cuptor 1997 dragul, neuitatul meu părinte spiritual, coautor al cărții, profesorul Enache Nedela mi-a dăruit cartea proaspăt apărută la Arhetip R.S. din București. M-a intrigat, pe vremea aceea, (răs)tălmăcirea mult discutatei propoziții antice imperative TORNA, TORNA, FRATRE anume TORN-AF, TORN-AF, RA TE (i.e. „a căzut, a căzut la tine“, cf. op. cit., p. 13); dar mai ales am meditat (și meditez încă!) la amplele corelații mitologice făcute de autor, îndeosebi la acelea referitoare la tema poemului Miorița; spre exemplu, el afirmă la pagina 69: Pe o gemă dacică de onix (fig. 29) descoperită la Potaisa (Turda), Zeul apare ca păstor, iar Zeița, „Oaia Năzdrăvană“, îi vestește apropiata moarte. Pe aceeași iconiță apar și tîlharii: Pytha-Goras „Fiara Mare; Sălbăticiunea; Balaurul“ și Yda-ta „Cel din Apă“. Este clar că această gemă e Miorița pură, dacică, mai ales că inscripția ce însoțește imaginea – ICHOYS – se traduce prin „Prevestirea“. Așadar, traducerea inscripției inelare de pe artefactul de la Ezerovo, la care se referă îndreptățit-subiectiv Adrian Dorian Gheorghe la p. 88 nu este, după opinia mea, cea mai importantă contribuție a lui Adrian Bucurescu la interpretarea istoriei străvechi a pămîntului care are încă răbdare și ne mai ține. De reținut că, pe lîngă cartea numită, cu certe atribute inițiatice, între timp i-au apărut și alte volume incitant-asemănătoare: Dacia Magică, Atlanții din Carpați, Enigma atlanților, Dacia divină etc.
Revenind la spiritul ludic invocat în debutul acestor însemnări, m-aș fi așteptat ca autorul al cărui debut a fost elogios salutat în 1994 de Adrian Bucurescu în „România liberă“ sub titlul „VĂ PROPUNEM UN COSMOPOET“ să-l fi citat în acest volum cu cele două strigături de nuntă atribuite de Adrian Bucurescu Gemenilor divini, copiii adoptivi ai lui Aisepos, inserate la pagina 55 a cărții sale dedicate secretelor Daciei. Le reproduc: una e descoperită pe o cărămidă de la Romula, în traducere: Dimineața, Soarele strălucește zgîndărind leneșii și alta pe o buză de mortariu la Jidava: Să nu ții cu cei răi (tîlharii). Gîndesc că ele s-ar fi integrat bine astro-țipuriturilor-strigăturilor ce fac obiectul cărții pe care o comentez. Desigur, e demn de menționat că demonstrația lui Adrian Bucurescu din studiul publicat în „Almanahul Luceafărul“ din 1980 conform căreia inscripția tracică de pe inelul descoperit la Ezerovo ar fi un poem (sic!) de dragoste în care eroii au fost nobilul Rolis și tînăra Raze a avut menirea inspiratoare a textului intitulat Un arheoastropoem despre Sarmizegetusa de Andrei Dorian Gheorghe; de aceea, voi aduce înaintea cititorilor acestei întîmpinări critice o parte din creația cu pricina:
Notă:
Geto-dacii au reprezentat ramura nordică a tracilor antici și au trăit pe teritoriul actual al României, înainte de cucerirea romană (106 d. Hr.). Capitala dacilor a fost Sarmizegetusa Regia în Munții Orăștiei, Carpații Meridionali, construită la mijlocul mileniului 1 î.d.Hr. [sic!!] și incluzînd în zona ei sacră două calendare solare și soarele de andezit.
Motto:
ROLISTENEAN
ERENERTILTEANI
SKORRAZEADOMEAN
TILEZVIITA
MINERAZILTA
Notă:
Acest text a fost gravat pe un inel trac de logodnă; într-un studiu de Adrian Bucurescu (Almanahul Luceafărul, 1980), a fost tradusă ca reprezentînd următoarea poezie geto-dacă:
ROLIS, IA UN INEL LA TINE
CA SĂ O IUBEȘTI PE RAZE!
LA EL TE VEI UITA
DAR ȘI MAI MULT (TE VEI UITA)
LA RAZE!
1
Știi că eu sînt un astronom dac liber
care vrea să viziteze Sarmizegetusa, Capitala noastră,
Întrucît cascada timpului măsurată de
raze de soare și stele
m-a fascinat întotdeauna,
mi-ar plăcea atît de mult să verific exactitatea
acelor faimoase calendare
și (cine știe?) poate voi vorbi puțin
cu Marele Preot
sau cu astronomii lui profesioniști
(un schimb de experiență între
entuziasm și profunzime).
Draga mea,
aș face un drum pavat pentru tine
pe care să călătorești în timp.
La drum te vei uita,
dar și mai mult te vei uita
la timp.
Reușitul lait-motiv stilistic din ultimele trei versuri citate merită atenție; îl reproduc așa cum apare el și în restul versurilor: La tronuri te vei uita, / dar și mai mult te vei uita / la stele; La scut te vei uita, / dar și mai mult te vei uita / la Lună și planete; Te vei uita la sanctuar, / dar și mai mult te vei uita / la Soare.
În privința celui de-al doilea experiment ludic propus ca intrare în subiectul cărții, la pagina 352 dau peste exemple de creații prezentate în capitolul XV dedicat Campionatului mondial de astroțipuritruă-strigătură:
Cometa mortală a venit,
Pe dinozauri i-a scrîntit.
(David Asher din Marea Britanie).
Activitate iar pe soare:
Pete-n latitudine mare!
(Ovidiu Văduvescu, România).
La pagina următoare citesc:
DIN ȚARA SFÎNTĂ
În Aprilie 2000, Andrei Dorian Gheorghe și Valentin Grigore au prezentat un astropoetry show (sic!) original la Leonid Multi-Intrument Aircraft Campaign Workshop al NASA la Tel Aviv, încheiat cu o țipuritură Leonidă a celui dintîi.
Această mică echipă a SARM a fost succesiv găzduită de dr. Ilan Monulis (fost președinte al Israeli Astronomical Association și actual director al secțiunii de „minor bodies“ a acesteia) și Emmanuel Schwalb (un faimos oftalmolog care operase mulți pacienți de toate religiile).
Cei doi au fost incluși în acest proiect cu următoarele…
„Martor La O Astroțipuritură
(fragmente de corespondență)“
Cred că spectacolul vostru de astropoezie de le Workshopul Leonidelor a fost foarte frumos și oamenii au fost foarte impresionați (…)
Da, aceea a fost o perioadă de neuitat – nu doar pentru voi, ci și pentru mine!
Încă îmi amintesc în mare vizita voastră aici și timpul petrecut împreună, o perioadă pe care o voi prețui mereu și la care mă voi întoarce în gîndurile mele cu afecțiune.
Ce timpuri au fost, Doru și Valentin!
Călător eu însumi în 1999 în „Țara sfîntă“ alături de soția mea și de un grup de pelerini sub îndrumarea nașului nostru de cununie pr. Ion Popescu de la Biserica Icoanei din București, sub impresia acelor zile și nopți am elaborat un jurnal de circa 150 de pagini, publicat modest, pe cont propriu. Mărturisesc prin urmare că rîndurile jurnaliere citate îmi provoacă, firesc, amintiri; îmi stăruie viu îndeosebi gîndurile prietenești nutrite față de companioni cu acele ocazii imposibil de uitat. Îmi explic aceste emoții fiindcă pămîntul pe care s-au imprimat urmele Mîntuitorului emană în continuare misterioase energii în pofida stăpînirilor succedate acolo în cele peste două milenii scurse. Inexplicabile altfel decît prin ura potrivnicului încă lăsat slobod pe pămînt de Tatăl Creator îmi apar actualele grozăvii din Gaza, cu nimic mai prejos decît ororile incriminate de evreime sub totalitarismul hitlerist…
Întorcîndu-mă la atmosfera pașnic-înseninată a cărții, mă bucur să aflu că, prin 2001, cînd conduceam revista înființată de mine „Primul zbor“ a Liceului Tehnologic de Metrologie „Traian Vuia“, stimulîndu-i pe copii să scrie, Andrei Dorian Gheorghe se afla printre elevii Liceului „Ion Ghica“ din Tîrgoviște în sala de sport ornamentată cu astrofotografii și lucrări de astroartă (cf. p. 298) unde experimenta înclinația nativă a tinerilor români pentru astropoezie, care, dacă ar fi fost susținută de societate, ar fi însemnat o întreagă mină de aur spiritual pentru România (idem). Încrederea în tînăra generație și eforturile asidue pentru îndrumarea ei către descoperirea adevărurilor științifice și mai ales a credinței definitorii a românității mi-au fost repere profesionale și am întîmpinat mereu bucuros orice demers similar al semenilor mei, indiferent de profesia exercitată cu pasiune. O confirmare optimistă a acestor gînduri vine din exemplele de creații tematice propuse elevilor tîrgovișteni inserate în capitolul XIII. O gală a elitei echipei campioane mondiale[2] în astropoezie și cîteva insule experimentale cu astropoeți (pp. 298-300) din care deja am extras rîndurile precedente:
ȘTIU
De Florian Pârlog
Știu,
Cosmosul e iubit mult,
dar nu prea este cunoscut.
Puțini știu ce știu,
da᾽ știu!
Prezentul verbelor e tonic!
OARE CE SE ÎNTÎMPLĂ
De Cristina Mocanu
Oare ce se întîmplă pe cerul înstelat
de te cuprinde un sentiment de om împăcat
cînd îți ridici privirea de pe pămînt
și la n kilometri deasupra ta privești?
Nu știu ce este, dar este extraordinar,
ceea ce te face să te simți minunat.
Ceva ce încă n-am aflat,
dar în zilele ce vor urma,
eu, tu, noi… poate vom afla.
Cît optimism! Cîtă sinceritate!
CÎND
De Diana Vasile
Cînd Luna va vărsa gheață,
voi chema Soarele,
gheața s-o topesc.
Cînd stelele vor vărsa deșert,
voi chema vîntul,
nisipul să-l risipesc.
Dar cînd eu lumea o s-o părăsesc…
nu știu…
acum nu pot să mă gîndesc.
Înfiorare metafizică precoce!
Privesc
De Alina Mădălina Mihai
Privesc în zare,
mii de obiecte cerești rare,
încerc să deslușesc ce sînt,
dar nu le văd îndeajuns,
aș vrea s-ajung acolo sus,
să fiu ca ele și plîng
că eu aici pe Pămînt
nu strălucesc…
ca ele!
Un strop de nostalgie curioasă și unul de cochetărie!
Impresionante sînt și confesiunile următoare din același capitol:
- EXPERIMENTUL ASTROPOETIC MĂRCEȘTI
Un alt caz interesant l-a oferit prin 2006 un grup dintr-o comună din Județul Dîmbovița, compus dintr-o profesoară și trei elevi (doi fiind chiar copiii ei) de ciclul doi de la Școala „Iulian Rusu“, atașat de valorile SARM, care ne-a trimis următoarele creații astropoetice (vom vedea încă o dată ce talente se nasc în satele patriei, fără să fie băgate prea mult în seamă):
GÎNDURI… GÎNDURI…
De Ana Maria Stoica (elevă)
Cînd mă uit spre cer, văd o poartă deschisă spre necuprinsul existenței, o fărîmă de dumnezeire.
O stea este licărul de speranță al oricărui om ce-și ridică privirea spre cer.
Dacă am vrea să înțelegem mai bine MISTERUL, ar trebui să privim în fiecare noapte bolta cerească.
Așa am descoperi mesaje ascunse în stelele ce sclipesc a bucurie și a nemurire.
CÎND SEARA SE LASĂ
De Ana Maria Cristea (elevă)
Pe bolta cerului senin
Luceafăr blînd apare lin,
Apoi Carul Mare se ridică,
Steaua Polară… o vede mică!
Și iată, apare luna plină!
În noapte-i o oază de lumină,
Care coboară prin fereastră
Și mîngîie blînd fața noastră.
MIC DICȚIONAR COSMIC
De Mihai Stoica (elev)
O stea – sclipirea unui licurici din Rai.
Luceafărul – o stea învingătoare în împărăția viselor.
Carul Mare – caleașca Ilenei Cosînzeana (sic)
Constelația – o serenadă a stelelor.
Bolta cerească – paradisul aștrilor.
GHIDUL TĂCUT
De Dana Cătălina Stoica (profesoară)
Cînd simt că mă prăbușesc în abisul gîndurilor, îmi iau ca punct de sprijin Steaua Polară, pentru că știu că, indiferent ce schimbări se produc în jurul meu, ea rămîne veșnic nemișcată pentru a-mi fi un ghid tăcut în labirintul cunoașterii de sine.
Totdeauna bolta înstelată a reprezentat pentru mine un pansament pentru sufletul rănit de atîtea căutări și însetat de atîtea răspunsuri.
Nimic nu poate concura cu dansul feeric al miilor de stele ce ne zîmbesc în timp ce-și susțin spectacolul etern. (Cf. pp. 304-306).
Concluzia firească a aceluia care meditează la Cer inspirat de pasiunea mărturisită a autorului acestei cărți e că Dumnezeu ne-a înzestrat cu verticalitate și văz spre a ne sugera direcția adevărată a înomenirii întru îndumnezeire.
Mulțumiri cu lumină și cu bucurie, Andrei Dorian Gheorghe!
30-31 brumărel 2025
[1] Cluj-Napoca, Editura Astromix, 2023, editor, corectură, design copertă: Dan-George Uza, foto copertă: Andrei Dorian Gheorghe, 392 p.
[2] Am făcut aici acordul în caz pe care autorul l-a omis!