Mîndră Mărie este denumirea unei nuanțe de albastru aparținînd unei case albastre din Hunedoara aflată într-o stare foarte precară. Albastrul poate fi socotit numitorul comun al Casei, al Bisericii și al Sufletului românilor.
Poetul Radu Gyr este reprezentativ pentru generația de intelectuali întemnițați politic. Avem nevoie de „vechiul duh fecund“ al înaintașilor, care i-a menținut liberi în spirit, exemplari creatori-mărturisitori.
Denumirea Catedrala „Mîntuirii Neamului” este comercială, nu duhovnicească. Potrivită este denumirea Catedrala Națională.
Comemorarea celor circa 150000 de români căzuți la Cotul Donului în 1942 este o datorie creștinească și patriotică. Vasile Șoimaru și Iosif Niculescu au detaliat într-o carte și într-un film documentar acest dezastru militar din cel de-al doilea război mondial.
Imaginea principatelor din secolului al XIX-lea se întregește prin montarea bucăților disparate care ne-au rămas. Continuăm seria călătoriilor în țările române cu Saint-Marc Girardin, om politic și scriitor francez, membru al Academiei Franceze. Însemnările lui datează din 1836 și surprind o lume a contrastelor puternice, în care vechiul și noul coexistă.
În pofida marilor deosebiri de caracter și de poziție socială, între Titu Maiorescu și Mihai Eminescu au existat relații complexe, contradictorii, debutînd cu o apropiere reală, continuînd cu ajutoare financiare și profesionale dar sfîrșind lamentabil, sub tirania comandamentelor politice ale vremii, printr-o suită diabolică de metode specifice masoneriei.
Sistemul alimentar românesc include atît prepararea hranei zilnice a familiei tradiționale, cît și darurile / ofertele făcute rudelor și cunoscuților la praznicele din sărbătorile creștine. Ciclurile existențiale nașterea, nunta, moartea sînt urmărite sistematic prin obiceiurile alimentare specifice, avînd ca elemente laptele (aliment esențial) și aburul (aliment ideal). Rolurile bărbaților (îndeosebi în actvititățile din afara casei) și cele ale femeilor (din interiorul căminului), instituții ale alimentației și ale ospitalității (hanurile), rețete și interdicții alimentare în familiie creștine în timpul posturilor sînt puse la dispoziția cititorilor spre luare aminte. Idealul de viață tradițional gravita în jurul întemeierii familiei, presupunînd respectarea datinelor strămoșești. Pomenirea morților prin ofrande alimentare aburinde asigura echilibrul între lumea pămîntească și lumea de dincolo.
Cartea Virginiei Linul despre istoria veșmintelor din zona Năsăudului este utilă și necesară în contextul asaltului globalizării, căci ocazionează o perspectivă inedită asupra prezentului și viitorului României în ansamblu. Experiența de viață a autoarei care este originară din Salva, sat de pe Valea Sălăuței, conferă autenticitate și prospețime demersului.
Amplul volum cuprinde capitolele: Asigurarea și oferirea hranei familiei. Ciclul calendaristic: alimente prinos; Instituțiile hranei și ale ospitalității. Alimente vitale, alimente-marfă; Alimente cardinale la întemeierea familiei și la pomenirea neamului; Hrană pentru Masa Raiului. Modul de viață tradițional al românilor include și alimentul esențial în primul an din viața oamenilor – laptele matern, care este deopotrivă hrană și băutură vitală. Sintagma sistemul alimentar românesc se regăsește des în care fiindcă astfel se accentuează aportul cultural major la civilizația lumii al unui popor primordial.
Impresii despre expoziția artistului plastic Mihail Gavril organizată la capela Cetății de Scaun a Sucevei în perioada 14 gustar – 20 răpciune 2020 pezentată în catalogul intitulat Măiestrii moldave. Domni și domnițe din Moldova medievală, editat de Muzeul Național al Bucovinei și despre albumul din 2009 semnat de Marius Tița.
Monografia Reșiței are o bogată bibliografie trimițînd la șapte fonduri arhivistice locale și la unul național, cuprinde 53 de lucrări speciale, 171 lucrări generale, 103 articole tipărite, 38 surse electronice etc. iar numărul notelor de subsol se ridică la 1474. Ampla documentare e un argument al profesionalismului. Lucrarea e structurată în unsprezece capitole: Cadrul geografic, Istoricul localității și viața politică, Populația-urbanizarea, Administrația, Economia, Viața socială, Învățămîntul, Biserica, Cultura, Turismul, Sportul. Este o istorie memorabilă care trebuia cuprinsă în paginile unui tom de referință.
Între 19 brumar 1942 și 8 gerar 1943 peste 155000 de români au pierit eroic pe Frontul de Est. Lecția de patriotism pe care ne-o oferă înaintașii consider că trebuie temeinic însușită.
Rolul pedagogic al istoriei reale, trezitoare a conștiinței apartenenței la un neam cu origini străvechi, care a dat nenumărați eroi-martiri, s-ar părea că le dă fiori actualilor păpușari globaliști. Totuși, există patrioți care n-au uitat că în 2021 s-au împlint două sute de ani de la Revoluția lui Tudor Vladimirescu. Dintre aceștia istoricii G. D. Iscru și Adrian Gh. Iscru – tată și fiu – au omagiat prin două cărți de referință acest bicentenar. Cartea Tudor Vladimirescu. Temelia statului român modern. Studii de istorie în an bicentenar 1821-2021 cuprinde două studii istorice: O nouă reconstituire a Drapelului Revoluției din 1821, steag al Țării Românești, veritabil document programatic și simbol al unității naționale și Tudor Vladimirescu – Temelia statului român modern – continuator al reformelor culturale și înnoitoare ale sfîrșitului de Ev Mediu și început de Ev Modern precum și un Omagiu. Istoricului și Dascălului G. D. Iscru la apariția ediției a V-a din „Revoluția română din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu“ ediție bicentenară 1821-2021.
Cartea urmărește evoluția textului Tatăl nostru în limba română de-a lungul perioadei 1553 – 2012. Studiul a avut la bază peste două sute de variante. Concluzia privitoare la originea predominant latină a cuvintelor rugăciunii o combatem recurgînd la Dicționarul etimologic al limbii române datorat lui Mihai Vinereanu.
Rod Dreher pornește de la îndemnul-testament al lui Alexandr Soljenițîn „să nu trăim în minciună“ făcînd cercetări în țările țările fostului lagăr comunist și descoperind activitatea unor patrioți disidenți care și-au riscat viețile rostind adevărul. Actualitatea demersului rezultă din orientările ideologice „progresiste“ din America urmărind rescrierea istoriei, reinventarea limbajului după metode similare acelora comuniste cu scopul impunerii unor utopii de justiție socială.
Cartea lui Ioan Enache Cronica antihristului se referă la efectele activității uneltelor antihristice abordînd o puzderie evenimente din intervalul martie 1997 – decembrie 2000: ufologia, vrăjitoria, pedofilia, eutanasia, sinuciderile, crimele, yoga, clonarea, masoneria, drogurile ș.a. E o dare de seamă la nivel național obținută jurnalistic după metoda sthendaliană menită să trezească la adevărul hristic nu doar conștiința creștinilor, ci și pe a tuturor știutorilor de limbă română, indiferent de apartenența lor etnică și religioasă.
Reperele mitologic-folclorice autohtone despre urs sînt argumente că originea acestui cuvînt românesc este traco-illirică. Uciderea ursului Arthur este simbolică. E necesară rugăciunea.
Semnificațiile metaforice ale expresiei a îngropa capul în nisip și aluziile zoologice fac trimitere la criza globalistă pe care o traversează românii.
Denumirea corectă pentru marile mișcări sociale din Transilvania conduse în 1874-1875 de Horea, Cloșca și Crișan este răscoală și revoluție. Ioan Todea argumentează pertinent caracterul acestor ample mișcări menite grăbirii dezrobirii naționale. Volumul de peste cinci sute cincizeci de pagini Transilvania – vatra neamului românesc. Horea – jertfa românilor ardeleni pentru țară, neam și credință în 1784-1785 propune un demers obiectiv, care este un omagiu adus precursorilor.
Daniela Moraru este o artistă aflată în plină maturitate creatoare. Însemnările de față se referă la fotografiile primite în format electronic de la expoziția organizată de Galeriile de artă din Ploiești. Invit cititorii să aprecieze o parte dintre fotografiile primite.
Cartea înfățișează în lumina adevărului exemplara lucrare pastoral-misionară a părintelui Visarion Iugulescu desfășurată, între altele, și la Biserica Sfîntul Nicolae-Sîrbi din capitală. Prigonit de regimul ateu, părintele duhovnic și-a continuat curajos misiunea predicînd ca invitat în biserici din București și din diferite localități. Cîteva dintre învățăturile sale sînt redate de către autorul volumului ca argumente spre a se înlătura falsa imagine creată de securitate înainte de 1989. Autorul a întreprins o amplă documentare prin diferite arhive, contribuind hotărîtor prin demersul de față la alcătuirea biografiei reale a pr. Visarion Iugulescu.