Moștenirea unui fir de ață
Am ascultat fascinată timp de câteva minute, dar nu-mi puteam ridica ochii de pe mâneca ce o zăream aruncată acolo, într-un colț, și, parcă simțind că vreau să o ating, a întins mâna și a luat-o, a așezat cămașa în fața mea și, întrerupând firul poveștii de până atunci, a început să depene amintiri legate de moți, de cât de aprigi și geloși sunt; și așa îmi povestea de parcă le cunoșteam deja pe toate și eram cunoștințe de când lumea.