Marius Mitrof

Marius Mitrof

Marius Mitrof 22.01.1968, Galaţi Căsătorit; Absolvent al Liceului de matematică-fizică “Vasile Alecsandri” Galaţi; Licenţiat în ştiinţe juridice (Facultatea de Drept, din cadrul Universităţii “Danubius” Galaţi), 1997; Master în Patrimoniu şi turism cultural (Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi), 2008-2010; Consilier superior la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi din anul 2000 până în prezent; Realizator al emisiunii “A fost odată în Galaţi”, la televiziunea regională “Express TV Galaţi-Brăila”, 2012- 2017; Articole publicate: Comunitatea turcă din Galaţi de-a lungul timpului, în revista “Axis Libri”, X, nr. 34, 35, Editura “Axis Libri”, Galaţi, 2017 ; Scurt istoric asupra Ţiglinei, în revista “Confluenţe geografice”, Galaţi, III, 2017; Optzeci şi cinci “În amintirea unui istoric român, Nicolae Ciachir”, în “Anuarul ştiinţific al Bibliotecii “V.A.Urechia” din Galaţi”, Editura Axis Libri, Galaţi, 2016; Forme ale asocierii etnicilor bulgari din Galaţi, în “În amintirea unui istoric român, Nicolae Ciachir”, Editura Etnologică, Bucureşti, 2016; Ziua Aviaţiei Române în Galaţiul interbelic, în revista “Dunărea de Jos”, Centrul Cultural “Dunărea de Jos”, august, 2016; Despre grecii din Galaţi în presa sfârşitului de secol al XIX-lea, în “Mediamorfoze”, Tritonic, Bucureşti, 2016;  Monumentul eroilor din Bădălan căzuţi pentru patrie, în “Buletinul Fundaţiei Urechia”, Editura Axis Libri, Galaţi, 2015; Ultimele zile ale consulatului rus în Galaţi, în “Anuarul ştiinţific al Bibliotecii “V.A.Urechia” din Galaţi”, Editura Axis Libri, Galaţi, 2015; Aerodromul din Galaţi şi destinul său absurd, în “Tradiţie, Istorie, Armată”, Muzeul Militar Naţional “Regele Ferdinand I”, Bucureşti, 2015; „Casa Geshov”- o istorie necunoscută a unui monument istoric din Galaţi, în „Danubius Acta Symposium”, I, Muzeul de Istorie Galaţi, 2015; Clădiri “surori” din Iaşi şi Galaţi, în “Monumentul” XVI, Palatul Culturii, Iaşi, 2015; Oraşul Galaţi în presa locală din anii 1946-1947, în “Mediamorfoze”, Tritonic Bucureşti, 2015; Casa Ulysse Zanni Negropontes din Galaţi, în “Tradiţie, Istorie, Armată”, Muzeul Militar Naţional “Regele Ferdinand I”, Bucureşti, 2015; Reflectarea României în presa străină. Colonelul Boyle şi salvarea parlamentarilor români refugiaţi la Odessa, în “Presa primului război mondial”, Tritonic Bucureşti şi Axis Libri Galaţi, 2015; Pe sub teii de pe Strada Domnească, în Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu, XXI, Academia Română, 2014; Monumentul istoric din Galaţi, str. Domnească, nr. 100- Casa “Bănică Grigorescu” sau Casa “Gheorghe Radu”?, în “Danubius” XXXII, Muzeul de Istorie Galaţi, 2014; Catedrala Ortodoxă “Sf. Ierarh Nicolae” de la fondare şi până la sfinţirea sa, în „Anuarul ştiinţific al Bibliotecii „V.A.Urechia”, nr.1/ 2014; Galaţii lui Ionel Teodoreanu, în “Buletinul Fundaţiei V.A.Urechia”, anul 12, nr. 15, noiembrie 2014, Biblioteca “V.A.Urechia” Galaţi; Drumul viei şi vinului gălăţean, în revista Colegiului Naţional “Vasile Alecsandri” din Galaţi, “Confluenţe geografice”, anul II, nr.2, Ministerul Educaţiei Naţionale, 2014 Zilele Europene ale Patrimoniului la Galaţi, în revista “Dunărea de Jos”, nr.152, octombrie 2014, Centrul Cultural “Dunărea de Jos” Galaţi; Casa cu orgă din Galaţi de la Alexandru Cernat la familia Macri, în “Monumentul” XV, Doxologia, Iaşi, 2014; Monografia comunei Ghidigeni- o piesă necesară în puzzle-ul monografiilor judeţului Galaţi, în “Asociaţia”, anul 10, nr.2, iunie 2014, Biblioteca “V.A.Urechia” Galaţi. Amprente ale arhitecturii brâncoveneşti în Galaţi şi Tecuci, în “Teologie şi educaţie la Dunărea de Jos”, Arhiepiscopia Dunării de Jos, 2014; Un monument istoric din Tecuci: ”Casă”, str. Galați, nr. 2, în “Danubius” XXXI, Muzeul de Istorie Galaţi, 2013; Conacul de la Mânjina sub oblăduirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, în “Teologie şi educaţie la Dunărea de Jos”, Arhiepiscopia Dunării de Jos, 2013; Castelul Peleş: expresie a fenomenului istorist de influenţă germană- o lucrare completă, în “Axis Libri”, Anul VI, nr.18, martie 2013, Biblioteca “V.A.Urechia”, Galaţi; Scurte referinţe istorice şi de arhitectură. Casa din strada Domnească, nr.103, colţ cu strada Basarabiei, municipiul Galaţi, în “Danubius” XXX, Muzeul de Istorie Galaţi, 2012; Arhitectură şi spaţiu privat. Ansamblul conacului de la Ghidigeni, în “Danubius” XXIX, Muzeul de Istorie Galaţi, 2011; Istoricul portului şi al falezei pentru PUZ Faleza Dunării Galaţi- Primăria Municipiului Galaţi; Centenarul dezvelirii statuii lui Costache Negri, în ziarul “Viaţa liberă”, 15 iunie 2012; Costache Negri- 200 de ani de la naştere, în ziarul “Viaţa liberă”, 23 martie 2012; Căutându-l pe Caragiale, în ziarul “Viaţa liberă”, 27 ianuarie 2012; Pe urmele lui George Enescu la Galaţi, în “Viaţa liberă”, 2 septembrie 2011;

Câteva date despre colonia elveţiană de la Galaţi

De | 2017-12-24T13:35:21+00:00 25 septembrie 2017|

Aflat la malul Dunării, la mila 80, Galaţii avea să atragă un conglomerat de etnii datorită ieftinătăţii produselor, a facilităţilor acordate negustorilor, a faptului că Dunărea maritimă permitea vaselor de tonaj mare să ancoreze la malul gălăţean, precum şi a existenţei sediului Comisiei Europene a Dunării. După unirea Principatelor române, la 1859, oraşul Galaţi a devenit al treilea oraş ca mărime după Bucureşti şi Iaşi, iar în 1876, era al doilea oraş după Bucureşti, contribuind cu aproape 40 % din venitul comercial total al ţării. În acest oraş cosmopolit locuiau, alături de români, evrei, greci, turci, armeni, germani, italieni, englezi, francezi, austrieci, englezi, bulgari, sârbi etc., contribuind la dezvoltarea oraşului şi menţinerea sa într-o poziţie fruntaşă în comerţul ţării, astfel încât, din Perla coroanei, cum îl denumise domnitorul Mihail Sturza la 1836, oraşul Galaţi era cunosct pe plan internaţional ca Anvers-ul Balcanilor sau Marsilia Orientului. Veniţi din cantoanele elveţiene, muncitori şi tehnicieni elveţieni au contribuit la dezvoltarea oraşului Galaţi prin construirea liniilor telegrafice, precum şi a celor de cale ferată, mulţi dintre aceştia stabilindu-se în Galaţi. Câteva date, extrase mai mult din presa vremii, le vom expune în lucrarea de faţă, urmând ca la o cercetare aprofundată a documentelor de arhivă, să aflăm mai multe despre colonia de elveţieni din Galaţi care, în perioada interbelică, ajunsese la 1000 de membri.